Concertul ansamblului SonoMania din cadrul Festivalului Muzicii Românești, ediția a XXIV-a
Concertul din seara de 16 octombrie 2022 susținut de ansamblul SonoMania din București a oferit iubitorilor de muzică bună un motiv întemeiat de a petrece seara de duminică în compania acestor interpreți talentați și profesioniști. Pleiada manifestărilor muzicale contemporane a dobândit un avânt entuziast în cadrul prezentei ediții a Festivalului Muzicii Românești prin bucuria de a primi pe scena ieșeană muzicieni valoroși, specializați pe acest tip de repertoriu. Urmărind în retrospectivă activitatea anterioară de 10 ani a ansamblului SonoMania, sunt evidente dedicarea și implicarea membrilor în promovarea muzicii românești de actualitate, menținerea și propagarea principiilor inițiale pe care s-a clădit echipa de interpreți.
Înființat in 2012 de cunoscuta compozitoare Diana Rotaru, ansamblul SonoMania s-a remarcat ca un constant promotor al muzicii noi, atât românești, cât și internaționale. A susținut numeroase concerte în cadrul Festivalurilor Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Meridian, Innersound, Bucharest Gaming Week, Bucharest Music Film Festival, Cluj Modern, CIMRO DAYS, Festivalul de Muzică din Craiova, Festivalul de Muzică Contemporană Happoman (Coreea de Sud) și concertează anual în cadrul proiectului N-Escu – Variațiuni pe teme de George Enescu al Muzeului Național „George Enescu”.
Repertoriul SonoMania este de mare anvergură, incluzând atât creații strict muzicale, cât și lucrări ce fac parte din colaborări interdisciplinare (film, multimedia, fotografie, dans, performance). Formația este foarte activă și în domeniul operei contemporane, cel mai recent proiect desfășurându-se în septembrie 2022 sub titlul Opera in Your Pocket, proiect realizat cu sprijinul Institutului „Goethe” in București și cuprinzând trei micro-opere semnate de Simona Strungaru, DanDe Popescu și Sebastian Androne-Nakanishi. Alte proiecte de operă sunt În Trup scrisă de compozitoarea Diana Rotaru (2016), Opera 9 – Nescu (2017), Fidelio ești tu (2021), cuprinzând 5 micro-opere compuse de tineri compozitori români.
În cadrul concertului susținut la Iași, programul prezentat de SonoMania a cuprins lucrări semnate de generațiile actuale de creatori, născuți în diferite decenii de la sfârșitul secolului XX și care au dus mai departe moștenirea maeștrilor compozitori din prima jumătate de secol prin filtrarea filoanelor tradiționale de inspirație și reintegrarea acestora în contexte noi, inedite, originale!
Prima lucrare audiată a fost À la recherche du ménétrier pentru oboi, clarinet, vioară, violă, violoncel și pian, de Mihai Murariu – o sinuoasă călătorie prin universul muzicii enesciene datorită fragmentelor tematice din diferite lucrări ale marelui compozitor, a sonorităților familiare și a manierei de închegare a tuturor elementelor într-o lucrare unitară, cursivă, frumoasă! Lucrarea începe cu o secțiune de intrări succesive ale instrumentelor, subliniind coloritul timbral distinct. Pianul alături de violă interpretează formula ritmico-melodică de la baza secțiunii intitulate Bătrânul cerșetor din Suita Impresii din copilărie op. 28, care se regăsește pe tot parcursul lucrării în diferite ipostaze, conferind unitate și ciclicitate lucrării. Pe parcurs, acest motiv este asociat, suprapus, întrepătruns cu fragmente melodice din tema Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian op. 6, generând o fascinantă călătorie sonoră prin unduirile modal-cromatice ale universului sonor enescian. Principiul căutării exprimată în titlu este evidențiat în momentul de maximă tensiune din zona mediană, prin momentele de atac foarte abrupte ale instrumentelor, cu intrări neașteptate și pasaje ritmice asimetrice care creează un efect de desincronizare între planurile sonore. Finalul îl aduce în scenă pe Lăutarul căutat pe parcursul lucrării sub forma unor intervenții scurte ale viorii dispuse în diverse zone ale scenei, simbolizând, poate, constanta căutare existențială și cele câteva momente efemere de regăsire care apar și se sting în timpul etern.
