Motto: Aș fi dorit să trăiesc într-un climat în care muzica contemporană să fie necesară ca aerul.[1] (Cornel Țăranu)
.
Festivalului Muzicii Românești din Iași a adăugat noi pagini în istorie prin cele 25 de evenimente ale ediției XXVI, desfășurată în săptămâna 14-20 octombrie a anului 2024. Manifestările au înglobat diverse genuri: muzică camerală, corală, simfonică, de operă și electronică. Concertelor li s-au alăturat prezentări extinse, conferințe, lansări de partituri și carte, dezvăluind astfel și obiectivele pedagogice ale festivalului.
.
Actuala ediție a inclus o serie de evenimente festive, o parte dedicate compozitorului Viorel Munteanu, cu ocazia aniversării a opt decenii de viață, o parte, în memoria compozitorului Liviu Dănceanu. În aceeași categorie se încadrează manifestările dedicate comemorării compozitorului și interpretului de jazz Richard Oschanitzky, conferința susținută de Ioana Bentoiu (Institutul Ribaupierre, Lausanne, Elveția) despre tatăl său, compozitorul Pascal Bentoiu, dar și o lansare de partituri din creația de tinerețe pentru pian a lui George Enescu. Un act de cultură de asemenea anvergură presupune evident implicarea multor interpreți, dirijori, compozitori, muzicologi și instituții[2].
Fiind un număr atât de mare de evenimente, nici pentru cel mai serios admirator al muzicii românești nu ar fi fost cu putință să le audieze (și să le vizioneze) integral. În același timp, calitatea și importanța acestora, unele marcate de prime audiții, altele, de personalități de mare importanță, a îngreunat alegerea celor la care să participi. Astfel de momente învăluite de profundă însemnătate culturală, asemenea celor trăite în săptămâna muzicii românești, strecoară în minte multiple impresii și mă voi rezuma la o parte dintre acestea.
Recitaluri în duo
Având loc în prima zi a săptămânii, un recital cu spirit pastoral și românesc a precedat deschiderea oficială, care a avut loc pe 15 octombrie. Duo-ul Mihai Ailenei (clarinet) și Răzvan Dragnea (pian) și-a pus amprenta asupra interpretării unor lucrări de Marțian Negrea, George Enescu, Stan Golestan, Vladimir Rotaru, Sabin Păutza. Suita De prin munții Apuseni de Marțian Negrea este cea care a impus tema bucolică prin cele 4 părți cu caracter diferit, dar cu originea în același loc, în admirația priveliștii munților Apuseni. Un spirit asemănător s-a regăsit în lucrarea caracterizată de contraste, Eglogue de Stan Golestan. Sonata în fa diez minor, nr. 1, op. 24, partea a III-a, și Burlesca pentru pian solo de George Enescu ne-au orientat de la începutul festivalului spre reperul primordial al istoriei muzicii românești, spre standarde componistice și stilistice înalte.
Sonata de Enescu, la fel și Burlesca, au fost interpretate de pianistul Răzvan Dragnea cu o stare poetică inspiratoare și elocvență sonoră. Clarinetistul Mihai Ailenei s-a remarcat prin controlul asupra sunetelor în momentele de piano, prin buna susținere, prin sunetul cald, seriozitate, spirit activ și virtuozitate. În Improvizațiile pentru clarinet solo de Vladimir Rotaru a fost subliniat cântul românesc autentic, prin linii melodice folclorice în ritm aksak, intercalate cu sonorități moderne. Recitalul s-a încheiat cu Două preludii de dans pentru clarinet și pian de Sabin Păutza, dar și cu Preludiu de Vasile Jianu (interpretat la bis), ingenios așezate în finalul recitalului, promițând deschiderea oficială a festivalului.
Într-o atmosferă înrudită, de recreare a modernismului clasic românesc, s-a înscris și recitalul duo-ului RoxMarIS (Marta Burduloi– mezzosoprană și pianistă, Roxana Toma – pianistă). Prestația a fost dominată de o simplitate rafinată, de calm, blândețe și emoție, iar pe lângă stare, a ieșit în evidență atenția la detalii, conexiunea cu publicul, transmiterea sensului muzicii prin interpretare. Marta Burduloi are un timbru plăcut, talent actoricesc și a intonat cu atenție fiecare sunet. În repertoriul recitalului s-au regăsit lucrări de Ciprian Porumbescu, Eugen Doga, Sabin Păutza, George Enescu ș.a.
