Iniţiat de Salvatore Gioveni, în calitate de Founder and President of the HarMA, International relations Coordinator, Full-time Faculty in Music theory, şi susţinut prin programul de mobilităţi Erasmus+, seminarul a fost găzduit de Conservatorul Regal din Bruxelles şi a beneficiat de participarea a 60 de cadre didactice universitare de la 39 de conservatoare din Europa, Canada şi Statele Unite ale Americii.

Obiectivul central al seminarului a fost cunoaşterea (ca bază de reflecţie şi dialog) a diverselor opţiuni curriculare, vizând teoria şi analiza muzicală contemporană, prin relevarea conţinuturilor, metodologiilor şi finalităţilor procesului complex, plurivalent de predare, învăţare (documentare) şi evaluare. În acest scop a fost organizată secţiunea Topic Specific Talk cu 12 prezentări (printre instituţiile selectate numărându-se şi Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi), precum şi trei Training sessions susţinute de profesori din Paris şi Bruxelles.

Programată pentru trei zile consecutive, seria „întâlnirilor de lucru” a fost deschisă de Claude Ledoux (Franţa) – compozitor, profesor de Analiză muzicală şi Compoziţie la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris –, care a susţinut conferinţa cu titlul Introducere în analiza muzicală contemporană.
Propunându-şi să treacă în revistă unele dintre cele mai interesante orientări şi tehnici de compoziţie vehiculate de compozitorii secolului XXI, Claude Ledoux şi-a concentrat discursul pe cazuistica aferentă conceptelor de energie, saturaţie, modelare, topicuri, deteritorializare şi recontextualizare, psihoacustică etc. Expunerea sa a avut un dinamism aparte, fiind însoţită permanent de eşantioane muzicale, proiecţii de partituri, grafice, schiţe de compoziţie, exemplificări personale la pian, într-o manieră ce a ţinut în prim-planul atenţiei generale bucuria comunicării şi dorinţa expresă de a transmite vibraţia (chiar patosul!) „fiinţării” prin şi pentru muzică.

Claude Ledoux – Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris

Cel de-al doilea plenary speaker a fost Nicolas Meeùs (Franţa) – profesor emerit al Universităţii Sorbona din Paris (Sorbonne IV) –, care a prezentat o Introducere în analiza schenkeriană. Profesorul N. Meeùs şi-a ales ca suport demonstrativ liedul Aus meinen Tränen spriessen (Dichterliebe 2) de Robert Schumann – o miniatură vocal-instrumentală foarte concentrată (aproape aforistică!), dar adecvată, în opinia domniei sale, abordării incipiente a acestui tip de analiză. Dincolo de principiile general-acceptate ale metodei schenkeriene, s-au ivit unele controverse legate de ambiguitatea (sau, poate, polisemia?) unor structuri armonice. În opinia noastră, acest relativ impas exegetic (posibil să survină oricând în circumstanţe similare) este întreţinut de o anume limită a metodei care, prin abordarea hors temps a structurii muzicale, privează analiticul de câteva determinaţii tonal-funcţionale indispensabile. Dar quasi-polemicile pe această temă – desirabile şi finalmente constructive – nu au făcut decât să confirme interesul real stârnit de metoda schenkeriană în rândul participanţilor şi, prin aceasta, atingerea câtorva dintre obiectivele fundamentale ale seminarului: dialogul, diversitatea de opinii, schimbul de idei etc.

Nicolas Meeùs (Franţa) – profesor emerit al Universităţii Sorbona din Paris (Sorbonne IV)

Anne-Emmanuelle Ceulemans (Belgia) – lector de Teoria muzicii, euristică şi organologie a Renaşterii la Universitatea catolică din Louvain-la-Neuve şi la Institutul superior de muzică şi pedagogie din Namur – a încheiat ciclul Training sessions cu o conferinţă purtând titlul: Intervale, acorduri, cadenţe: originile limbajului tonal. Specializată, după cum am menţionat, în muzică veche şi organologie (a se vedea şi calitatea de Curator of the Western string instruments din cadrul celebrului Muzeu de instrumente muzicale din Bruxelles), doamna Ceulemans a optat pentru perioada secolelor XIV-XVI, adevărat creuzet al transformării sau, mai bine-zis, al dizolvării lumii modale, în sensul – previzibil! – al edificării viitoarei tonalităţi armonico-funcţionale. Cazuistica muzicală prezentată de referentă s-a dovedit a fi concludentă în perimetrul circumscris temei anunţate, deşi, în opinia noastră, sintagma „originile limbajului tonal” (inserată chiar în titlu) obligă la abordări mai substanţiale în planul cauzalităţii fenomenologice şi conceptuale. Avem în vedere aici, în primul rând, cromatica (poli)modală care a reprezentat pe parcursul mai multor secole (inclusiv în epoca supusă investigaţiei) principalul vehicul al sintezei binare a modurilor polifonice renascentiste şi, în consecinţă, al evoluţiei acestora către „noul” major-minor al Barocului incipient.

Anne-Emmanuelle Ceulemans – Universitatea catolică din Louvain-la-Neuve; Institutul superior de muzică şi pedagogie din Namur

Constanta activităţilor desfăşurate în cadrul Seminarului de Armonie şi Analiză (HarMA Event 2018) s-a definit în baza celor 12 prezentări despre care aminteam la începutul articolului.

