Păstrând tradiția săptămânală a evenimentelor artistice atractive prin programul abordat și muzicienii implicați, orchestra Filarmonicii de Stat „Moldova” a susținut un concert extraordinar în seara zilei de 17 mai 2024, la Casa de Cultură a Studenților din Iași, sub bagheta dirijorului József Horváth și cu participarea violoncelistului Orfeo Mandozzi.
.
József Horváth este absolvent al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la secțiile Dirijat cor și Dirijat orchestră, dobândind o bogată experiență prin participările la masterclass-uri susținute de Christfried Brödel, János Fürst, George Pehlivanian, Ghennady Rojdestvensky, Kurt Masur, precum și datorită asistării și implicării în repetițiile și concertele maeștrilor Claiudio Abbado, Rudolf Barshai, Leonard Slatkin și Miguel Angel Gomez Martinez. A colaborat cu majoritatea orchestrelor din țară, precum Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Opera Națională București, Opera Națională Iași, Opera Națională Timișoara și a avut colaborări valoroase cu ansambluri profesioniste din străinătate, precum Orchestra Simfonică RTVE din Madrid și Corul Radio din Budapesta. A fost distins cu premii și titluri importante, iar în prezent este dirijor al Operei Maghiare și al Operei Naționale Române din Cluj.
Orfeo Mandozzi are o carieră strălucitoare bazată pe o pregătire muzicală multilaterală, concretizată prin studiul violoncelului, dirijatului și compoziției în centre importante ale lumii: Conservatorul Național Superior din Paris, Conservatorul din Milano, Juillard School din New York, Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena. A lucrat cu violonceliști consacrați precum Mstislav Rostropovici, Yo-Yo Ma, Paul Tortelier, Maurice Gendron și Harvey Shapiro, dezvoltându-și o amplă carieră interpretativă prin concertele susținute în săli importante, alături de artiști renumiți: Misha Maisky, Mihaela Ursuleasa, Nikolaj Znaider. A susținut masterclassuri și a fost director al unor festivaluri din Austria, Italia, Ungaria, Elveția și Olanda. În prezent activează ca profesor la Universitatea de Muzică din Viena și ca șef al partidei de violoncel în Tonkünstler Orchestra din Viena, fiind preocupat de promovarea intensă a unor lucrări mai puțin cunoscute din secolele XVIII, XIX, XX.
Programul serii a debutat cu Concertul pentru violoncel și orchestră op. 85 în mi minor de Edward Elgar, avându-l ca solist pe Orfeo Mandozzi.Lucrarea a fost finalizată în 1919, într-o perioadă dominată de instabilitate, pierderi materiale și dificultăți financiare, având în vedere impactul devastator al Primului Război Mondial. Premiera concertului din luna octombrie a acelui an a fost un fiasco, din cauza repetițiilor insuficiente și a stilului considerat demodat la acel moment din istoria muzicii. Având o structură tradițională în patru mișcări (I. Adagio – Moderato, II. Lento – Allegro molto, III. Adagio, IV. Allegro – Moderato – Allegro, ma non-troppo – Poco più lento – Adagio), concertul evidențiază trăsături de limbaj preponderent romantice târzii și postromantice prin temele ample, pline de patos și expresivitate lirică, prin participarea egală a orchestrei ca partener în discursul muzical, prin trecerile libere de la o secțiune la alta, de la un tempo la altul, într-o manieră poetică și imaginativă. Concertul nu a fost însă agreat de publicul vremii, dornic de divertisment, muzici tonice, joviale, sau dimpotrivă, noutăți șocante. Abia în anul 1967, renumita violoncelistă Jacqueline du Pré a relansat lucrarea în repertoriul de gen la nivel internațional, conferindu-i o interpretare de mare succes care l-a readus pe E. Elgar în topul preferințelor de muzică așa-zisă „clasică-academică”. Fiind un concert complex, ofertant în privința tehnicilor instrumentale, solistul Orfeo Mandozzi a evidențiat frumusețea discursului sonor printr-o deosebită lejeritate, sensibilitate și maleabilitate, în funcție de secțiunile atât de liber construite și succedate. Am remarcat consistența notelor lungi, atent vibrate și precizia pasajelor rapide, de mare virtuozitate, acuratețea susținerii notelor din registrul acut și supraacut al instrumentului, precum și rezonanța plină a acordurilor puternic executate, printr-o tehnică foarte bine stăpânită. O mare calitate a interpretului a fost conectarea cu orchestra și dirijorul, comunicarea constantă a solistului cu membrii ansamblului prin priviri, gesturi și un limbaj corporal deosebit de eficient.
