Se spune că atunci când ,,începi cu stângul”, șansele de reușită sunt mici. Numeroase obstacole, aparent de netrecut, determină multe inițiative promițătoare să fie abandonate. Cu toate acestea, un dirijor născut în Albania, cu studii în Germania la Essen și Düsseldorf, a demonstrat că, în ciuda tuturor obstacolelor, este posibil să creezi o ,,pepinieră” de instrumentiști profesioniști din aproape nimic.

.

Desar Sulejmani, pianist și dirijor, a creat în 2019 proiectul Western Balkans Youth Orchestra, o orchestră formată din tineri instrumentiști, selectați în urma unei audiții, din țări precum Serbia, Albania, Slovenia, Italia, Germania, România, Grecia, Turcia ș.a. După o perioadă de repetiții, primul turneu putea începe în martie 2020, însă pandemia de Covid19 ,,a distrus toate planurile”, așa cum a spus dirijorul. Cu toate acestea, proiectul a avansat în anii următori cu turnee de 3 concerte în 2021, 11 în 2022, 13 în 2023 și, până acum, 9 în 2024 (până la sfârșitul anului fiind programate încă 12).

În vara acestui an, 66 de instrumentiști din 15 țări s-au unit în Cetinje (Muntenegru) pentru a începe pregătirea unui nou turneu prin Balcani. O descriere doar puțin detaliată a întregului turneu (care a cuprins concerte în Cetinje, Lustica, Sarajevo, Gostivar, Prishtina, Durres, Novi Sad și Berlin), ar depăși dimensiunile normale ale unei cronici. Așa că mă voi referi doar la ultimul concert, care a și fost cel mai important.

De 25 de ani, Konzerthaus din Berlin, uimitoarea sală de concerte, emblematică pentru viața muzicală a capitalei germane, găzduiește un festival care poate fi descris doar menționând motto-ul acestuia: ,,viitorul se cântă astăzi”. Young Euro Classic aduce an de an numeroase orchestre de tineret din Europa și dezvăluie întregii lumi ce tezaur muzical al ,,bătrânului continent” există în noua generație de muzicieni.

.

Pentru al doilea an la rând, WBYO a fost invitată să concerteze la acest festival pe 16 august. Acea seară de neuitat la Konzerthaus a fost pentru membrii WBYO o încununare a tuturor eforturilor pe care le-au depus pe parcursul întregului turneu de până atunci. A fost ca o seară magică, în care ne-am lăsat purtați de muzica pe care ajunseserăm să o iubim; o seară în care ne-am bucurat că putem cânta împreună.

Programul a fost complex. Concertul a debutat cu uvertura operei La forza del Destino de Giuseppe Verdi, ca apoi să continue cu lucrarea unui compozitor mai puțin cunoscut publicului larg – O Papagaio do Moleque,de Heitor Villa Lobos. Prima parte a concertului a cotinuat cu o serie de aranjamente ale unor melodii celebre în Balcanii de Vest, realizate de tineri compozitori din aceeași regiune. Astfel, publicul berlinez s-a desfătat de energia și bucuria tinerilor instrumentiști care umplea sala atunci când aceștia interpretau Smak Suite de Lazar Dordevic, Oj dada Sale de Maximilian Kilchert (membru al orchestrei), Western Balkan Pop Suite de Gavrilov Markovic și Ode to Yesterday de Gerti Druga. Prima parte a concertului s-a terminat într-o notă energică creată de aceste cântece în stil pop-rock.

.

Publicul a fost cu siguranță încântat de spontaneitatea și creativitatea tinerilor muzicieni care interpretau concomitent la instrument și cu vocea cântecele favorite sau care se ridicau purtând ochelari de soare în momentele solistice. Acesta este scopul festivalului, de a aduce un suflu nou muzicii, o stare de spirit revigorantă, cu multă creativitate și energie, publicul fiind cu adevărat vrăjit de această bucurie juvenilă transmisă. Am văzut oameni în vârstă care, urmărindu-ne, își retrăiau, prin noi, tinerețea. Am observat o sclipire nostalgică în acel public, format în mare parte din oameni pentru care tinerețea este doar o amintire frumoasă pe care noi am reușit să o facem actuală, materializată.

A doua parte a concertului a constat în lucrări din ,,artileria grea”: Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgsky, însă în varianta orchestrală a lui Sergei Petrowitsch Gortschakow. Dirijorul a ales această orchestrație deoarece, spune el, ,,surprinde mai corect atmosfera Rusiei secolului XX decât orchestrația lui Ravel, mai europeană”. Însă, tot el a decis înainte de primul concert, ca în ultima parte a suitei să optăm pentru varianta lui Ravel, mai potrivită unui final grandios (efect pe care îl și doream) decât cea a lui Gortschakow.

La final, furtuna de aplauze a publicului, care a oferit orchestrei un concert cu ,,casa închisă”, a reușit să obțină chiar două momente de bis: un fragment din opera La vida breve de Manuel de Falla și un alt aranjament, Faleminderit (care înseamnă ,,mulțumesc” în limba albaneză) de Leutrim Sahiti.

.

Concluzia? Un ultim concert spectaculos, o tresăltare a spiritului juvenil, o încununare a eforturilor și o bucurie unitară a 70 de persoane care timp de o lună au format o familie și au trăit o viață extraordinară care ar trebui să fie o normalitate, dar a devenit însă doar o amintire. Poate singurul regret pe care l-am avut cu toții pe parcursul turneului a venit în ultima zi: ,,de ce s-a terminat?”.

WBYO a demonstrat ce înseamnă tenacitatea, munca, spargerea barierelor politice și etnice. Concertul de la Konzerthaus a arătat potențialul pe care această orchestră îl are. Personal, urez acestui proiect să crească cât mai mult și să continue să unească prin muzică sufletele tinerilor talentați și astfel, să ofere lumii un viitor mai bun, prin artă!

.

IOAN NECHITA, student la Muzicologie, anul III

Îndrumător Practică muzicologică: lect. univ. Mihaela Balan