Alain Pâris, dirijor, muzicolog, producător de emisiuni muzicale (la Radio France Culture și France Musique) și autor francez, a fost reinvitat de Filarmonica „Moldova” Iași pentru concertul din 3 noiembrie 2022, dedicat bicentenarului César Franck, programat la Casa de Cultură a Studenților. Au fost interpretate exlusiv lucrări de Franck –  Simfonia în re minor și poemul simfonic Psyché pentru cor și orchestră, în primă audiție.

A. Pâris a colaborat cu multe dintre cele mai importante ansambluri simfonice din lume, printre care Orchestra din Paris, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestrele Filarmonicilor din Berlin și New York. Pe lângă activitatea de dirijor, este autorul mai multor volume de muzicologie, precum The Art of Conducting și The History of Music. A primit numeroase distincții cum sunt  Legiunea de Onoare Franceză, Ordinul Artelor și Literelor.

În următorul interviu, Alain Pâris vorbește despre relațiile cu Filarmonica din Iași, cu muzica lui César Franck, despre activitatea sa pedagogică și muzicologică. Se referă la cei 50 de ani de experiență, suport al unei interpretare de calitate.

M.I.N: Domnule Alain Pâris, nu este prima oară când sunteți din nou invitat aici. Cum descrieți colaborarea dumneavoastră cu acest ansamblu?

A.P: S-ar putea să vă surprindă dacă v-aș spune că atunci când am dirijat prima dată la Iași, a fost acum 40 de ani, în 1982. Evident că nu mai sunt muzicienii care au cântat în orchestră la acea vreme, dar regăsesc aceeași atmosferă cordială în primul rând, un simț al disciplinei, al lucrului în echipă și al dorinței de a realiza interpretări de calitate. Orchestra s-a schimbat radical în ultimii ani; sunt mulți muzicieni tineri, instrumentiști excelenți, care, evident, nu cunosc repertoriul la fel de bine cum îl cunosc cei mai în vârstă, în special repertoriul francez. Aș spune că sunt însetați să cunoască această muzică, ceea ce este foarte plăcut.

M.I.N: Concertul a avut loc în apropierea bicentenarului César Franck (10.12.2022). Cum percepeți muzica acestui compozitor?

A.P: Pentru mine este foarte, foarte naturală. Mă regăsesc în ea, precum în cea a lui Debussy, Berlioz, sau Ravel. Creația franceză se dovedește un caleidoscop de stiluri, de personalități. Avem personalități cu profiluri diafane, asemenea unui tablou de Monet – mă gândesc la Debussy. Dar există muzicieni inspirați din alte spații, precum Lalo și Germania. Există muzicieni care ating alte zone, cum este Franck. A fost un organist virtuoz în toate. Scriitura sa privilegiază culorile sonore și diversitatea registrelor. Regăsim multe melodii elaborate, fraze lungi, susținute, multe elemente care derivă din experiența sa de organist.

M.I.N: Programul a inclus poemul simfonic Psyché pentru cor și orchestră. Ce ne puteți spune despre această lucrare?

A.P: O consider o adevărată capodoperă. Îmi plac toate cele patru părți, dar nu reușisem să dirijez niciodată lucrarea integral. Într-adevăr, a fost o muncă de descoperire, pe care am realizat-o în profunzime cu instrumentiștii, coriștii, iar ei au fost entuziaști. Este un fel de mini-operă. Totul are un aer aparte, diferit. O muzică deosebită, parcă ar fi Romeo și Julieta a lui Berlioz. O consider parte din aceeași familie.

M.I.N: În afara cunoașterii partiturii, înțelegerii contextului istoric al muzicii și a detaliilor tehnice, există alte aspecte ce implică o interpretare de calitate?

A.P: Calitatea interpretării este foarte subiectivă. Pentru că unui tânăr îi poate plăcea un lucru, iar altul îl poate găsi detestabil. Nu mi-ar fi plăcut să dirijez o simfonie acum treizeci de ani în același mod la fel cum o dirijez astăzi, așa că s-ar putea să existe tineri cărora nu le-a plăcut ceea ce am făcut cu trei decenii în urmă, dar cărora s-ar putea să le placă astăzi. Calitatea interpretării include în primul rând să respecți textul muzical, oricât de slab ar fi. După aceea te implici, apoi devine ceva complet diferit, ceva personal.

M.I.N: Ați susținut numeroase cursuri de măiestrie. Cum vi se pare munca de formare a tinerilor conducători de orchestră?

A.P: Multe schimbă foarte, foarte repede. Vedem tineri dirijori uimitori de talentați. Sunt maturi, precoce. Evident că nu au încă un repertoriu construit așa cum au  dirijorii de cincizeci de ani, e normal. Dar dobândesc experiența foarte repede. Ce se va întâmpla cu dirijorii care astăzi au douăzeci și cinci de ani și beneficiază de perspective atât de largi? Este o altă întrebare. Ritmul de astăzi s-a schimbat, totul trebuie să fie imediat. Asta e foarte periculos, pentru că toată lumea dorește totul repede. Cu ajutorul internetului, poți avea orice pe loc. Nu ai timp să te gândești. Credeți că dirijorii care susțin cinci concerte pe an pot avea aceeași intensitate, aceeași forță ca și cum ar susține douăzeci sau treizeci de concerte? Nu este posibil. Din punct de vedere fizic și mental nu este posibil.

M.I.N: În afara carierei dirijorale, ați fost producător de emisiuni muzicale la Radio France Musique și Radio France Culture. Ce provocări considerați că implică transmiterea informațiilor de specialitate unui public larg? 

A.P: Nu cred în transmiterea muzicologiei savante. Muzicologia, în sens strict, este o știință. Este o știință a elitelor, nu ceva ce poate fi transmis maselor. Trebuie să comunicăm cu publicul larg într-un mod simplu, să îl facem să îi placă informațiile primite și, mai ales, să nu oferim conținut încărcat științific. Dacă se va proceda așa, oamenii vor pleca, nu te vor asculta. Cred că varianta cea mai bună este să comunicăm simplu.

Aveți posibilitatea de a asculta interviul cu dirijorul Alain Pâris, în format audio, în materialul următor (care a fost difuzat în emisiunea <Civilizația muzicii>, Radio Trinitas, din data de 26 noiembrie 2022):

Maria-Isabela Nica, Master II, Muzicologie

Profesor coordonator: prof. univ. dr. Alex Vasiliu