Vârful cu dor pentru oboi, clarinet, vioară, violă, violoncel și pian, de Sabina Ulubeanu a fost compusă în memoria regretatului compozitor Octavian Nemescu, după cum ne-a mărturisit dirijoarea ansamblului, Simona Strungaru. Audierea lucrării creează, în primul rând, un impact afectiv puternic, fiind o muzică a stărilor sufletești intense, transfigurate sonor sub forma unei sublime lamentații, expresie a gratitudinii și dorului față de personalitatea marelui compozitor român plecat dintre noi. Pentru publicul prezent în sală, a fost un moment de trăire artistică pură, muzica Sabinei Ulubeanu având forța de a transmite într-o formă înaltă durerea unei pierderi prin acorduri cluster cu efect paralizant, încrâncenarea interioară, revărsarea memoriei prin pasajele descendente rapide ale instrumentelor, urmate de coborârea într-o zonă abisală a sufletului, sugerată prin tremollo-ul pianului de unde se ridică puterea de a merge mai departe, înfiripându-se speranța prin efectele luminoase ale oboiului, clarinetului și, în cele din urmă, ale violinei. Finalul readuce acordurile disonante inițiale, configurând simetria lucrării și dorința de a păstra vie imaginea unui om special – ca o amprentă in spațiul memoriei și ecourile din trecut.
Cea de-a treia lucrare din program, denumită concis și sugestiv Verde, a fost creată de compozitoarea Diana Rotaru în perioada anilor 2015-2016, fiind destinată unui grup instrumental alcătuit din clarinet, vioară, violoncel și pian. Creația Dianei Rotaru are un caracter frust și o manieră de adresare directă față de auditori, având ca „punct de pornire (…) poezia lui Federico García Lorca, Romance sonámbulo, folosită ca un obiect sonor”. Având o afinitate pentru explorarea senzorială dincolo de limitele realității și descoperirea unor dimensiuni artistice dinafara universului perceput, compozitoarea afirmă că s-a apropiat de text „datorită imaginilor suprarealiste, similare parţial unor halucinaţii hipnagogice, dar şi datorită muzicalităţii sale.” Din punct de vedere structural, descrierea oferită de compozitoarea însăși este edificatoare: „lucrarea se decupează în secţiuni clare şi distincte din punct de vedere al ethos-ului: A – mecanism obsesiv al pianului în registrul acut, hăcuit de muşcăturile clarinetului; B – „De jale” – folclor imaginar de esenţă românească; C – discurs cromatic care se caţără treptat înspre registrul acut, culminând în ţipete ca de pasăre ale clarinetului şi apoi într-un dans barbar; D – explozie, vioara feroce aflată în dialog cu clopotele pianului se transformă treptat într-o fremătare diatonică pe câteva sunete, din care se naşte un dans galant care acompaniază melodica înaripată, de tendinţă perpetuu ascendentă, a clarinetului; E – epilog cu cutie muzicală în registru acut.” Sonoritatea generală oscilează permanent între diafan și violent, poetic și concret, liric și grotesc. Recurența obsesivă a cuvântului „verde” este însoțită de mișcările repetitive ale violocelistului la un instrument cu sonorități sugestive pentru universul arhaic și efectele de glissando ale celorlalte instrumente, conturând un orizont îndepărtat al spațiului și timpului de unde vin ecouri ancestrale. Lucrarea are o structură și o dramaturgie sonoră echilibrate prin dozarea tuturor efectelor, creșterea organică a tensiunii, acumularea ritmului propulsor, dispunerea efectelor sonore în momente-cheie, punctele culminative frenetice, contrabalansate de așezări prelungite în tihna conferită de registrele medii ale fiecărui instrument. Varianta originală cu flaut a lucrării Verde a fost dedicată ansamblului Green Thing, urmând ca versiunea cu clarinet să fie destinată ansamblului SonoMania. O creație puternică, inspirată, cu momente de exuberanță dionisiacă!
