.

Lumea, cum a remarcat Norbert Wiener – părintele ciberneticii, poate fi considerată ca o sumă de miriade de mesaje. Semnificaţia acestui enunţ devine clară numai când noi recunoaşteam că tot ceea ce există şi se produce în lume, toate obiectele şi evenimentele, toate organismele, emit continuu propriul lor semnal de identificare caracteristic. Aşadar, lumea este în rezonanţă cu toate aceste mesaje diverse, vacarmul cosmic, ordonat prin transformarea energiei, îşi transmite pentru fiecare, de fiecare dată, un eveniment.

Toți avem acel ceva ce ne diferențiază, că e stilul de viață ori experiențele diferite, disponibilitatea de a ne opri din ritmul zilnic pentru a ne permite o emoție, oricare ar fi acel strop ce ne face unici, cu certitudine devenim conectați atunci când împărtășim prin muzică un fior de nostalgie. Deși, sunt departe de a cunoaște nuanțele muzicii corale, știu cu siguranță că ceea ce am simțit la Concertul de Colinde al Corului Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” Iași, a fost în asentiment cu sutele de spectatori pentru care colindele au fost un mod de a se conecta la propriile amintiri, la moștenirea culturală, prin cântecele românești aduse în actualitate de dirijorul Consuela Țaga, ori cele ale culturii main-stream, ce schimbă dispoziții, descrețind frunți și aducând un zâmbet.

.

Din repertoriul colindelor românești, din acel univers al realului pe care fiecare voce l-a încărcat cu semnificația propriei trăiri a prezentului și trecutului deopotrivă (D. G. Kiriac – O, ce veste minunată, I. D. Chirescu – Steaua sus răsare, N. Lungu – Mărire-ntru cele-nalte, T. Brediceanu – Triptic, R. Paladi – Într-o zi de sărbătoare, V. Grefiens – Ici, în ceastor curți, T. Jarda – Bun gând s-o gânditu), nu aveai cum să nu observi și să simți bagheta Consuelei Țaga conducând-ne pașii pe treptele străvechi ale simbolisticii devenirii. Învăluindu-ne când într-o stare contemplativă, cu o discretă sensibilitate, șoptindu-ne cu sunete când delicat surdinate, când deliberat înălţate, întregul cor ne-a purtat prin tainele înțelegerii și transmiterii sentimentului intrinsec muzicii, cel de colindă că spațiu al interiorității, al introspecției și al memoriei, depășind granițele temporale pentru a ne reconecta cu noi, cu străbunii noștri, cu credința noastră.  

Versatilitatea modului în care au fost interpretate compoziții cunoscute din repertoriul american, la pian Adina Alupei, alături de timbrele și culorile diferite ale soliștilor care susțineau jocul, imaginația, bucuria, corelarea unui nou mod de a asculta în rândul publicului sigur va decela interpretările comerciale de cele afective.

.

Astăzi, când discuțiile despre lipsa interesului față de cultură sunt parte din cotidian, când publicul obișnuit cu divertisment facil preferă ecranul televizorului spațiului de concerte, teatru ori arte vizuale, a înțelege coordonatele realității și a ieși, în spațiu public, Palas Mall, cu un concert de colinde, pentru a sensibiliza, educa, apropia, pentru a crea conexiuni între oameni, reprezintă un act de civism, dar și de generozitate, fiecare interpret, alături de dirijor, arătând că iubirea față de muzică este, de fapt, iubirea față de oameni, iubire ce luminează și dăinuie prin vibrația sădită în fiecare dintre noi într-o seară magică.

.

Lect. univ. dr. Maria Bilașevschi, Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul UNAGE, Iași

Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Iași