Laudatio pentru compozitorul Viorel Munteanu – 80
Compozitor, muzicolog, profesor, fost rector al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, Viorel Munteanu este o personalitate a muzicii românești a cărei aniversare de 80 de ani a fost însemnată în cadrul festivalului prin decernarea a două titluri remarcabile, cel de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași și cel de Profesor Emerit. În cadrul manifestării, s-au punctat informații de interes, precum lansarea site-ului de compozitor, editarea a patru volume biografice, intitulate Jurnal de drum. Cuvintele rostite cu prilejul decernării titlurilor au confirmat valoarea sa, atât în calitate de muzician, cât și de mentor, coleg, prieten, stârnind admirația și acelor care nu cunoșteau palmaresul său. Am remarcat modestia și eleganța maestrului Viorel Munteanu și am reținut interesul său pentru credință, istorie și poezie: „Astfel, Ștefan cel Mare și Sfânt, Enescu și Eminescu au fost punctele cardinale între care s-a manifestat sufletul meu”, dincolo de iubirea pentru muzică, întruchipată în neobosita dedicare. Viorel Munteanu a mai subliniat în discursul său că „din[…]1964 de când am poposit în leagănul unirii, la studii muzicale, dragostea mea pentru Iași, oraș al culturii, s-a împlinit neîncetat în lumină și învățătură. A fost un popas îndelung în credință și statornicie care mi-a adus cele mai mari bucurii”.
Lucrările lui Viorel Munteanu, interpretate în festival sunt cele care au oglindit, de această dată nu prin cuvinte, ci direct prin muzică, valoarea sa. Astfel, s-au creat lianți și simetrii între evenimente, prin lucrările compozitorului. În programele de concert s-au regăsit ciclul de lieduri Întoarceri la Blaga, Ecouri din transposibil pentru soprană, flaut (clarinet) și pian pe versuri de George Popa, adaptare pentru bariton și orgă și Simfonia a III-a,Ofrandă lui Brâncuși. Alături de acestea, Ana Maria Radu, oboista din ansamblul Archaeus l-a surprins pe maestru cu interpretarea liedului Autoportret, transpus pentru oboi.
Liviu Dănceanu – 70
Aniversarea a șapte decenii de la nașterea compozitorului și muzicologului Liviu Dănceanu a fost marcată în două recitaluri camerale. Duo-ul Bianca și Remus Manoleanu a interpretat ultima lucrare a compozitorului, Zoongs, op. 181, dedicată lor. O replică peste timp a celebrului ciclu Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saëns, Zoongs se diferențiază prin limbaj, printr-o reprezentare mai criptică, prin prezența vocii cântate și a cuvântului. Lucrarea conține clișee intenționate, un fel de ghicitori, iar pe plan melodic, citate din folclorul copiilor sau linii melodice cunoscute, precum Melc, melc sau O, brad frumos.
Ansamblul Archeus (Rodica Dănceanu – pian, Cristian Balș – vioară, Ana Maria Radu – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, Șerban Novac – fagot, Andreea Țimiraș – violoncel, Alexandru Matei – percuție), care va aniversa în anul 2025 40 de ani de la înființare, a propus un adevărat portret de autor Liviu Dănceanu. Entrata, op. 23 s-a remarcat prin efecte speciale, tehnici precum frullato, flagiolete, schimbări de registru, jocul cu spațialitatea – clarinetul solo intrând treptat spre scenă după începerea lucrării. Aliquote, op. 63 și L’abîme de Pascal, op. 74 au ca fundament numerele prime și armonicele naturale, respectiv artificiale. Lucrarea Heptaih, op. 123 prezintă atât unison, cât și contrapunct, monodie medievală, liniaritate, intervale de octavă și cvartă, stratificarea monodiilor. În Panta rei, op. 82, structurile sonore sugerează ideea de flux, având la origine expresia „totul curge”. Beverdillini, op. 84 este compusă pentru ansamblu de 4 instrumente (flaut/vioară, oboi, clarinet și fagot) și insuflă încă din titlu un mesaj imprecis. Ultima lucrare a programului, Tachycardie, op. 81, reflectă simptomele tahicardiei și ritmurile inimii prin microstructuri.
