Joi, 19 martie 2015, ora 19

Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi

 

RECITAL DE LIEDURI

Marius Vlad Budoiu (tenor)

Horea Haplea (pian)

 

„…darul acesta primeşte-l / E inima mea (…) / Căci inima mea e bogăţia mea adevărată / Restul e nimic şi nu mă umple / Şi trebuie să dau ce am mai bun din mine / Dacă vreau să fiu bogat în astă lume”

Clément Marot

 

În seara de 19 martie 2015, am avut deosebita plăcere de a asista la un eveniment special în spaţiul muzical ieşean – recitalul de lied susţinut de tenorul Marius Vlad Budoiu şi pianistul Horea Haplea, cu un program de excepţie: George Enescu, Richard Wagner, Richard Strauss şi Alban Berg. Este un proiect al muzicienilor clujeni ce au ales şi Iaşul în concertul itinerant ce a cuprins până acum Academia de Muzică G. Dima – Cluj Napoca şi Ateneul Român (Bucureşti).

Din schiţa de portret a interpreţilor cuprinsă în programul de sală, voi rezuma câteva date importante. Marius Vlad Budoiu este un profesionist al scenei lirice, fiind considerat artistul român cu cel mai vast repertoriu (cameral, de operă, vocal-simfonic) – ce acoperă toate perioadele stilistice, de la creații preclasice (Händel The Messiah, Judas Maccabeus), la producții ale unor compozitori moderni. Aflat în apogeul carierei sale de solist, Marius Vlad Budoiu este singurul tenor din România care – datorită evoluției vocale de la tenor liric la tenor dramatic – abordează repertoriul wagnerian – Tannhäuser, Lohengrin, Tristan și Isolda. Tenorul a avut numeroase concerte în Germania, Italia, Ungaria, Franța, evoluând pe scena Operei de Stat din Berlin, a Teatrului alla Scala din Milano, la Londra – Royal Albert Hall, în cadrul Festivalul Proms (2013). A colaborat cu dirijori de înaltă ținută, precum Daniel Barenboim, Rafael Frühbeck de Burgos, Antonio Pappano, Cristian Mandeal. De remarcat este că Marius Vlad Budoiu desfăşoară de 18 ani şi o bogată activitate pedagogică la Academia de Muzică din Cluj, fiind în prezent conferenţiar universitar doctor.

Pianistul Horea Haplea este, deasemenea, o personalitate a vieții muzicale clujene, activitatea sa artistică incluzând numeroase apariții în recitaluri şi concerte, ca solist cu orchestra, în multe orașe importante din țară – București, Iași, Bistrița – și din străinătate (Elveția ș.a). În prezent este lector univ. dr. la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (disciplinele acompaniament canto și acompaniament lied-oratoriu) în cadrul Departamentului de Canto şi Artă Scenică.

Programul ales, desfăşurat fără pauză, a putut fi perceput ca o succesiune de patru unităţi, contrastante în interior, alcătuit din:  7 Cântece pe versuri de Clément Marot de George Enescu, Wesendonck Lieder de Richard Wagner, 4 Lieduri de Richard Strauss și 7 Lieduri timpurii de Alban Berg.

          În prima parte a recitalului am audiat cele 7 Cântece pe versuri de Clément Marot de George Enescu, ce surprind bucuria și suferința îndrăgostitului, neliniștea, speranța sau remușcarea, totul într-o formă elegantă, grațioasă, în același timp simplă și reținută. Compozitorul s-a apropiat cu multă înțelegere de sensul spiritual al poeziei alese, redându-l printr-o melodică de o nobilă și discretă frumusețe, cu un ușor colorit arhaic. Lipsa periodicității accentelor, schimbările de măsură, variația ritmică, denotă o spontaneitate a desfășurarii muzicale, iar scriitura pianistică creează climatul perfect pentru fiecare cântec.

