fotografie festival

O „aventură clasică contemporană” – Classix Festival, concentrat pe sonorități de tip cameral, are loc la Iași în perioada 16-22 februarie, reunind 20 de muzicieni reprezentativi generației din care provin. Classix Festival integrează o serie de șapte concerte, trei dialoguri educaționale, dedicate industriilor creative, dar și două panel-uri de antreprenoriat coordonate de rectori, directori artistici, compozitori și profesori aparținând academiilor scandinave.

Prima ediție a Classix Festival a debutat duminică, 16 februarie, în Catedrala Catolică „Sfânta Regina Maria” cu un concert de excepție susținut de pianistul Dragoș Cantea – fondator si director artistic. Publicul a luat parte la o premieră istorică în Romania, evenimentul fiind primul recital de pian ce a avut loc într-o catedrală. Audienta numeroasă – peste 1000 de persoane în sala – dovedește extraordinara receptivitate a acestui concept festivalier.

Cuvintele pianistului plasează concertul de duminică seară în contextul întregului festival astfel: „Uman și Divin” a fost o premieră, un prim recital de pian într-o catedrală din Iași, așa cum și Classix va continua să fie o premieră în zilele ce urmează, pentru întreaga viață culturală a regiunii.

Picture1

Un element definitoriu al festivalului a fost interdisciplinaritatea, concretizată în această ediție prin colaborarea cu artiști vizuali, în plan artistic, precum și prin includerea mediului de afaceri. Din biografia pianistului Dragoș Cantea aflăm că este un adept al inovării în artă, punând deseori în scenă concepte sincretice cu actori sau artiști vizuali, susținând cauze caritabile din spațiul românesc, în special în zona educației. Muzician cu o carieră promițătoare, Dragoș Andrei Cantea s-a format ca pianist în cadrul școlii ieșene de muzică, sub îndrumarea lector univ. dr. Ioana Stănescu. În calitate de masterand avansat al Academiei Norvegiene de Muzică din Oslo (2017-prezent), la clasa profesorilor Håvard Gimse și Kathryn Stott, Dragoș a susținut recitaluri și concerte în România, Scandinavia, Austria, Italia, Elveția și Regatul Unit. Sub îndrumarea maestrului VOCES prof. univ. dr. Dan Prelipcean, urmează școala doctorală a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.

Picture2

Ce alt mod ar fi mai potrivit de a începe primul concert din Festivalul Classix decât cu o lucrare consacrată a lui George Enescu? Pianistul a surprins publicul, interpretând cu autenticitate Carillon Nocturne din Suita pentru pian nr. 3, op. 18 – un tribut ce a asigurat festivalului un debut memorabil. Încă de la primele sunete, Dragoș Cantea ne-a captivat prin delicatețea tușeului și prin paleta bogată de emoții și trăiri evocate.

Dramaturgia întregului concert a urmărit atingerea unui climax spiritual. Dacă în prima jumătate a recitalului a fost definită condiția umană, în cea de-a doua, publicul a fost introdus într-un cadru sonor sacru, punctul culminant fiind constituit de partea a doua a ultimei sonate de Beethoven. Acest periplu muzical, completat de proiecțiile pe cupola catedralei, este rezultatul unei viziuni artistice de mare rafinament.

Picture4

Ecou al universului

Un exercițiu de introspecție – astfel a fost receptată prima lucrare din programul recitalului de pian. Prin Für Alina (1976) de Arvo Pärt, Dragoș Cantea a conturat un cadru meditativ, pe fondul unei constante nuanțe de piano. Acustica locației a facilitat starea de contemplație. Für Alina este o lucrare de referință pentru un stil creat de compozitorul estonian – stilul tintinnabuli – ce are drept scop reducerea materialului sonor la esență, ajungând la o simplitate generatoare de liniște, pace. O pagină muzicală aparent facilă, această piesă a fost interpretată cu profunzime, pianistul evidențiindu-se printr-un sunet cristalin, potențat de acustica excelentă.

Aventurile umane se dezvoltă încețoșat

O scurtă prezentare a componenței ciclului În cețuri (1913) de Leoš Janáček dezvăluie subtilități semantice care au stat la baza conceperii acestuia: 4 tablouri descriptive ale naturii cehe – dealurile și pădurile din Moravia ilustrate muzical într-o manieră mistică.
Dragoș Andrei Cantea a interpretat, cercetat și înregistrat întreaga creație pentru pian a compozitorului ceh. Ciclul În cețuri deschide drumul către dedesubturile componistice ale lui Janáček, muzicologul ceh Jiří Zahrádka scriind despre influențele de tip impresionist prezente în acest όpus.

Picture3

Primul tablou, Andante, pune în valoare o temă simplă susținută de un ostinato fluid în planul secund. O microsecțiune contrastantă evidențiază paralelismele specifice stilului impresionist, pianistul realizând un tenuto cu efect mai degrabă plutitor decât apăsat. În succesiune, o serie de figurații conturează aceeași atmosferă, pe fondul unei pedale foarte bine dozate. Interpretativ, misticul încețoșat a fost redat cu sensibilitate, respectând indicația dolcissimo, non veloce.