Schije pentru trio de coarde de Mihai Măniceanu constituie „o succesiune de tablouri relaționate indirect la nivel expresiv, pe principiul palimpsestului”, după cum și-a exprimat compozitorul propria intenție. Reunind mai multe tipuri de scriitură și limbaj muzical, creația lui Mihai Măniceanu reeditează numeroase principii de scriitură, care se regăsesc împletite într-o abordare savant configurată și ulterior elaborată: contrapunctul renascentist din perspectiva tehnicilor contemporane, heterofonia transpusă din planul liniilor melodice la nivel ritmic, monodia bizantină redusă la câteva elemente esențiale, toate acestea fiind integrate în structuri de o complexitate variabilă, de la rarefieri ușor inteligibile până la aglomerări sonore sofisticate. Lucrarea debutează cu tema Bolero-ului de Maurice Ravel într-o ipostază recognoscibilă, dar grotescă, deformată, ca și cum s-ar (auto)dezacorda din mers. Conform spuselor compozitorului, „primul tablou înfățișează trei personaje: Ravel în plan apropiat, Stravinski și Wolfgang Rihm în plan îndepărtat. Cel de-al doilea contrapune o melodică frustă, de o ,goliciune’ frapantă, cu un bicinium ce nu este nici imitativ, nici canonic, ci doar o ,îngânare’ grotescă. Pe parcursul acestui bicinium se poate repera semnătura muzicală enesciană (mi-mib-do). Al treilea tablou aduce în atenție o sonoritate cvasi-românească, un tip de eterofonie izoritmică generată de o idee cât se poate de rațională – șirul numerelor prime, ecou al fascinației scriiturii eterofonice enesciene. Ultimul tablou, profund gestual, poate cel mai extravertit, se raportează la o melodică de inspirație bizantină. Lucrarea propune o bifurcație de formă și sens prin Coda celei de-a doua mișcări, interpreții putând opta pentru repetiția consecventă a acesteia la finalul părților trei și patru sau pentru unica expunere în partea a doua.” Am audiat o lucrare foarte diversă, cu aspect aproape cameleonic, în care se îmbină măiestrit citatul și parodia, omagiul și umorul, sugestia explicită și metamorfoza.
Lucrarea Contemplations a fost compusă de Ana Giurgiu Bondue pentru mezzosoprană și ansamblu instrumental format din clarinet, violoncel și pian. Sursa de inspirație a compozitoarei a fost constituită de cele Șapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 și Le silence musicien pentru voce și pian, pe un poem de Fernand Gregh op. 19 de George Enescu, lucrarea fiind inclusă în proiectul N-escu. Variațiuni pe teme de Enescu, ediția 2020 și publicată în volumul al V-lea realizat cu ocazia prezentării în primă audiție a lucrărilor compuse. Având ca subtitlu Fragments métaphysiques pour mezzosoprano, clarinette, violoncelle et piano, creația semnată de Ana Giurgiu Bondue este legată totodată și de poezia franceză, prin proiectarea viziunii lui Victor Hugo din amplul poem intitulat Contemplations asupra sonorității de factură enesciană prin caracterul meditativ, solar, transparența instrumentală, folosirea multifonicelor consonante și dorința de explorare a zonelor luminoase ale afectului, simțirii și trării umane. După mărturisește autoarea lucrării, „legătura explicită cu piesa enesciană se relevă de la început prin alegerea unor texte de confluență cu poezia lui Gregh despre natură și reflectarea acesteia la nivel sufletesc, ca armonie interioară. Dar, în Contemplations referința la natură se extinde, vizându-se integrarea omului în macrocosmos și preocuparea de a înțelege esența manifestării.” Textele alese pentru această simbioză muzical-poetică provin de la autori diferiți: Annie Bentoiu (Phrases pour la vie quotidienne), Reiner Maria Rilke (Ciel nocturne et chute d’étoile), Victor Hugo (Contemplations), Mihai Eminescu (Cu mâne zilele-ți adaogi, în traducerea franceză a scriitoarei Annie Bentoiu). Limbajul armonic evidențiază o conexiune implicită cu sonoritatea muzicii enesciene, pilonul central al lucrării Contemplations fiind constituit de alternanța dintre două acorduri majore a căror fundamentală determină un raport de cvartă mărită, generând o suprapunere acordică cu un efect armonic deosebit, datorită elementelor de rezonanță care se întrepătrund.