Capodopere în amintiri. Ioana Bentoiu despre Pascal Bentoiu
In memoriam, profesor-discipol, educație, emoție, familie sunt câteva dintre cuvintele-cheie ale uneia dintre cele mai memorabile conferințe: soprana și profesoara Ioana Bentoiu a împărtășit cu noi o parte din cele mai frumoase amintiri legate de tatăl său, compozitorul, muzicologul, profesorul Pascal Bentoiu. A fost pentru prima dată când Ioana Bentoiu a vorbit despre tatăl său într-un astfel de context. Pe lângă aspectele biografice deja cunoscute, soprana ne-a oferit într-o manieră personală, dezinvoltă, deschisă și alte detalii despre viața compozitorului Pascal Bentoiu, despre abordarea acestuia în procesul de compoziție, despre activitățile sale pedagogice și admirația pentru George Enescu. Printre subiectele abordate, s-au menționat cărțile sale, Capodopere enesciene, Imagine și sens, Gândirea muzicală, 8 simfonii și un poem, în ultima, Bentoiu descriindu-și propriile sale lucrări.
Admirația noastră pentru compozitor a fost subliniată și prin interpretarea lucrărilor sale de către soprana Cristina Simionescu și pianista Vasilica Stoiciu-Frunză. Programul a cuprins Trei sonete pentru soprană şi pian, op. 8 (Afară-i toamnă…Sunt ani la mijloc…Când însuşi glasul…), lucrare supranumită Eminesciana II. Cele 3 lieduri reconstituie etapa unui modernism declarat, caracterizat de mersul cromatic, atonal, de meditația filozofică eminesciană, de lirismul evoluat și atenția deosebită asupra partiturii pianului.
Standarde enesciene
Un laitmotiv din festival a fost compozitorul George Enescu, care a apărut în toate discuțiile din cadrul conferințelor și ca inspirație în muzică. Manifestarea care a adus negreșit cinste creației enesciene, a fost lansarea de partituri cu Creația pentru pian de tinerețe (1896-1907), ediție îngrijită și prefațată de conf. univ. dr. Raluca Știrbăț. Antologia conține, pe lângă partiturile din perioada timpurie de creație a compozitorului, și explicații prețioase legate de lucrările sale. De reținut cuvântul pe care l-a susținut Raluca Știrbăț la lansarea volumului, direcțiile oferite în calitate de pedagog, referitoare la repertoriul enescian, dar și detaliile discutate cu privire la notația partiturilor, care a fost realizată la „standarde grafologice enesciene”. Prin editarea și publicarea lucrărilor de tinerețe ale lui George Enescu, Raluca Știrbăț a făcut un nou pas în completarea cercetărilor despre compozitor și în plasarea creației sale în actualitate, după primul volum de (re)editări a creației pentru pian realizat în 2016.
Recitalul susținut alături de studenții săi, care au interpretat cele patru părți ale Suitei nr. 2, op. 10 în Re major, Des clochessonores (1901-1903) – I. Toccata, II. Sarabanda, III. Pavane, IV. Bourreé – a confirmat o altă constantă a festivalului, relația profesor-discipol.
Concert vocal-simfonic
Printre evenimente, s-a remarcat în mod deosebit concertul vocal-simfonic, susținut de Orchestra Filarmonicii „Moldova” Iași, alături de corul academic Gavriil Musicescu (dirijor – Radu Postăvaru, dirijor cor – Consuela Radu-Țaga). După compoziția de deschidere, poemul simfonic Anotimpurile de Ilieș Constantinescu, Concertul pentru flaut și orchestră, op. 172 de Dan Dediu, intitulat Prima frică mondială, a creat o adevărată emoție colectivă, moment trăit și înțeles de toți deopotrivă. Lucrarea, dedicată flautistului Ion Bogdan Ștefănescu, „prima stupefiantă frică mondială” – pandemia – care avea să schimbe multe lucruri în viața noastră, a tuturor. Flautul este în această lucrare exploatat inventiv, în diverse moduri, de la efectele utilizate, până la liniile melodice în sine. Toate acestea au fost puse în lumină cu măiestrie și carismă de către flautist. Sonoritatea lucrării s-ar plia și unei muzici de film, iar din punct de vedere timbral, trompeta cu surdină și pianul din orchestră sunt alegeri inedite. În întregime, compoziția denotă melanjul dintre limbajul tradițional și cel contemporan – o poveste despre ieri și azi. Concertul s-a încheiat cu interpretarea Simfoniei a III-a, Ofrandă lui Brâncuși de Viorel Munteanu (soliști – Daniela Goria – soprană, Constantin Țaga – tenor, preotul Mircea Stoleriu – recitator). Lucrarea a creat un moment profund, sincretic, prin îmbinarea cuvântului cu vizualul și auditivul, întruchipate în discursul preotului, proiecțiile sugestive și muzica expresivă.