În cea de a doua parte a concertului, orchestra a prezentat publicului secțiuni din baletul Raymonda de Aleksandr Glazunov, o valoroasă lucrare din repertoriul scenic al culturii muzicale ruse, creată prin colaborarea unor importanți artiști și susținători ai vremii (coregraful Marius Petipa, libretista Lydia Pashkova și directorul teatrului imperial din Sankt Petersburg Ivan Vsevolozhsky). Baletul este structurat în trei acte și prezintă povestea unei prințese care își așteaptă logodnicul plecat în cruciade. Intriga și evoluția acțiunii sunt influențate de tragedia greacă, reflectând totodată opiniile unor filosofi din secolul al XIX-lea: decadența morală generată de lupta pentru supremația religioasă, refugiul în lumea metafizică, nevoia de eroism, cavalerism și dreptate, dezvoltarea conștiinței individuale și credința în puterea răscumpărătoare a iubirii, sacrificiului și devotamentului. Din balet au fost extrase anumite secțiuni pentru realizarea unei suite de concert, alcătuită din: 1a. Moderato, 1b. Lento maestoso, 2. La traditore. Moderato, 3. Moderato – Entrée de Raymonda. Allegro giocoso 4. Andante, 4a. Prélude et la Romanesca. Moderato, 4b. Prélude et variation. Allegretto, 5. Entr’acte. Andante sostenuto, 6. Valse fantastique. Allegretto, 7. Grand pas d’action. Grand Adagio. Andante, 8. Variation IV (Raymonda). Allegretto, 9a. Danse des garçons Arabes. Vivace, 9b. Entrée des Sarrazins. Presto, 10. Entre-acte. Allegro moderato. Versiunea orchestrală reușește să surprindă în cele aprox. 35 de minute de muzică esența dramaturgiei și sonorității baletului, conturând o ambianță romantică târzie, cu momente eroice, teme lirice, culminații maiestuoase, în care se evidențiază talentul orchestral al compozitorului prin diversitatea timbrală, adecvată fiecărei secțiuni. Membrii orchestrei au dat dovadă de precizie și omogenitate, coordonându-se cu atenție la indicațiile dirijorului, care a reușit să construiască o interpretare unitară, frumoasă!
.
M-a bucurat în mod deosebit să asist la acest concert, datorită programului inedit, cu lucrări mai rar incluse în concertele instituțiilor artistice ieșene și care oferă șansa unor audiții cu impact deosebit asupra publicului iubitor de muzică bună. Importanța lărgirii orizontului artistic prin includerea unor partituri diverse și aducerea unor muzicieni valoroși alături de orchestra Filarmonicii „Moldova”, stimularea interesului pentru diferite stiluri, genuri, culturi muzicale și menținerea unui nivel înalt de performanță în interpretare, constituie factori determinanți pentru atragerea unui număr cât mai mare de spectatori în sala de concert și pentru imaginea mediului artistic ieșean la nivel național și internațional deopotrivă. Felicitări tuturor celor care fac posibile asemenea evenimente!
.
DENISA LUȚA, anul III, Muzicologie
Prof. coordonator: lect. univ. Mihaela Balan