A șasea lucrare audiată în interpretarea ansamblului SonoMania a fost Chant (tradus în limba română ca Poem) de Simona Strungaru, conceput pentru mezzosoprană, clarinet, violoncel și pian. Având ca punct de plecare ciclul de Șapte Cântece pe versuri de Clément Marot, ideea compozitoarei se propagă în plan creator ca o reverberație sonoră generată de muzica enesciană și resimțită ca trăire lăuntrică, explorare sufletească și manifestare exteriorizată cu multă vibrație, intensitate și forță vitală. Este evidentă intenția compozitoarei de a lăsa textul original al cântecelor în plan secund, în background-ul atenției auditorilor pentru a se concentra asupra sonorității, rezonanței, fluidității discursului care curge sub forma unor ample vocalize, alunecând prin diferite contexte armonice ce îi conferă o extraordinară paletă cromatică. Conform spuselor autoarei, lucrarea „reprezintă o reflecție personală și o rezonanță contemporană asupra esteticii enesciene”, în care intenția omagială se manifestă explicit prin valorificarea citatului Ce nouvel an pour estrenes vous donne mon cueur din debutul primului cântec al ciclului, Estrenne à Anne.” Vocalizele mezzosopranei de pe parcurs pot fi receptate ca o deschidere spre înălțimile celeste, la care participă întreg ansamblul de instrumente într-o continuă împletire, unde fiecare membru devine la un moment dat personaj principal. O lucrare vibrantă, maiestuoasă, înălțătoare!
Alone pentru mezzosoprană, clarinet, violoncel și pian a fost compusă de Agnes Vrânceanu într-o perioadă în care aceasta se afla în Anglia, fapt ce justifică stilul post-minimalist al lucrării, regăsit în muzica britanică. Sursa de inspirație a compoziției se află în sonoritatea cântecului Languis me fais din ciclul Sept Chansons de Clément Marot, op. 15 de G. Enescu, generând influențe impresioniste prin caracterul poetic, sugestiv, realizat fără ajutorul versurilor. Solista nu interpretează o melodie propriu-zisă, cu text coerent, ci redă o succesiune de exclamații și lamenti într-o atmosferă sonoră statică, concepută ca o pastă sonoră imobilă care sugerează starea imperturbabilă de langoare creată de Enescu în liedul original. Finalul întregește imaginea acestei muzici „încremenite” în timp (după cum s-a exprimat dirijoarea ansamblului) prin linia melodică tot mai difuză, care se pierde treptat în tăcere.
Lucrarea Arachne’s Fabric de Șerban Marcu a fost scrisă în 2017 și interpretată în primă audiție în luna mai a aceluiași an de către Ansamblul SonoMania, în concertul cu titlu sugestiv Sound Fabric organizat în cadrul festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi. Compoziția aduce alături oboiul, clarinetul, vioara, viola și violoncelul, constituind o metaforă muzicală a zbaterii, a chinului Arahneei în țeserea fără sfârșit și lipsită de sens a pânzei, imaginată în plan muzical ca o rețea de figurații sonore multiplicate. Discursul muzical trece de la imaginea activă, dinamică, a țeserii, realizată prin gesturi muzicale repetitive, valorificând un număr redus de sunete, la o scriitură heterofonică, cu sonorități tânguitoare, bazată pe o melopee cu caracter de lamento, având oboiul în prim-plan. Expresia sonoră a durerii creează uneori impresia că timpul pare a se opri în loc, iar în planul dramaturgiei sonore a lucrării, aceste momente contrabalansează articularea pânzei infinite prin echilibrul dintre aglomerare și rarefiere, dintre agitație și stagnare.
Ultima lucrare prezentată în concertul cameral al ansamblului SonoMania aparține compozitorului ieșean Ciprian Ion, care a denumit-o Cu gândul la Enescu. Materialul sonor pe care este clădită creația are ca punct de pornire celule intervalice și motive enesciene specifice, recognoscibile, inspirate din Cvartetul în Mi bemol Major pentru două violine și violoncel op. 22 nr. 1 de George Enescu. Lucrarea face parte din cel mai recent volum de compoziții realizat în cadrul proiectului N-escu. Variațiuni pe teme de Enescu, ajuns la ediția a VI-a. Lucrarea este construită gradat, îmbinând sonorități și efecte de ambianță cu pasaje pur melodice. Compozitorul utilizează o paletă diversă de procedee în metamorfozarea materialului sonor, partitura fiind infuzată cu celule și tehnici de prelucrare regăsite în muzica lui Enescu. Oboiul primește un rol special la nivel tematic și timbral, fiind singurul purtător al temei în ipostaza sa inițială. Finalul este gândit ciclic în raport cu începutul lucrării, într-o formă variată din punct de vedere melodic, elementul neschimbat rămânând timbralitatea.
Demonstrând profesionalism, măiestrie și mult entuziasm, ansamblul SonoMania a ridicat sala în picioare, primind aplauze îndelungate. Sărbătorirea a 10 ani de la înființare a reprezentat un motiv în plus de bucurie și apreciere a parcursului longeviv, reușind să mențină la standarde înalte promovarea muzicii noi, deopotrivă românești și universale.
