Miercuri, 16 octombrie 2024, începând cu orele 17:00, în sala „Eduard Caudella” a avut loc lansarea de partituri JUVENILIA, vizând creația pianistică de tinerețe a marelui compozitor George Enescu. Evenimentul din cadrul Festivalului Muzicii Românești, ediția XXVI, a fost coordonat de pianista Raluca Știrbăț – conferențiar universitar în cadrul UNAGE – care a reușit să reliefeze, prin intermediul acestei colecții, atât valoarea, complexitatea, splendoarea muzicii enesciene indiferent de etapele sale creatoare, cât și contextul istoric și biografic în care au fost compuse lucrările fără număr de ópus.

.

RALUCA ȘTIRBĂȚ s-a născut la Iași și a studiat pianul la Liceul de Artă „Octav Băncilă”, apoi a fost admisă prima la Universität für Musik din Viena, unde a obținut Solistendiplom și titlul Magister Artium. A evoluat pe scene importante din Austria, concertând în Europa, S.U.A. și Japonia. A câștigat numeroase premii în urma participării la festivaluri și competiții internaționale precum Sanremo Classico și Virtuosi per musica di pianoforte, iar imprimările interpretărilor sale pe disc sunt difuzate în Austria, Elveția, România și Ungaria. Raluca Știrbăț este fondatoarea Societății Internaționale „George Enescu” din Viena și inițiatoarea campaniei de salvare a Casei Enescu din Mihăileni, contribuind la crearea și organizarea anuală a unor proiecte de succes, precum Concertele pe Siret. S-a ocupat de traducerea și publicarea volumului „Capodoperele enesciene” de Pascal Bentoiu în limba germană (Editura Frank & Timme, 2015), iar cu doi ani în urmă a lansat volumul George Enescu – Creația pentru pian (Editura Muzicală, 2022), apreciat ca o reușită majoră în muzicologia românească. A fost fiind distinsă cu titluri onorifice deosebit de valoroase în cultura românească, precum „Mesager al integrării” (2013) și Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2023). 

.

Noul volum lansat în octombrie 2024 prezintă o selecție de lucrări – unele dintre ele nepublicate anterior – compuse între anii 1896 și 1907, perioadă în care Enescu își contura deja identitatea muzicală ca fundament pentru creațiile de mai târziu, din etapa maturirății creatoare. Actuala colecție conține Prélude et Scherzo (fa# minor), Suite „dans le style ancien” Op. 3 (sol minor), Barcarolle (Si♭ major), La Fileuse (Re major), Regrets (Sol♭ major), Impromptu (La♭ major), Impromptu (Do major), Suite Op. 10 în Re major („Des cloches sonores“), Prélude et Fugue (Do major) și Nocturne (Re♭ major). Scriitura acestor partituri este densă, amănunțită, de mare amploare și complex stratificată, cu un limbaj tonal avansat din punct de vedere armonic. Ediția a fost atent îngrijită de Raluca Știrbăț, care și-a dorit să furnizeze tuturor muzicienilor interesați niște partituri editate pe baza unei documentări profesioniste, incluzând și o prefață în care analizează notația, influențele și semnificațiile acestor lucrări, pentru a crea o perspectivă detaliată asupra evoluției artistice a compozitorului. Pianista s-a apropiat de sursele partiturilor, a cercetat cu atenție manuscrisele, sesizând existența problemelor anterioare de editare, a comparat indicațiile scrise manual de compozitorul însuși cu partiturile publicate și a ajuns la concluzia că este nevoie de reeditarea lor și tipărirea unor versiuni noi. Toată această muncă laborioasă este strâns legată de proiectul său neîntrerupt de mai bine de 10 ani, acela de a interpreta toate lucrările dedicate pianului aparținând lui George Enescu.  

.

Atmosfera din sala „Eduard Caudella” a fost vibrantă, cu un număr considerabil de iubitori ai muzicii reuniți în jurul și în fața Ralucăi Știrbăț, din dorința de a celebra acest eveniment deosebit. Lansarea a fost încununată de un colocviu organizat prin prezența unor invitați de specialitate – Matei Bănică, director al editurii GRAFOART, muzicologii Laura Vasiliu și Vlad Văidean, pianista Doina Grigore – au discutat despre impactul și importanța în actualitate a lucrărilor incluse în proiectul „Juvenilia”, aducând perspective valoroase asupra operei lui Enescu și a contribuției sale la muzica românească. 

.

Mi-a atras atenția intervenția tânărului muzicolog Vlad Văidean, specialist în domeniul cercetării concentrate asupra creației enesciene, activând în calitate de cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Muzică București, membru în redacția revistei Musicology Today și colaborator la Muzeul Național „George Enescu” pentru revizuirea Noului catalog tematic al creației lui Enescu. Acesta a subliniat importanța colecției de partituri publicate de Raluca Știrbăț, în special a ultimei lucrări redactate – Nocturna în Re♭major – pentru înțelegerea de către public nu doar a gândirii pianistice, dar și a celei general componistice a compozitorului. Au fost împărtășite detalii cu privire la perfecționismul lui George Enescu, manifestat printr-o atenție deosebită acordată notației, termenilor de dinamică, agogică, expresie, detaliilor de așezare a indicațiilor de pedalizare și tuturor aspectelor ce țin de finisajul impecabil al partiturilor, impunând o mare precizie a acurateții acestora înainte de trimiterea la tipar. Enescu a atins un nivel remarcabil de rafinament grafic, evidențiindu-se prin minuțiozitate, rigoare și o exigență fără precedent în practica muzicală. 

