În dimineața zilei de 1 martie 2025, de la orele 11:00, Sala Unirii din Iași a devenit scena unei călătorii muzicale inedite. În cadrul Festivalului CLASSIX, ediția 2025, a fost organizat un spectacol sincretic, multimedia, reunind muzica, teatrul, proiecție video, scenografie, într-un eveniment captivant pentru publicul de toate vârstele. Intitulat „Un Compozitor la Carnaval”, spectacolul a fost gândit ca o îmbinare ingenioasă de discurs teatral, informații istorice, improvizație, umor, având ca punct de pornire capodopere ale muzicii de tradiție europeană academică.

.

Într-o abordare originală, actorul Bogdan Bob Rădulescu a dat viață compozitorului Camille Saint-Saëns, invitând publicul într-un atelier imaginar unde s-a născut celebrul său ópus,  Carnavalul animalelor. Recunoscut pentru carisma și versatilitatea sa, Bob Rădulescu nu este doar un actor de excepție, dar și un promotor al educației de largă deschidere, un intelectual cu spirit civic și un om deosebit de activ, implicat în numeroase proiecte. Având o experiență bogată în direcții diferite de activitate, de la teatru până la producții multimedia, Bob Rădulescu a demonstrat în cadrul festivalului Classix o abilitate remarcabilă de a se dedubla, jucând alternativ rolul „serios” al compozitorului Camille Saint-Saëns și ieșind, totodată, din personajul său pentru a interacționa cu publicul. Astfel, Bob Rădulescu a îmbinat comedia cu narațiunea muzicală, discursul teatral, rolul jucat cu fantezie și informațiile importante referitoare la muzica interpretată în concert, păstrând echilibrul dintre poveste, umor și funcția educativă a concertului.

(Fotografie preluată de pe pagina oficială de Facebook a festivalului CLASSIX)

.

Muzica a fost dirijată cu măiestrie de Dalma Toadere, un nume consacrat în spațiul artistic românesc și o muziciană cu o prezență scenică impunătoare, reușind să creeze un dialog viu între orchestră și actor, prin care a conferit spectacolului coerență și dinamism. Dalma Toadere este cunoscută pentru activitatea sa intensă în promovarea muzicii clasice, prin proiecte menite să aducă acest gen mai aproape de publicul larg. A colaborat cu numeroase ansambluri și orchestre din țară și străinătate, fiind apreciată pentru stilul expresiv de a dirija și pentru abordarea inovatoare a repertoriului de muzică academică.

Ansamblul Classix Collective a fost alcătuit dintr-o formulă instrumentală amplă: viori, viole, violoncele, contrabasuri și piane. Alături de aceștia, concertmaestrul invitat, violonistul Sabin Penea, a interpretat cu virtuozitate și expresivitate momentele solistice, în funcție de contextul muzical. Cu o carieră internațională impresionantă, Sabin Penea este renumit atât pentru proiectele de muzică veche, cât și pentru colaborările sale cu orchestre de renume.

Concertul a debutat cu impunătorul semnal sonor asociat leului (Introduction et Marche royale du Lion), redat prin registrele grave ale pianelor, evocând peisajele sălbatice ale savanei. În contrast, săriturile cangurilor au fost redate printr-un joc armonic între cele două piane, prin secțiunea Kangaroos, într-o manieră ludică și ușor disonantă. Publicul a fost introdus astfel într-un univers sonor bogat, unde fiecare instrument își asuma rolul unui personaj muzical distinct.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale concertului a fost interpretarea „Lebedei” (Le Cygne), unde violoncelul a expus tema delicată, fiind acompaniat de piane într-o desfășurare arpegială. Impactul acestei secvențe a fost amplificat prin menționarea celebrei balerine Anna Pavlova, a cărei prezență artistică delicată a rămas în istorie ca o lebădă nemuritoare –  un detaliu ce a adus o notă de eleganță întregii reprezentații.

Într-un registru contrastant, Aquarium a creat o atmosferă subacvatică fascinantă, cu sonorități vibrante și misterioase. „Țestoasele” (Tortues) au fost reprezentate printr-o adaptare inedită a galopului din opereta „Orfeu în Infern” a compozitorului Jacques Offenbach, într-un tempo lent, stârnind zâmbete în sală. „Cucul din adâncurile pădurii” (Le coucou au fond des bois) a redat un peisaj sonor pastoral, în timp ce „Caii sălbatici” (Hémiones – animaux véloces) au fost surprinși printr-un dialog alert și tensionat între piane.

O apariție surprinzătoare a fost cea a elefanților, ilustrați prin secțiunea L’Éléphant, unde contrabasul a preluat rolul principal, redând pașii greoi și măreția acestor animale impunătoare.

Următorul moment a fost dedicat „Fosilelor”, unde actorul, în rolul lui Saint-Saëns, a explicat cu umor: „Pentru că dinozaurii nu mai sunt pe Pământ, trebuie să mă mulțumesc cu ceea ce a rămas după ei – fosilele.” Apoi, a introdus ideea fosilelor muzicale, folosind melodii din cântece vechi franceze, îmbinate cu ritmurile sacadate ale xilofonului. Publicul a reacționat cu entuziasm la acest moment, unde marimba a redat accentele ritmice caracteristice din „Dans Macabru”, iar reacția copiilor din sală a evidențiat impactul muzicii asupra audienței.

Ca o notă istorică, a fost menționat imnul neoficial, practicat de facto în perioada celui de-al doilea Imperiu Francez, intitulat „Partant pour la Syrie” de Hortense de Beauharnais, o piesă cu rezonanțe napoleoniene, oferind o incursiune în epoca marșurilor militare franceze.

Concertul s-a încheiat într-o explozie de energie prin Can-Can-ul operetei „Orfeu în Infern” de Jacques Offenbach, un moment ce a ridicat sala în aplauze. Toate personajele sonore ale carnavalului s-au reunit într-un final grandios.

Evenimentul „Un Compozitor la Carnaval” a demonstrat că muzica simfonică este accesibilă, captivantă și, uneori, plină de umor. Prin această punte creată între trecut și prezent, spectacolul a reușit să transforme concertul într-o experiență interactivă și memorabilă, confirmând încă o dată valoarea Festivalului CLASSIX ca platformă de inovare artistică. Ideea acestui concert a fost prezentată în premieră la Suceava, în cadrul Festivalului Symphopera 2024, iar formatul inedit de „stand-up muzical” a avut un succes atât de mare încât a fost preluat și repus în scenă și în cadrul festivalului CLASSIX din acest an.

Prin acest eveniment, festivalul a oferit o dovadă clară că tradiția și modernitatea pot coexista armonios, demonstrând că umorul și muzica pot crea împreună o experiență artistică de neuitat.

.

Cronică semnată de Eliza Gabriela Leca, anul III, Muzicologie