Toamna aceasta, am fost martorii împlinirii unei idei originale, provocatoare pentru învățământului muzical universitar din România: publicarea unei selecții semnificative de compoziții studențești lansate în cinci ediții anuale ale proiectului OPERA APERTA. Atelier de muzică contemporană. Conceptul și realizarea nu putea veni decât de la o personalitate de altitudinea muzicianului Gheorghe Duțică, ale cărui semnificative capacități artistice și intelectuale sunt canalizate, în egală măsură, spre creația/muzicologia de autor și în manifestarea vocației de profesor-mentor.
Caracterul temerar al înfăptuirii a bulversat audiența de la prima manifestare publică, iunie, 2015 – concert-examen al unui grup de discipline din programele de licență și master (Teoria muzicii, Limbaje muzicale contemporane, Creația muzicală românească – stil și limbaj) – prin avansarea studenților interpreți la rang de compozitori, favorizând etalarea asociată a inspirației muzicale, a gândirii constructiv-dramaturgice, a capacităților improvizatorice, a virtuozității performative. Uimirea a fost amplificată de arealul stilistic al producțiilor muzicale – încadrabil în sound-ul contemporan, mai precis în direcția de preluare/extrapolare a unor tehnici sau atitudini creatoare ale avangardei: intonația modală, efectele timbrale, inserția improvizației și a indeterminării, teatrul instrumental sau spectacolul multimedia – reprezentate prin noua semiografie și tehnologie muzicală.
Oricât ar părea de surprinzătoare, împlinirea etapei de formare a muzicienilor prin creație are la bază o lege clasică a procesului de învățare a artei, marginalizată de specializarea restrânsă practicată în epoca modernă. Analiza partiturilor semnificative, sistematizările teoretice, practica interpretativă „informată” cuceresc un plus de conștientizare și o adâncire a intuiției artistice prin experimentarea compoziției. Susținând acest proces, profesorul Gheorghe Duțică îl alătură fenomenului sonor contemporan, valorificând libertatea controlată a improvizației lansată de aleatorism, prin care ierarhia compozitor-interpret a fost destabilizată. Interpretul devine co-autor, răspunzând de materializarea sonoră detaliată a conceptului componistic fixat sintetic în partitură.
Pentru realizarea celor cinci ediții ale concertului OPERA APERTA, știința, talentul și energia desfășurate de prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, susținute prin activitatea intensă a echipei proiectului (prof. univ. dr. Luminița Duțică, conf. univ. dr. Diana Beatrice Andron, conf. univ. dr. Ciprian Chițu) a condus la îndrumarea a sute de exerciții componistice, la evaluarea și promovarea publică a zeci de încercări creatoare. Cinci promoții de studenți muzicieni ai Universității Naționale de Arte „George Enescu” – unii revenind în concert și după absolvirea cursurilor – au trăit experiența unică a descoperirii propriei creativități.
Selectarea unui număr semnificativ de lucrări (64!) și cuprinderea lor în volumul „Scene contemporane cu interpreți compozitori. Proiectul Opera aperta, edițiile I-V” – reprezintă un nou stadiu de performanță profesională (muzicală și editorială), unică în domeniul artei sunetelor. Scrierea partiturilor în programe electronice, după draft-urile inițiale, identificarea, clarificarea și explicarea în secțiuni LEGENDĂ a noilor semne de notație, organizarea compozițiilor pe genuri și grade de complexitate, de la lucrări solo la cele dedicate ansamblurilor instrumentale/vocal-instrumentale, sunt componente de înaltă specialitate, împlinite cu acuratețe, cu rigoare exemplară. Rigoare datorată studentului compozitor Alin-Teodor Catană, realizatorul tehnoredactării, d-nei director al Editurii ARTES, Diana Beatrice Andron, îngrijitorul ediției și, mai ales, inegalabilului muzician și profesor Gheorghe Duțică, coordonator și „călăuză” a interpreților-compozitori în aventura artei contemporane.
Forma tipărită a plăsmuirilor sonore, a intențiilor constructive ale tinerilor creatori are o dublă semnificație. În primul rând, încurajează actul creației, promovând pe cei mai talentați studenți (absolvenți) interpreți ai Iașului. (Dat fiind numărul mare, sunt în imposibilitatea de a da exemple, invitând cititorul să realizeze propria sa selecție!) În al doilea rând, volumul este un adevărat ghid pentru inițierea în scriitura modernă specifică diferitelor instrumente/ansambluri, de interes pentru tinerii compozitori de meserie, pentru muzicienii de diferite categorii. Chiar și o simplă enumerare a speciilor componistice antologate poate fi semnificativă:
1. partituri pentru voce/instrument solo (vioară, violoncel, chitară și mediu electronic, flaut, nai, oboi, clarinet, saxofon, fagot, pian, percuție);
2. duo-uri (două viori, două viole, flaut și vioară, flaut și violă, vioară și pian, flaut și pian, trombon și pian, chitară electrică și pian, cu sintetizator);
3. trio-uri (oboi și două viole, flaut, vioară și pian, trio de coarde, voce, marimbafon și pian, trio de jazz);
4. ansambluri vocale, instrumentale și vocal-instrumentale (sextet de voci egale, trei voci egale și pian, ansamblu vocal-instrumental, trombon și ansamblu de jazz, cvintet de jazz, cor pe voci egale, percuție, contrabas și pian).
Substanța muzicală propriu-zisă reflectă în mic (înțelegând, la nivelul compoziției studențești) imaginarul muzical românesc de ieri și de azi. Sursele folclorice și cele jazz-istice (uneori mixate) sunt pe primul loc, generând stări opuse de incantație și de vitalism. În lucrări mai stilizate, recunoaștem anxietatea/agresivitatea limbajului post-expresionist sau delicatețea reveriilor suspendate post-impresioniste. Nu lipsesc nici deschideri spre zone culturale exotice și variate asocieri dintre aceste lumi sonore. Culoarea și intensitatea expresiei este intenționată, compozițiile având titluri poetice direcționate semantic. Construcția are în vedere dramaturgia contemporană, discontinuitatea, ruptura, interpolarea, intensificarea progresivă a improvizației (scrise) fiind „piesele de joc” ale gradației formale. Utilizarea tuturor acestor surse și strategii componistice asociate cu notarea lor cât mai „realistă” dezvăluie procesul temeinic de învățare, conduita clasică maestru-discipol impuse de profesorul Gheorghe Duțică, adevărată conștiință a creației românești contemporane. Reflectă crezul coordonatorului:
„OPERA APERTA înseamnă poarta de acces spre descoperirea de sine, spre cunoașterea de sine – adică șansa de a explora dimensiunile nebănuite ale propriei creativități. […] OPERA APERTA înseamnă posibilitatea descoperirii unui nou crez legat de destinul artei, al muzicii – adică șansa de a avea un viitor.” (p.13)
Laura Otilia Vasiliu