Joi, 17 octombrie 2024, am avut ocazia de a participa la un eveniment extraordinar, integrat în ediția XXVI a Festivalului Muzicii Românești – un recital de arii și duete organizat de doamna Consuela Radu-Țaga alături de studenții dumneaei și de pianista Ioana-Laura Turtă-Timofte. Recitalul a avut în program momente extrase din operele semnate de compozitoarea Clemansa Barberis-Plăcințeanu (n. 12 martie 1899, Iași – d. 11 octombrie 1986, București), cunoscută în cultura muzicală românească și ca Mansi Barberis.

.

Consuela Radu-Țaga este dirijor, profesor, artist cu o pregătire muzicală solidă și o vastă experiență profesională acumulată prin multiplele direcții de activitate în care s-a angajat.

S-a născut la Iași, a studiat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, unde a fost dublu licențiată, la specializarea Dirijat Cor Academic (1997), la clasa profesorului asociat Ioan Pavalache și la Dirijat Orchestră (2013), la clasa profesorilor asociați Gheorghe Victor Dumănescu și Cristian Oroșanu.

Și-a început cariera muzicală în calitate de artist liric al Corului Academic „Gavriil Musicescu” (1992-2022) și ca sufleur la Opera Națională Română Iași (2005-2012). A dirijat Corul „Camerata” al Casei Corpului Didactic Iași (1998-2015), Corul de copii „Angeli” (1999-2001), Corul Operei din Brașov (2003-2004), Grupul Vocal „Perpetuum”, Corul „Prapa Doamna” al Parohiei „Sfînta Parascheva” din Iași (2007 – prezent).

Până în prezent, și-a dedicat cea mai mare parte a activității artistice Corului Academic „Gavriil Musicescu”, în care a fost membră, ca artist liric, mai bine de 30 de ani. Din august 2022 a devenit prima femeie dirijor permanent din istoria celor 70 de ani de existență a Corului Filarmonicii Ieșene.

.

După desfășurarea recitalului de arii și duete din creația de teatru liric a compozitoarei Mansi Barberis, doamna Consuela Radu-Țaga mi-a acordat un interviu consistent, bogat în idei frumoase, importante pentru lumea muzicii românești:

Teodora Butnaru: Aveți o carieră impresionantă, fiind nu doar dirijor și profesor, dar și o artistă cu o experiență vastă în multiple direcții muzicale. Cum reușiți să îmbinați aceste planuri ale activității dvs. – de la rolul de profesor și mentor pentru tinerii studenți, la provocările artistice ca dirijor permanent al Corului Filarmonicii Ieșene?

Consuela Radu-Țaga: Cele două direcții ale activității mele există de ceva timp, se conjugă și se completează. Chemarea pentru a urca pe scenă, pentru a face ca muzica să fie tradusă, concepută și înțeleasă prin intermediul aparatului dirijoral am simțit-o încă de pe băncile școlii, ale facultății. Traiectoria mea profesională s-a intersectat cu mai multe ansambluri corale, iar onoarea și bucuria de a fi alături de colegii mei, membri Corului Academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova din Iași, nu m-au ocolit. Pentru un dirijor de cor de filarmonică, repertoriul este foarte vast, preocupările fiind împărțite între programele a cappella, cele vocal-simfonice și uneori chiar programe aparținând genului operei sau divertismentului. Acest specific al dirijorului de cor de filarmonică se mulează pe profilul meu muzical, pe o anumită configurație intelectuală și ținută artistică, oferindu-mi mari satisfacții profesionale.

Cea de a doua direcție, cea didactică, a apărut din dorința de a împărtăși ceea ce am asimilat. Am căutat și caut permanent noi căi prin care să exprim ceea ce știu, ce simt și ce aud, pentru a-i face pe tinerii cu care lucrez să își găsească propriul limbaj artistic, să se îndrepte către un anumit gen muzical, pe care să îl slujească cu pasiune, consecvență și multă muncă! 

Lucrez cu vocile și personalitățile membrilor Corului Academic „Gavriil Musicescu”, le asamblez și le fac să sune împreună cât mai bine și mai expresiv; lucrez cu vocile și caracterele tinerilor studenți de la secția Canto a Universității Naționale de Arte „George Enescu”, introducându-i treptat în marele repertoriu al operei, determinându-i să descopere frumusețea acestui gen muzical, ghidându-i atent în procesul laborios de descifrare, înțelegere, construcție, aprofundare și redare a unui personaj muzical.

Așadar vocea umană e liantul celor două preocupări, iar repertoriul se întregește prin prisma lor. Acest aspect îmi dă de lucru tot timpul, îmi ține spiritul treaz, fiind gata oricând să descopăr o partitură nouă, aparținând unui gen sau altul. Iubesc genul operei, iar cel vocal-simfonic și cel a cappella se pliază structurii mele, fac parte din ADN-ul meu muzical.

Teodora Butnaru: Mansi Barberis, compozitoare ieșeană, a fost o personalitate importantă a muzicii românești, dar în societatea contemporană, prea puțin cunoscută. Ce v-a motivat să vă apropiați de personalitatea acestei artiste și să vă implicați în promovarea creațiilor sale?