Dirijorul ansamblului SonoMania, Simona Strungaru este totodată pianistă, orchestratoare și compozitoare. Ca dirijor, Simona a condus Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Operei Maghiare din Cluj-Napoca, Orchestra Filarmonicii „Banatul” și Big Band-ul din Timișoara, Orchestra și Corul Filarmonicii din Târgu Mureș, Orchestra și Corul Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, Orchestra Filarmonicii din Sibiu, Orchestra Filarmonicii din Botoșani, Orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea, Orchestra Teatrului „Oleg Danovski” din Constanța, Orchestra Filarmonicii din Pitești, iar din 2022 coordonează Big Band-ului Radiodifuziunii Române. Este dirijor permanent al ansamblului de muzică contemporană SonoMania și al Bucharest Jazz Orchestra, alături de care participă la festivaluri precum Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Innersound, Bucharest Jazz Festival.
În calitate de pianistă, a concertat cu Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Filarmonicilor din Bacău, Botoșani, Constanța, De Haagse Instrumentalisten – Haga, Olanda, Orchestra Filarmonicii „Serghei Lunchevici” și Orchestra Sălii cu Orgă din Chișinău, colaborând cu dirijori precum Tiberiu Soare, Stijn Berkouwer, Cristian Brâncuși, Florin Totan, Robert Houlihan, Alfred Snel.
Pe plan creator, în 2015 a lansat orchestra și conceptul Simona Strungaru Symphonics în cadrul Nopții Albe a Bucureștiului, interpretând în premieră suita imfonică intitulată Gaston pentru orchestră și live visuals (compoziție proprie). În 2017 lansează conceptul DIOSA Symphonic EDM, compunând suita simfonică Time Rage, în care elemente specifice muzicii clasice (procedee componistice, orchestraţie) se îmbină cu elemente de muzică electronică.
Simona Strungaru a compus muzica pentru numeroase filme mute, prezentând Cine-Concerte la Festivalul La Rochelle Cinema, TIFF (Malombra, r. Carmine Gallone, 1917), Festivalul International Animest (Felix the Cat) si Festivalul Filmului German – Institutul „Goethe” (Die Puppe, Die Austernprinzessin, r. Ernst Lubitsch 1919) sau Gala Premiilor GOPO. Pe 18 Iunie 2022, în cadrul Transilvania International Film Festival (TIFF) a avut loc prima audiție absolută a muzicii originale pentru centenarul filmului Nosferatu, în regia lui F. W. Murnau, compusă de Simona Strungaru și comandată de Institutul „Goethe” din București.
În cadrul concertului cameral susținut la Iași, în cea de-a doua zi a Festivalului Muzicii Românești, Simona Strungaru ne-a umplut sufletele cu energie stimulativă, bucuria de a asculta creații contemporane într-o interpretare de înaltă performanță și un deosebit rafinament artistic.
Mezzosoprana Antonela Barnat a fost invitată a festivalurilor „George Enescu”, Days of March din Bulgaria, Gut Immling din Germania, a turneelor aniversare Aurel Stroe cu opera sa Orestia II – Choeforele în Germania, Franța, Elveția și a susținut concerte vocal-simfonice în Canada și Liban. De asemenea, a înregistrat pentru arhiva Radiodifuziunii Române varianta pentru mezzosoprană a lucrării Una Volta alla Corte del Principe de Felicia Donceanu, Missa A. Martoni de Ludovic Bacs pentru Fundația Radio România, opera-film Fidelio ești tu! și Opera in your pocket în colaborare cu Institutul „Goethe” din București și este invitată frecvent în manifestări ale muzicii contemporane românești. Datorită implicării sale în repertoriul vocal simfonic, Antonela Barnat a avut ocazia de a cânta sub bagheta unor maeștri dirijori dintre care îi menționăm pe Marek Janowski, Julien Salemkour, Cristian Măcelaru, Cristian Mandeal, Leo Hussain, Horia Andreescu, Paul Nadler.
Îi aplaudăm pe membrii ansamblului SonoMania în continuare, ca ecou al memoriei noastre, retrăind atmosfera creată de prezența lor pe scena sălii „Eduard Caudella” și așteptând cu multă bucurie revenirea lor în mediul muzical ieșean!
Cronică realizată în colaborare de către
Ștefan-Iustin Platon (Master anul II, Muzicologie)
Mihaela Balan (lect. univ. dr.)