Spectacol de operă
Ultima manifestare din Festivalul Muzicii Românești, ediția 2024, a fost reprezentarea scenică a două opere românești, o dramă și o comedie, din perioada interbelică: Făclia de Paști de Alexandru Zirra și O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. Montarea operei lui Zirra, posibilă datorită orchestrării partiturii pentru voce și pian de către compozitorii Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion, a fost o reprezentație atractivă și o reușită muzicală, datorită regizorului Cristi Avram și a dirijorului Bogdan Chiroșcă.
Scenografia a fost deosebit de inspirată, având ca element principal o mână uriașă, atârnată deasupra acțiunii. Schimbarea de lumină și de poziție a obiectului scenic avea atât o valoare simbolică, cât și una ilustrativă, sugerând desfășurarea acțiunii. În câteva cuvinte, pun în lumină debutul de rol al tenorului Ovidiu Manolache (în personajul Leiba Zibal) pentru timbrul special, sunetul puternic, prezența remarcabilă în mod neostentativ, potrivită pentru personajul caracterizat la început de smerenie și pentru marcarea diferențelor în evoluția sa, o dată cu acumularea dorinței de răzbunare. De asemenea, a avut debutul de rol și bas-baritonul Cezar Octavian Ionescu (Gheorghe), personajul său având trăsături foarte diferite, cu mult dinamism. Acesta, creând un bun echilibru între tehnică și interpretare, a reușit să pună accent pe momentele în care rolul cerea grad mare de implicare. Prin jocul său scenic, baritonul a dat impresia reacțiilor și sentimentelor reale, aspect sprijinit de expresiile faciale convingătoare. Debutului celor doi i s-a alăturat experiența sopranei Cristina Grigoraș, sensibilă, elegantă și cu prezență de spirit. Fiind în rolul soției puternice prin credință, aceasta a închegat legăturile dintre personaje și a oferit siguranță întregii prestații. În continuarea dramei, a urmat comedia muzicală deja cunoscută publicului ieșean, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu (dirijor Bogdan Chiroșcă, regizor Cristi Avram), potrivită încheierii festivalului, fiind o variantă satirică, umoristică asupra moravurilor omenești, care a stârnit râsete în sală.
* * *
Festivalul a fost completat de alte evenimente, printre care amintim interpretarea violonistului Valentin Șerban (câștigător al Marelui Premiu la Concursul Internațional „George Enescu”, ediția 2020-2021) în cadrul recitalului Pagini camerale din creația enesciană, alături de pianista Doina Grigore, concertul de jazz Richard Oschanitzky – Revedere ’85 cu Alex Huțanu Septet with Strings și Romeo Cozma Jazz Group, concertul cameral Compozitori și interpreți ieșeni în muzica de cameră ș.a.
Analizând parcursul sinuos al țării noastre, observăm un domeniu care a continuat să evolueze – cultura, iar festivalul din Iași se află printre verigile care compun evoluția culturii românești.
.
[1] Emiliu Dragea, „Tribuna”, Interviu. De vorbă cu compozitorul Cornel Țăranu, nr. 28-29, Cluj-Napoca, 1995, p. 3.
[2] Festivalul Muzicii Românești, ediția a XXVI-a a fost organizat sub auspiciile Filarmonicii de Stat „Moldova” Iași, împreună cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Opera Națională Română Iași, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Evenimentele s-au desfășurat în diverse locații, precum Sala Eduard Caudella a Casei Balș, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Casa de Cultură a Studenților, Palatul Braunstein, Aula BCU Mihai Eminescu, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” ș.a.
.
Articol semnat de TEODORA GROSU (Muzicologie, Master anul I)
Prof. coordonator: prof. univ. dr. LAURA VASILIU