În acest context, trebuie precizat de la bun început faptul că toţi referenţii s-au conformat recomandării de principiu a organizatorilor, aceea de a-şi prefaţa expunerea axată pe conţinuturi, metode şi bibliografie cu o secţiune dedicată structurii planurilor/programelor de învăţământ pentru disciplinele Armonie, Teoria muzicii şi Analiză muzicală.

Din expunerile prezentate, am reţinut, mai mult decât unele deosebiri minore, accente şi ponderi diferite pentru unul sau altul dintre aspectele de fond. De exemplu, o parte dintre referenţi au insistat asupra unor subiecte punctuale din programele analitice ale diferitelor discipline, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Antonio Grande (Conservatorio di musica „Giuseppe Verdi”, Como – Italia) – armonie sau René Champigny (Conservatoire de musique et d’art dramatique, Quebec – Canada) – contrapunct. Alţii au considerat oportună detalierea unor metode preponderent aplicative: Suzanne Konings (Royal Conservatoire, Haga – Olanda) – solfegiu şi cor sau Thomas Solak (Royal Danish Academy of Music, Copenhaga – Danemarca). Au existat şi referenţi care au preferat să prezinte o viziune globală asupra curriculei, dintre aceştia remarcându-se Salvatore Gioveni (Conservatoire Royal, Bruxelles – Belgia) şi trio-ul alcătuit din Roger Graybill, Mathias Truniger şi Bert van Herk (New England Conservatory, Boston – SUA).

În cazul României – reprezentată de Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi –, misiunea expunerii sintetice a celor trei domenii predilecte ale seminarului de la Bruxelles (teoria muzicii, armonie şi forme muzicale) i-a revenit doamnei prof. univ. dr. Luminiţa Duţică – autoarea prezentării Power Point – în calitate de speaker.

Pornind de la strategiile de planificare/alocare a orelor de curs şi seminar, trecând prin conţinutul programelor analitice actualizate şi racordate la cele mai noi standarde europene şi încheind cu practicile de documentare/elaborare a bibliografiilor generice şi tematice pentru fiecare arie curriculară, discursul adresat de prof. univ. dr. Luminiţa Duţică specialiştilor prezenţi în aula Conservatorului Regal din Bruxelles s-a remarcat prin substanţialitate, sistematică, viziune conceptuală şi accent pragmatic, acest din urmă aspect fiind prezentat ca un corolar aplicativ al tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în orele de teorie şi analiză muzicală.
Nicolas Meéus, în calitatea sa de chair, a subliniat necesitatea cunoaşterii de către întreaga comunitate academică a lumii modale româneşti, după cum este prezentată în numeroasele volume de muzicologie editate de Luminiţa şi Gheorghe Duţică.

Luminița Duțică – Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

Au fost remarcate de către cei prezenţi calitatea şi cantitatea materialelor didactice originale (solfegii, dicteuri, teste şi chestionare de teoria muzicii, module analitice etc.), mulţi dintre participanţi dovedindu-se interesaţi de Metoda de studiu autodidact (a intervalelor, acordurilor şi ritmurilor muzicale) a profesoarei Iulia Bucescu, de solfegiile modale în ritmuri aksak, giusto-silabic şi parlando-rubato sau de cele cu acompaniament armonic şi ritm complementar ale profesorilor Luminiţa şi Gheorghe Duţică etc.

Spre deosebire de marea majoritate a referenţilor, reprezentantul universităţii ieşene a venit cu argumente şi imagini concrete legate de implementarea conceptelor şi principiilor teoretice în practica interpretativă a studenţilor. În acest sens, participanţii la Seminarul de Armonie şi Analiză muzicală de la Bruxelles au luat contact în premieră absolută cu proiectul-experiment intitulat Opera Aperta (Atelier de creaţie muzicală contemporană), iniţiat la Iaşi de prof. univ. dr. Gheorghe Duţică şi ajuns în acest an la cea de-a IV-a ediţie. Ineditul acestui proiect constă în realizarea (pe baza unei curricule speciale!) de către studenţii-interpreţi a unor compoziţii instrumentale, vocale şi camerale de factură contemporană (organizări modale, ritmuri atipice de filiaţie arhetipală, semiografie modernă, explorări spectral-timbrale etc.) şi prezentarea acestor lucrări de către înşişi autorii lor într-un concert public anual. Cele trei proiecţii/compoziţii originale (selectate dintr-un număr de peste 100 de lucrări înregistrate de-a lungul celor patru ediţii) – avându-i protagonişti pe Antonia Cucerenco şi Sandu Bantaş (duet voce-pian), Gabriel Fonseca (fagot solo), Monica Bejenaru şi Loredana Apetrei (duet viole) – au impresionat în mod deosebit prin creativitate, talent improvizatoric, expresivitate, dar şi printr-o solidă cunoaştere a muzicilor noi, calităţi de excepţie răsplătite prin aplauzele generoase ale întregii asistenţe.

De altfel, după încheierea expunerii, mulţi dintre cei prezenţi şi-au manifestat interesul de a cunoaşte în profunzime şcoala românească şi realizările ei, de a stabili noi contacte şi schimburi de experienţă în domeniul învăţământului muzical universitar.

Deşi aflat la prima ediţie, Seminarul de Armonie şi Analiză muzicală de la Bruxelles a fost o reuşită deplină, iar România, prin vocea reprezentanţilor Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, a reuşit să câştige un semnificativ capital de imagine, asigurându-şi, prin aceasta, participarea activă la viitoarele ediţii ale unui eveniment academic de veritabilă anvergură europeană şi mondială.