Tabloul al doilea, Molto adagio, este constituit din alternanța a două idei contrastante. Dragoș Cantea a reușit să redea grația specifică primei teme, în ciuda unui discurs muzical fragmentat de pauze. Finalurile pe armonii suspendate, fondul sonor utilizat dar mai ales dinamica au asigurat o creștere gradată a tensiunii. Ambiguitatea ritmică a celei de-a doua idei a stat la baza exprimării unui sentiment de neliniște, eclipsat de efectul amplificării dialogului dintre cele două idei tematice.

În cel de-al treilea tablou, Andantino, conturul melodic al temei evidențiază o serie de climax-uri în staccato, realizate cu precizie de către pianist, ce inserează o notă de lirism. Reliefarea unei idei melodice precum și păstrarea bogăției sonore armonice implică o inteligență superioară.

În ultimul tablou al ciclului, Presto, Dragoș Cantea a păstrat culoarea și claritatea fiecărui sunet, într-un tempo alert. În cea de-a doua secțiune a tabloului, intervalica planului secund evidențiază o retorică de tip semnal, generatoare de tensiune, amplificată de figurațiile ascendente și de acordurile în glissando. Cu toate acestea, tehnica pianistică a lui Dragoș a permis estomparea acestei emoții, evidențiind cu rafinament tema din discant. Agilitatea mâinii stângi și finețea liniei melodice din acut au rezultat în contopirea a două stări până la confuzie, atingând astfel scopul semantic al acestei creații, subînțeles din titlu.

O călătorie umană strâns conectată cu Divinitatea, în care romantismul întâlnește sacrul

Există interpretări în care actul muzical este mai presus de orice cuvânt. Momentul Ciacconei a fost pentru public o experiență transcedentală. În recitalul de duminică, Dragoș Andrei Cantea a interpretat Ciaccona în re minor de Johann Sebastian Bach – (ar. de Ferruccio Busoni) (1720 / 1920), o lucrare de referință în repertoriul pianiștilor, fiind o piesă de înaltă dificultate tehnică.
În transcrierea lui Busoni, scriitura polifonică reprezintă ideea generală a experienței umane și ideea particulară a destinului. Creativitatea aranjamentului s-a manifestat în rândul altor elemente de limbaj muzical, rezultând o amprentă romantică. În combinație cu stilul bach-ian, specific sacrului s-a obținut o lucrare accesibilă, ce s-a bucurat în această seară de o receptivitate profundă. În periplul dramaturgic al acestui concert, Ciaccona a inițiat călătoria către divinitate, solicitând pianistului substanță interpretativă, reliefată într-un tușeu excelent, în fluiditatea frazării.

Picture5

Beethoven își ia rămas bun de la experiențele umane cântându-și extazul la poarta Raiului

În Sonata în do minor nr. 32, op. 111 (1822), pianistul Dragoș Cantea ne-a prezentat evocator personalitatea muzicală a lui Beethoven, printr-o interpretare fidelă stilului compozitorului, caracterizată printre altele de vigoare, pasiune, grandoare, sensibilitate.
Lucrarea conține doar două mișcări Maestoso – Allegro con brio ed appassionato și Arietta cu variațiuni. Reflectând asupra lipsei celei de-a treia părți, Thomas Mann, în Doctor Faustus, scria: S-a întâmplat ca sonata să fi ajuns, în cea de-a doua parte – o mișcare enormă – la final, un final fără nicio întoarcere (p. 60). Rezultatul acestei contemplări a fost analogia cu finalul formei de sonată în creația lui Beethoven. În recitalul de duminică, această reflecție a fost strâns corelată de titlul dat recitalului, pianistul consemnând: Beethoven își ia rămas bun de la experiențele umane cântându-și extazul la poarta Raiului.

Partea a doua din ultima sonată de Beethoven a reprezentat punctul culminant/climax-ul concertului „Uman și Divin”, aducând, pe alocuri, o notă de tragism, dramatism, specifică esteticii pur romantice.
Personalitatea artistică versatilă a pianistului l-a sprijinit în transpunerea subtilă a publicului în contexte diferite. Un exemplu elocvent este redarea sonorităților de tip jazz din cea de-a treia variațiune, conturând o atmosferă contrastantă față de cea precedentă. Inovația geniului creator a fost înțeleasă și interpretată veridic de pianist. Printre calitățile tehnice ale interpretării sale se numără: precizie, claritate și lejeritate a tușeului, puritate a nuanțelor, stăpânire a claviaturii. Toate acestea au invitat publicul să empatizeze cu emoțiile transmise sonor, dar și prin limbajul non-verbal de către artist, fapt validat de reacțiile în sincron.

Picture6

Aflat sub directoratul artistic al pianistului Dragoș Andrei Cantea, Festivalul Classix reprezintă o aventură clasică de excepție, primul concert oferind o experiență completă sub tutela sincretismului dintre artele vizuale și muzică.

„Uman și Divin” a delectat un public divers într-o sală de concert unică, ce a găzduit pentru prima dată un recital de pian. Nu doar ideea de a alege această locație face din acest eveniment un moment ce poate fi considerat istoric, ci și prestația artistică de excepție. Interpretarea impecabilă, acustica sălii și grafica proiecțiilor au rezultat într-o ilustrare unică a esteticii frumosului, a sublimului.

    Articol disponibil și pe www.altiasi.ro

Larisa Neculai – absolventa Muzicologie
Picture7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>