         Talentul interpretului de a sublinia  textul poetic, inteligenţa de a-l exprima în interpretare, pronunția clară, capacitatea de a pune în valoare  imaginile ludice, melancolice sau dramatice – reprezintă câteva dintre atributele tenorului Marius Vlad Budoiu care a oferit strălucire liedurilor enesciene. Interpretarea pianistică – ce nu a fost doar un simplu acompaniament, situându-se adeseori pe același plan cu partea vocală – a oferit dinamism muzicii sau a continuat printr-un comentariu discret linia melodică încredințată vocii. Consider că liedul Present de couleur blanche a fost cântat cu o deosebită sensibilitate de ambii interpreți, ce au creat un moment remarcabil, plin de profunzime, impresionând publicul.

În următoarea parte a recitalului au fost interpretate Wesendonck Lieder, de Richard Wagner pe versurile poetei  Mathilde Wesendonk. Wagner a compus aceste miniaturi vocale în timp ce lucra la opera Tristan și Isolda, de aceea liedurile sunt foarte apropiate ca factură și expresie de această operă, iar textul poetic reflectă fiorul iubirii, pasiunea și dramatismul romantic.

Interpreții au construit de această dată sonorităţi dense, compact armonizate, surprinzător de contrastante, fie datorită caracterului extrovertit al muzicii, fie datorită expresiei reținute, introvertite. Marius Vlad Budoiu a demonstrat de această dată adevăratele sale calități vocale, în susținerea frazelor foarte lungi în nuanțe de piano, în atacul sigur al sunetelor, urmate de neașteptate creșteri finalizate prin filaje, în omogenitatea vocală în toate registrele, ce au conferit acestor lucrări o interpretare de referință în stilul wagnerian – atât de rar abordat de soliștii români.

După un lung ropot de aplauze, a urmat momentul dedicat liedurilor de Richard Strauss – Die Nacht (Noaptea), Allerseelen (De ziua sufletelor), Zueignung (Dăruire), cuprinse în ciclul Die letzte Blätter şi liedul Morgen (Mâine) din Vier letzte Lieder – caracterizate drept „prologul marilor sale lucrări”. Liedul straussian din punct de vedere melodic este expresiv, luminos, optimist sau melancolic fără a deveni patetic, surprinzătoare fiind armonia dintre partida vocală şi acompaniament, ce construiesc împreună expresia muzicală. 

Vocea strălucitoare şi vibrantă a tenorului, ştiinţa dozării intensităţii între partida vocală şi cea pianistică, participarea vie la împlinirea dramaturgiei textului – contribuie la succesul deosebit al partiturilor în care cei doi artişti realizează cu atenţie fiecare moment muzical. Liedul Morgen a fost interpretat cu multă emoţie, fiind evidenţiată poetica versurilor foarte expresive, prin amplele fraze ale pianului, alături de recitativul solistului, culminând cu acute intense. „Şi mâine soarele va răsări din nou / […] Şi asupra noastră va cădea tăcerea mută a fericirii.

În final, publicul a fost cucerit de cele Şapte lieduri timpurii (Sieben Frühe lieder) ale lui Alban Berg – o premieră a scenei lirice ieşene – compuse pe tematică romantică: universul poetic nocturn, natura, iubirea ş.a. Aceste miniaturi vocale sunt foarte variate ca structură, trecând de la desfăşurările melodice destinse cu ritm constant, realizate în stil tonal, la cromatizarea excesivă de tip postwagnerian, cu ritm imprevizibil, ce sunt o adevărată provocare pentru solist. Cei doi artişti au redat liedurile într-o manieră originală, deoarece temperamentul artistic al tenorului şi tehnica vocală de înalt nivel au fost „armele sale secrete”; stilul de interpretare postwagnerian a fost foarte potrivit pentru acest tip de voce, iar linia pianistică, din punct de vedere a susţinerii interpretative, s-a remarcat prin contraste deosebite, în strânsă legătură cu fluctuaţiile dinamice ale vocii. Memorabile vor rămâne culminaţiile vocale concretizate în acute extrem de puternice ce au „inundat” sala cu sunet şi momentul bis-ului, ce a readus în inimile ascultătorilor vibraţia Romantismului.

Marius Vlad Budoiu şi Horea Haplea au oferit publicului nu doar un recital de excepţie, datorat repertoriului foarte dificil sau momentelor de virtuozitate, ci l-au sensibilizat prin transmiterea tuturor sentimentelor profund umane, care au fost liantul liedurilor audiate în acea seară memorabilă.

 

Mihaela Rusu, anul II muzicologie