Miercuri, 20 mai, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi, a găzduit în Aula Magna concertul corului academic al Facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu”, ansamblu condus de lect. univ. dr. George Dumitriu. Intitulat sugestiv Armonii Corale, concertul a reunit piese universale şi româneşti, a cappela şi cu acompaniament pianistic, prezentate într-o succesiune istorico-stilistică, de la epoca renascentistă la perioada contemporană.
Membrii corului, studenţi în anii I, II şi III la diferite secţii (Pedagogie Muzicală, Muzicologie, Compoziţie – Muzică clasică şi Dirijat), au captat atenţia publicului prin acurateţea intonaţională, prezenţa scenică, reuşind să depăşească pragul simplei rostiri a versurilor printr-o interpretare elocventă.
Seara a debutat cu şapte lucrări celebre din repertoriul universal al compozitorilor Giovanni Pierluigi da Palestrina (I vaghi fiori), Joseph Haydn (Corul nr. 28, oratoriul Creaţiunea), Wolfgang Amadeus Mozart (Lacrimosa, Recviemul în re minor), Robert Schumann (Popasul Ţiganilor), Anton Bruckner (Locus iste), Béla Bartók (Patru cântece slovace), Fred Fox (I’m gonna sing).
Am remarcat interpretarea corespunzătoare a lucrării I vaghi fiori, ce a pus în evidenţă stilul contrapunctic şi polifonia vocilor, elemente specifice epocii renascentiste. Contrastant ca tempo, dinamică şi stil, Corul nr. 28 din oratoriul Creaţiunea al lui Joseph Haydn, s-a bucurat de o interpretare reuşită din punct de vedere al omogenizării şi al acurateţei vocilor în acut, aspect susţinut şi de acompaniamentul pianistului, lect. univ. dr. Andrei Hrubaru-Roată. De asemenea, ciclul Patru cântece slovace din repertoriul muzicii maghiare a lui Béla Bartók, a rămas în memoria auditoriului prin omogenizarea partidelor în momente redate cu intensitate redusă (piano – mezzopiano), dar mai ales prin cursivitatea conferită unei partituri, evidenţiată dealtfel prin asimetria metro-ritmică tipică bartόkiană.
Dacă în prima parte a serii am audiat lucrări din arealul universal, în partea a doua ritmurile antrenante ale folclorului ne-au introdus în bogăţia creaţiei populare româneşti. Prima lucrare, integrala Concertului nr. 1 de Gavriil Musicescu, a fost urmată de lucrări ale bine-cunoscuţilor compozitori Gheorghe Dima (Cinei Tale cei de taină), Paul Constantinescu (Stelele-n cer), Tudor Jarda (Mă luai, luai), Irina Odăgescu-Ţuţuianu (Cântând plaiul mioriţei), Vasile Spătărelu (Crizanteme) şi Adrian Pop (Vine hulpe di la munte). S-au remarcat elementele folclorice valorificate prin ritmuri pregnante, caracterul doinit, particularităţi de limbaj ce necesită o interpretare în stil adecvat. Lucrările audiate s-au evidenţiat prin diferitele tehnici de emisie vocală (în momente de culminaţie tensionate şi de susţinere, caracterizate prin densificarea treptată a ţesăturii plurivocale). Totuşi, am simţit nevoia unor accentuări ale tempoului în piesele cu acompaniament pianistic, deoarece punerea în valoare a versurilor care ar fi putut susţine mult interpretarea vocală, nu au fost inteligibile.
Concertul a fost reuşit, membrii corului academic al Facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice, împreună cu dirijorul George Dumitriu, fiind răsplătiţi cu aplauze îndelungate.
Ana-Maria Alexa, muzicologie, anul IV 