Cea de-a XX-a ediție a Festivalului Muzicii Românești s-a manifestat printr-o serie de concerte diverse, în care muzica românească contemporană a fost în centrul atenției, iar compozitorii ieșeni au fost aduşi în atenția publicului larg. Astfel, în seara zilei de 25 octombrie, concertul oferit de orchestra Universității Naționale de Arte George Enescu sub conducerea conf. univ. dr. Bogdan Chiroșcă s-a situat în cadrul proiectului educativ Alege muzica!, al cărui obiectiv principal îl reprezintă promovarea imaginii universității, precum și deschiderea de noi drumuri către publicul neavizat, amator. Astfel, acest proiect, iniţiat şi coordonat de prof. univ. dr. Luminița Duțică a adunat în cadrul concertului un public numeros, de toate vârstele, observându-se în sală mulți elevi dornici să aibă un contact direct cu muzica românească contemporană, de factură academică.

Programul propus de organizatori a fost atrăgător și accesibil, unificat de apartenența tuturor compozitorilor la școala ieșeană de compoziție. Lucrările pe care le-am audiat au fost: Viorel Munteanu – Blaga, Nebănuitele trepte pentru soprană și grup instrumental, solistă – Cristina Simionescu; Leonard Dumitriu – Simfonia în trei mișcări (partea I ); Romeo Cozma – Cântec de leagăn pentru soprană și orchestră; Ciprian Ion – Fantezie pentru orchestră, op. 19; Bogdan Chiroșcă – Regăsire – poem simfonic. Intențiile compozitorilor au fost intuite cu măiestrie de către dirijorul Bogdan Chiroșcă care, prin dinamismul şi forţa sa de susţinere ne-a demonstrat, încă o dată, maniera deosebită de a conduce orchestra.

Prima lucrare a serii, poemul Nebănuitele trepte pentru soprană și grup instrumental de Viorel Munteanu, a avut o încărcătură simbolică profundă, reflectată în plan sonor prin caracterul abstract al discursului, urmărindu-se concentrarea limbajului muzical pentru evidenţierea semnificaţiei poetice. Soprana Cristina Simionescu, alături de formația instrumentală, a reușit să redea conținutul filosofic al versurilor de Lucian Blaga, utilizând cu măiestrie procedeele de emisie dorite de compozitor şi având o manieră de expresie reţinută, esenţializată prin câteva vocalize şi replici definitorii din punct de vedere semantic.

Ne-am îndreptat apoi atenția asupra părții I din Simfonia în trei mișcări de Leonard Dumitriu, lucrare ce a fost receptată de către public drept o muzică inedită, atent elaborată prin procedee de scriitură tradiţionale şi moderne deopotrivă, cu trimiteri stilistice spre neoclasicismul european în sinteză cu folclorului românesc stilizat. Limbajul tono-modal și ritmurile diverse au fost potenţate prin sonoritatea instrumentelor de percuţie (glockenspiel și xilofon), conferind personalitate lucrării prin combinarea unor nuanțe sonore din palete opuse, calde și reci – după cum a afirmat compozitorul însuşi în descrierea lucrării.

O muzică de altă factură am avut ocazia să descoperim în lucrările compuse de Romeo Cozma, Ecouri pentru orchestră de coarde și Cântec de leagăn pentru soprană și orchestră, în care sunt valorificate sonorități arhaice, provenind din zone stilistice îndepărtate temporal și spațial. În cea de-a doua lucrare semnată de Romeo Cozma, este introdusă și prelucrată o temă de inspiraţie folclorică, de tip modal diatonic, creată de compozitorul însuşi în spiritul muzicii populare româneşti. Expresivitatea liniei melodice şi maniera de realizare a discursului creează contextul ideal pentru evidenţierea caracterului diafan al unui cântec de leagăn, după cum indică şi titlul lucrării. Interpretarea sensibilă a sopranei Cristina Simionescu a fost însoţită de acompaniamentul orchestral într-o sonoritate caldă, vibrantă, conturând o primă audiție ce s-a bucurat de aprecierea publicului.

Penultima audiție a serii, poemul simfonic Regăsiri de Bogdan Chiroșcă, a pus în evidență valenţele artistice ale acestuia aflate într-o constantă coexistentă în plan componistic şi interpretativ. Poemul simfonic a fost conceput într-un limbaj tono-modal, evidenţiind o viziune complexă asupra muzicii, particularizată prin acumulări orchestrale ce au condus la multiple culminaţii, generând dramatism, tensiune. Evoluţia materialului sonor este realizată printr-o succesiune de arcuri sonore, prin concentrarea şi detensionarea mijloacelor componistice. Contrastele realizate astfel la nivel timbral, armonic sau dinamic au conferit lucrării o construcţie închegată, cu o dramaturgie complexă şi forță de expresie prin traseul sonor intenționat de compozitor.

Concertul s-a încheiat cu Fantezia pentru orchestră, op. 19 de Ciprian Ion, care a constituit o altă de evadare din spațiul cotidian, într-un univers de reculegere și reflecţie, cuprins în „zece minute de meditație”, așa cum descrie compozitorul lucrarea. Pe parcursul audiţiei, publicul a trecut prin diferitele stări sufletești ce au conturat dramaturgia sonoră a lucrării, melodia, ritmul și armonia fiind deseori contrastante, valorificate ca elemente de limbaj dominante pentru anumite secțiuni, generând o muzică liniștitoare și apăsătoare în același timp, precum ideea ce a stat la baza partiturii. Dirijorul Bogdan Chiroșcă a surprins acest parcurs ideatic prin conducerea orchestrei spre finalitatea și trăirile imaginate de compozitor. Lucrarea semnată de Ciprian Ion a fost bine primită de public, încheind concertul cu aplauze furtunoase.

Orchestra, dirijorul, compozitorii şi organizatorii implicaţi în acest proiect s-au reunit pe scenă, în faţa spectatorilor deopotrivă melomani şi specializaţi în domeniul muzicii, oferind un concert cu program destinat atât celor mari, cât şi celor mici. Intenţia promovării şi accesibilizării muzicii româneşti contemporane s-a concretizat, astfel, într-un eveniment de succes, implicând muzicieni pe care îi apreciem şi cu care ne mândrim!