Concertul din seara zilei de joi 3 noiembrie a fost un omagiu adus organistului și compozitorului César Franck. Împlinirea a 200 de ani de la naștere, a prilejuit readucerea în atenția publicului a două lucrări de mare valoare: poemul simfonic Psyché programat în primă audiție națională, experiență nouă pentru publicul ieșean, la care s-a adăugat emblematica, binecunoscuta Simfonie în re minor, opus de referință în creația academică, intrat în repertoriul multor dirijori din secolul al XX-lea până în prezent.
Dirijorul serii, Alain Pâris, este cunoscut ca un promotor activ al muzicii culte franceze prin activitatea interpretativă la care se adaugă cele de muzicolog și profesor. Neobosit comentator muzical, este producător de emisiuni la posturile de radio France Culture și France Musique. Alain Pâris a acumulat o vastă experiență dirijând orchestre din peste 30 de țări ale lumii.
Poemul simfonic Psyché este ultimul din cele șase lucrări de gen ale lui César Franck, diferențiindu-se prin opțiunea tematică inedită. Comparativ cu subiectele poemelor anterioare, inspirate din poetica franceză a acelor vremuri, compozitorul a utilizat lucrarea Metamorfozele de Lucius Apuleius, singurul roman antic latin păstrat integral.
Fiecare din cele trei părți ale lucrării urmărește cronologic desfășurarea textului. Mișcarea I cuprinde două episoade: 1. Le Sommeil de Psyché (Somnul lui Psyché)și 2. Psyché enlevée par les zéphyrs (Psyché răpită de zefir). Incipitul este moale, pașnic, având scurte episoade dramatice, un preambul deschizător al întregii acțiuni. Discursul de factură postromantică se dezvoltă treptat. Foarte inspirate sunt momente de tutti orchestral ce alternează cu intervenții melodice cromatice mai ales la instrumente cordofone. Frazele instrumentelor de suflat din lemn oscilează între lirism și dramatism, liniște și tensiune sugerată prin armonia alternând între diatonic și cromatic. A doua secțiune schimbă complet caracterul muzicii spre un cadru jucăuș, zglobiu, sugerat prin sonoritatea aerată, prin note scurte la instrumentele de suflat din lemn și pizzicato la coarde. Scurtele intervenții ale cornilor cu surdină îmbogățesc melodia cu mici sugestii ludice.
Mișcarea secundară conține alte trei momente dramaturgice 3. Les jardins d’Eros (Grădinile lui Eros), 4. Lento (Lent), 5. Psyché et Eros (Psyché și Eros). Intrarea pe teritoriul zeului Eros este ilustrată printr-un discurs intens al întregii orchestre, coral de alămuri și pasaje de virtuozitate în acut la instrumentele de suflat din lemn. Intervenția corului este suavă prin discursul muzical simplu, echilibrat. Culminațiile puternice sunt realizate prin acumulări sonore treptate. Scurtele momente solistice rămân ca o pată de culoare în întreaga masă sonoră.
Ultima mișcare conține momentele 6. Quasi Lento și 7. Souffrances et Plaintes de Psyché (Durerile și plângerile lui Psyché). Aici sunt concentrate cele mai intense clipe ale narațiunii. Cromatizarea liniilor melodice se intensifică, autorul optând pentru numeroase progresii armonice disonante, cu rezolvări întârziate. Spre final, corul se alătură din nou orchestrei, rezultând o sonoritate narativă. Concluzia lucrării este ilustrată printr-o nouă acumulare treptată, ce poate fi asemănată cu apropierea de punctul culminant al unei călătorii, destinația dorită.
Viziunea interpretativă a dirijorului a fost captivantă, dinamică și variată. Contrastele bine gândite în raport cu structura muzicală i-au conferit un aer proaspăt. Au existat câteva inconcordanțe resimțite în mai multe momente ale lucrării. Unele intervenții ale partidei viorilor au avut un sunet neunitar la nivelul timbral și al intonației. Intervențiile corale au fost uneori mai greoaie, nefiind sincronizate cu intrările orchestrei.
În a doua lucrare, Simfonia în re minor, dirijorul a urmărit un traseu firesc, demonstrând cunoașterea profund analitică a lucrării. Intervențiile solistice ample s-au remarcat prin interpretarea clară și sensibilă, evidențiindu-se instrumentele de suflat din lemn prin tonul cald, diafan. Culminațiile au fost atent construite, climaxul având un sunet plin și impozant.
Atmosfera s-a schimbă radical odată cu trecerea la mișcarea secundă. Sonoritatea diafană a insuflat o stare de ușoară visare și relaxare. Am remarcat unele mici desincronizări în pizzicato-ul instrumentelor cordofoanelor, care nu au scăzut considerabil calitatea muzicii. Treptat fost inserate episoade dinamizante.
Ultima mișcare începe energic cu tema principală, având un caracter luminos, optimist. S-au evidențiate modalitățile de atac în momentele impozante prin diferențele între marcato și legato. În final sunt reluate structurile tematice ale celorlalte părți, supuse unui nou proces de prelucrare, ce a căpătat prin măiestria compozitorului noi valențe, noi fațete. Din punct de vedere sonor, partea a III-a s-a evidențiat prin unitatea partidelor instrumentale și sincronizarea întregii orchestre.
Am admirat măiestria dirijorului în coordonarea celor două ansambluri: orchestra și corul. Gesturile sale au fost complexe, bine conturate, cu intenții clare în transmiterea mesajului dorit. Experiența sa muzicologică s-a remarcat prin sublinierea clară a tuturor momentelor importante din cele două lucrări.
Colaborarea dirijorului cu ansamblurile Filarmonicii „Moldova” din Iași, îmbinarea profesionalismului acumulat într-o experiența îndelungată au contribuit la prezentarea unui produs artistic de înaltă calitate.
Aveți posibilitatea de a asculta cronica referitoare la concertul cu program César Franck în format audio, în materialul următor (care a fost difuzat în emisiunea <Civilizația muzicii>, Radio Trinitas, din data de 26 noiembrie 2022):
Iustin Platon, Master anul II
Profesor coordonator: prof. univ. dr. Alex Vasiliu