.

În continuarea lansării de partituri și a colocviului, a urmat un recital susținut de Raluca Știrbăț împreună cu studenții clasei de pian, aflați sub îndrumarea sa. Interpretarea Suitei op. 10 nr. 2 în Re major de George Enescu, cunoscută și ca „Des cloches sonores”, a constituit un moment captivant, memorabil pentru public, impregnat de emoție și distincție. Cele patru mișcări ale lucrării (Toccata, Sarabanda, Pavana și Bourrée) reflectă o etapă componistică deosebit de prolifică din activitatea lui Enescu, transmițând bucuria și efervescența juvenilă a vârstei sale din perioada anilor 1901-1903, când se afla încă la Paris. Dacă părțile exterioare, Toccata și Bourrée, pun accent pe virtuozitate și emană o energie debordantă, mișcările din interior, Sarabanda și Pavana, evidențiază un rafinament armonic și o paletă dinamică ce solicită concentrarea atenției asupra acestor parametri, echilibrând structura de gen prin calibrarea complexității la nivel de scriitură și densitate sonoră.

Toccata deschide suita cu o eleganță remarcabilă. Pasajele rapide de triolete și variațiile ingenioase asupra temei inițiale oferă ascultătorului o experiență de virtuozitate instrumentală, menită să redea un conținut dens, bogat în împletiri armonice. Utilizarea extinsă a registrelor pianului permite o deschidere amplă și expresivă asupra sonorității instrumentului, reflectând caracterul „Majestueusement, mais pas trop lent”, menționat de compozitor la începutul lucrării. Momentele accentuate din punct de vedere expresiv și nuanțele de fff reprezintă apogeul dorit de compozitor pentru o interpretare care să creeze sugestia unor sonorități simfonice.

.

Sarabanda dezvoltă un grup de teme caracterizat prin indicațiile Noblément, un peu alangui și Doux et fondu. Evadările în registrul înalt ale temei principale, ce revine în secțiunea finală în tonalitatea Si bemol major, generează o reverberație celestă a ideii muzicale din deschidere. Armoniile originale ale lui Enescu adaugă un caracter impresionist discursului muzical, iar lirismul sobru resimțit în conceperea acestui dans lent evocă sarabandele melodioase, bogat ornamentate din suitele Barocului. Indicația noblément stabilește tonul general al mișcării, atingând ulterior nuanțe de pasiune, visare, mister, în zonele de prelucrare, evoluție și culminație.

.

Pavana, singura piesă care nu este în tonalitatea de bază, începe în si minor și se încheie în omonima Si major, evocând un element aerian prin indicația de cvasi-flaut. Caracterul epic și liric în același timp, cu tendințe improvizatorice, diferențiază această lucrare de alte creații anterioare, explorând expresivitatea baladelor și nostalgia doinelor populare românești. Scriitura sa elaborată, cu pasaje de improvizație, oferă un liant expresiv, iar armoniile reflectă influența muzicii franceze, amintind totodată de starea de dor atât de caracteristică spiritului arhaic românesc.

.

Bourrée, piesa finală a Suitei op. 10, strălucește prin virtuozitatea sa instrumentală, combinația simfonică de planuri și structura predominant ritmică ce evocă un spațiu plin de energie și mișcare, în continuă expansiune. De asemenea, se fac simțite sugestii subtile ale unui caracter burlesc, tratat cu rafinament și printr-o inspirată improvizație. Călătoria prin zone expresive variate, dar suficient de coerente pentru a crea un întreg plin de fantezie, îmbină tradiția cu modernitatea dorită de compozitor, reușind să dobândească originalitatea propriului limbaj muzical în contextul secolului XX.

La final, pianiștii au fost invitați din nou pe scenă, iar reacția entuziastă a publicului, manifestată prin ropote de aplauze, a evidențiat aprecierea pentru viziunea interpretativă demonstrată pe scenă și profunzimea expresivă a muzicii lui George Enescu, care a strălucit în toată splendoarea sa. Aflați sub îndrumarea dnei profesor Raluca Știrbăț, tinerii pianiști au conturat o perspectivă unitară asupra suitei enesciene, valorificând principii, sugestii, sfaturi prețioase oferite de mentorul lor pe parcursul orelor de studiu, al căror rezultat a fost vizibil în cadrul recitalului pregătit pentru acest eveniment.

.

Lansarea volumului de partituri publicate într-o ediție specială, îngrijită și prefațată de Raluca Știrbăț, însoțită de recitalul pregătit de cunoscuta pianistă ieșeană alături de studenții dumneaei, au oferit publicului prezent oportunitatea rară de a explora muzica timpurie a lui George Enescu. Evenimentul, organizat cu profesionalism de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași și Editura Muzicală GRAFOART, a consolidat conexiunea dintre muzică și comunitate,  amintindu-ne de puterea acestei arte de a transcende timpul. Seara a fost cu adevărat memorabilă pentru toți participanții, lăsând o amprentă durabilă în inimile pasionaților de muzică.

.

Cronică semnată de VANESSA PĂDURARU, anul IV, Muzicologie