Cea de-a patra zi a festivalului Classix (19 februarie, 2020) a atras atenția prin două evenimente deosebite: prelegerea pe tema producţiei de concert şi a antreprenoriatului creativ, susținută de Andreas Sonning, director al Programului Cultural Telenor şi profesor al Academiei Norvegiene de Muzică din Oslo (Universitatea Națională de Arte „George Enescu, ora 10) și recitalul cvartetului Selini din Viena, desfășurat în cadrul inedit al foaierul Palatului Culturii și denumit sugestiv „Clasic sau fantastic?”.

thumbnail

Protagonistele serii au fost Nadezda Kalmykova (vioară), Ljuba Kalmykova (vioară), Loredana Apetrei (violă) și Loukia Loulaki (violoncel). Acestea s-au întâlnit la Viena, unde au format cvartetul Selini în 2016. De atunci, au reușit să susțină un număr mare de concerte pe teritoriul european și să fie laureate cu premii prestigioase. Cu toate că personalitatea artistică a fiecărei interprete s-a evidențiat, cele patru au reușit să se armonizeze într-un mod surprinzător, cultivând fidelitatea pentru partitură și oferind muzicii personalitate, viziune proprie.

Dacă de substratul „fantastic” s-a ocupat în primă instanță amplasamentul deosebit al evenimentului, programul muzical a contribuit într-o mai mare măsură la îmbinarea celor două elemente sugerate de titlu, aducând în fața publicului sonorități clasice și moderne, germane și austriece. Cele trei lucrări propuse au fost: Cvartetul nr. 11 în fa minor, op. 95 de Ludwig van Beethoven, Cvartetul nr. 3 de Viktor Ullmann şi Cvartetul nr. 6 în fa minor, op. 80 de Felix Mendelssohn. În urma audierii lor, se nasc sentimente contradictorii, datorită încărcăturii deosebite pe care o au, trecând de la anxietate, furie la resemnare sau sentiment mistic.

Beethoven cu al său cvartet „serios” a deschis seara, iar interpretarea celor patru instrumentiste a fost plină de forță expresivă și dramatism specific zbuciumatului compozitor, de la nașterea căruia se împlinesc 250 de ani. A urmat Viktor Ullman cu al său „strigăt” plin de speranță și resemnare. Considerată una dintre cele mai importante lucrări ale compozitorului austriac prea puțin cunoscut în România, partitura cvartetului împletește elemente de serialism schӧnbergian cu intonații consonante – trimiteri la „Pastorala” beethoveniană – exprimând astfel stări opuse de frământare și contemplare. Compoziția lui Felix Mendelssohn–Bartholdy, ultima din catalogul său, a întregit paleta de stări sugerate de protagonistele serii, prin nostalgie și îndurerare, opusul fiind scris la moartea surorii sale. Cvartetul Selini a asimilat pe deplin sentimentele dorite de compozitori pentru toate cele trei lucrări, oferind o interpretare echilibrată, în concordanță cu tematica evenimentului. Astfel, clasicul – reieșind din muzica de factură academică prezentată – s-a împletit cu fantasticul, pe filieră mistică, nebuloasă, tensionată și dramatică.

thumbnail (1)

Așa cum am afirmat, juxtapunerea/alternanța interogativă a celor două categorii estetice a fost posibilă și datorită unei mise en scène creativă. Foaierul Palatului Culturii, cu arhitectura și decorațiile sale neogotice, a transpus muzica într-un tărâm nocturn, misterios iar amplasamentul formației (pe o scenă rotundă centrală) a creat un efect spațio-vizual inedit. Întreaga producție a debordat de eleganță și rafinament, publicul numeros apreciind îmbinarea artei vizuale cu muzica deosebită a celor trei compozitori și răsplătind cu aplauze furtunoase interpretarea cvartetului Selini.

Viviana Farcaș,
Master anul II, Muzicologie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>