Consuela Radu-Țaga: Deschiderea către muzica de operă românească a început odată cu studiile doctorale. În acea perioadă am căutat o mulțime de partituri, pe unele le-am găsit, pe altele, nu, am cotrobăit prin diverse biblioteci, am pus mâna cu mare sfințenie pe manuscrise. Să redai muzica înaintașilor este o datorie, o datorie față de cei care învață, care sunt la început de drum, dar și o datorie față de public. Tinerii cântăreți se avântă în marele repertoriu liric, pentru a învăța câteva roluri cu care să poată să se prezinte la o audiție, pentru a prinde un loc de muncă, în România sau peste granițe. Aceste roluri sunt, evident, dintre cele mai cântate, că doar nu ai să dai vreo audiție undeva cu rolul lui Ștefan cel Mare din opera Apus de soare de Mansi Barberis! Însă cântul în limba maternă vine cu un mare avantaj: te poți concentra pe partea muzicală și pe cea vocală, nemaifiind necesar să reții cuvinte, expresii și pronunții pe care le știi mai mult sau mai puțin. Cântul în limba maternă îți oferă posibilitatea de a sublinia cele mai fine nuanțe și cele mai adânci sensuri ale textului literar!

Și uite așa, printre diferite momente muzicale desprinse din operele Nunta lui Figaro, Orfeu și Euridice, Don Giovanni, Elixirul dragostei, Don Pasquale, Căsătoria secretă, etc., mai picur, din când în când, câteva arii și duete din colecții pe care le găsesc pline de praf pe rafturile bibliotecilor, căci nu le mai deschide nimeni!

Vreau să cred că studenții mei vor păstra dorința vie de a redescoperi și de a reda muzici mai puțin cunoscute! Marea mezzosoprană Viorica Cortez afirma că în fiecare recital susținut integrează cel puțin o lucrare românească, indiferent unde are loc recitalul, acasă, sau pe marile scene ale lumii!

T. B.: Care au fost criteriile după care ați selectat ariile și duetele din creația Clemansei Barberis pentru acest recital? Ați urmărit o anumită coerență estetică raportată la creația sa de operă sau ați dorit să evidențiați și diversitatea surselor sale de inspirație?

C. R. Ț.: Când am distribuit studenților ariile și duetele scrise de Mansi Barberis, am vrut să fie cât mai variate stilistic, dorind să integrez momente din toate cele patru opere: Apus de soare, Kera Duduca, Domnița din depărtări și Căruța cu paiațe. Bineînțeles că opera istorică a fost cel mai bine reprezentată! Dar acest lucru a fost o pură întâmplare! Pentru o bună interpretare am ținut cont de tipologia vocală necesară rolului respectiv, a momentului muzical studiat. Un alt criteriu de selecție a fost și cel al  diversității vocale, pentru a integra în echipa proiectului voci feminine și masculine, atât voci înalte, cât și voci grave. Așadar să se desprindă ideea de diversitate în unitate! Diversitate prin spectrul vocal larg, scriitura și țesătura vocală, limbajul muzical, fragmentele de povești prezentate, sfera de inspirație, condiția socială și structura personajului redat, toate desfășurându-se sub cupola științei și a inspirației compozitoarei Mansi Barberis.  

.

T. B.: Cum a fost primită muzica lui Mansi Barberis de către studenții dvs.? Ce provocări au întâlnit în interpretarea ariilor și duetelor selectate pentru recital?

C. R. Ț.: La primul contact cu partitura, studenții au început să întrebe dacă pot asculta undeva muzica respectivă. Le-am răspuns ca pe youtube cred că există o singură arie, iar înregistrări probabil că există pe vinil. Fără a avea un reper în interpretare, am pornit la studiu, descoperind limbajul muzical complex al compozitoarei. Într-un interviu, Dan Dediu afirma că o așează pe Mansi Barberis alături de Mihail Andricu și Marțian Negrea. Muzica ei are, așadar, un limbaj evoluat, care i-a provocat de studenții noștri. Pe lângă dificultatea descifrării textului muzical, studenții au rezolvat și problemele vocale ridicate de partitură, probleme deloc ușoare, cu fraze de lungă respirație, care se dezvoltă treptat, către sunete amplu susținute în registrul acut, marcă a unui stil componistic înrudit cu verismul.

.

T. B.: Cum credeți că putem atrage un interes mai mare din partea publicului tânăr pentru creațiile compozitorilor români clasici, precum Mansi Barberis?

C. R. Ț.: Cum am spus anterior, cred cu tărie că avem datoria să scoatem la iveală creațiile compozitorilor români, organizând diferite manifestări: recitaluri, concerte, spectacole. Noi, muzicienii, suntem cei care modelăm publicul. Nu vom cânta muzică românească, publicul nu o va cunoaște și deci nu o va iubi. Într-un recital cu arii și duete din operete românești, care s-a desfășurat la Bârlad – un oraș care nu are nici filarmonică, nici operă – am fost plăcut surprinsă să aud comentariile celor din public: „Ce muzică frumoasă și am înțeles tot ce spuneau!!!”   

      

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *