Într-o atmosferă plină de entuziasm și rafinament artistic, seara de 10 aprilie 2025 a adus împreună profesori, studenți, elevi, muzicieni din domeniu și iubitori ai muzicii, într-un eveniment remarcabil, desfășurat în sala de festivități a Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași.

Programul concertului susținut de orchestra Universității Naționale de Arte „George Enescu” a cuprins lucrări concertante, simfonice și extrase solistice din teatrul liric clasic, prin selectarea unor ópusuri reprezentative pentru marile tradiții muzicale europene — germană, austriacă și norvegiană — din secolele XVIII și XIX, conturând un tablou sonor divers și captivant.

.

Coordonatorul evenimentului, dirijorul Bogdan Chiroșcă este o personalitate muzicală în mediul artistic ieșean și un muzician polivalent. Compozitor, dirijor, profesor, Bogdan Chiroșcă continuă să ne surprindă cu fiecare apariție, prin talentul său, dinamismul și forța creatoare. Abordând repertoriu universal sau românesc, simfonic sau de operă, Bogdan Chiroșcă constituie modelul dirijorului mobilizator care intuiește, cunoaște și înțelege posibilitățile tehnico-expresive ale instrumentiștilor din fața sa, conducându-i cu precizie într-o interpretare cât mai autentică.

Alături de el, au urcat pe scenă soprana Cristina Iliescu și clarinetistul Costel Enea, care au adus strălucire serii prin interpretările expresive ale unor partituri solicitante, în calitate de soliști alături de orchestra universității. Absolventă a studiilor de Canto Clasic la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”,  Cristina Iliescu urmează în prezent aceeași specializare, fiind studentă în anul III la clasa conf. univ. dr. Oana Severin, în cadrul Universității Naționale de Arte ,,George Enescu” din Iași. Deși se află în etapa de formare, activitatea sa include colaborări cu Opera Națională Română din Iași, iar recunoașterea talentului său este reflectată în numeroase premii obținute, printre care Premiul I la Concursul de Interpretare Vocală „Elena Botez”, ediția a VII-a mai 2024, la Concursul Internațional de Interpretare „Appassionato” ediția a II-a, decembrie 2023, la Concursul de Interpretare „Ștefania și Dan Cumpănă”, ediția a XI-a decembrie 2023 și Premiul II la Elite Musicians International Competition, ediția a IV-a iunie 2024. abordând o varietate de genuri muzicale. Costel Enea este student în anul III la clasa prof. univ. dr. Doru Albu, având deja o carieră muzicală bogată și impresionantă. Deși este încă în perioada de formare muzicală, a obținut 48 de premii I la diferite concursuri și olimpiade de interpretare instrumentală. În prezent este membru al ansamblului Pro Musica Academica și un clarinetist deosebit de activ în cadrul evenimentelor și manifestărilor artistice organizate de Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” din Iași.

Concertul a debutat cu o lucrare emblematică din creația lui Wolfgang Amadeus Mozart: aria Reginei Nopții din Actul I al operei Die Zauberflöte (Flautul fermecat), o piesă ce ilustrează idealul mozartian de consacrare a genului de operă națională în limba germană – singspiel-ul. Cu premiera în 1791, ultimul an al vieții compozitorului, această operă se remarcă prin complexitatea muzicală și profunzimea filosofică, îmbinând elemente de fantezie cu teme esențiale ale iluminismului. În Flautul Fermecat, tema este tratată alegoric, în mijlocul unor forțe miraculoase ce influențează acțiunile eroilor, până la afirmarea binelui suprem, care răsplătește altruismul, curajul și consecvența. Coexistența și interferența dintre lumină și întuneric, iubire și dispreț, timpul prezent al acțiunii și atemporalul lumii magice, se reflectă în comportamentele personajelor, fie că aparțin lumii reale, fie celei fantastice. Din cele supranaturale, Regina Nopții se detașează, fiind deținătoarea unor meleaguri unde eroul Tamino se rătăcește. În prima arie, O zittre nicht, mein lieber Sohn din Actul I, Regina Nopții apare ca o persoană calmă și seducătoare, încercând să-l convingă pe Tamino să o asculte, rol pe care soprana Cristina Iliescu l-a interpretat cu convingere, naturalețe tehnică și lejeritate expresivă.

Cea de-a doua lucrare a serii a pus în lumină o piesă emblematică din repertoriul destinat clarinetului: Concertino pentru clarinet și orchestră în Mi bemol major, op. 26, compus de Carl Maria von Weber. Asemenea lui Mozart, Weber a avut o influență importantă asupra evoluției muzicii de cameră și a operei în perioada de tranziție dintre clasicismul târziu și începutul romanticismului. Deși lucrările sale sunt mai puțin frecvent interpretate astăzi, ele rămân fascinante datorită expresivității și tehnicii lor deosebite. Formându-se sub îndrumarea lui Michael Haydn, Weber a adus în față o muzică profund emoționantă, plină de dramatism și cu o timbralitate inconfundabilă, deschizând calea unui stil mai apropiat de romantism în exprimarea stărilor cu ajutorul muzicii. Weber a compus această lucrare în doar trei zile, în martie 1811, special pentru solistul Heinrich Bärmann, care a învățat partitura la fel de repede, în următoarele 3 zile, deoarece premiera era prevăzută în seara zilei de 5 aprilie, organizată la cererea regelui Maximilian I al Bavariei. Concertino-ul este conceput într-o singură mișcare, într-o formă de temă cu variațiuni. Lucrarea începe cu o introducere lentă, ce pregătește intrarea temei principale, având o linie melodică clară și elegantă, cu o structură simetrică, de tip clasic, urmată de o succesiune de variațiuni libere. Solistul concertului, Costel Enea a oferit o prestație electrizantă, prin care a demonstrat un control tehnic remarcabil și o expresivitate matură, impresionând publicul prin precizia frazării, claritatea articulării și capacitatea de a construi un discurs muzical coerent, filtrat prin propria sensibilitate.

.

Revenirea în lumea operei mozartiene a fost marcată de un contrast dramatic: aria Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen din Actul al II-lea al operei Flautul fermecat. De această dată, Regina Nopții își schimbă comportamentul manifestând furie, iar muzica reflectă acea dorință de răzbunare, un contrast puternic față de calmul din prima arie. Regăsim aceleași elemente muzicale specifice stilului clasic mozartian – complexitatea vocală și expresivitatea melodiilor – dar într-o dimensiune mult mai intensă și dramatică. Aria, cu celebrele salturi în acut, trecerea între registrele extreme și dinamica explozivă, a fost redată cu siguranță de tânăra solistă aflată încă în formare, dar cu o voce matură și o viziune interpretativă clar conturată.

Încheierea concertului a avut loc în poeticul spațiu sonor al culturii norvegiene, prin interpretarea Dansurilor simfonice op. 64 de Edvard Grieg. Așa cum Jean Sibelius și Bedrich Smetana au contribuit la dezvoltarea unei identități naționale în Finlanda, respectiv Boemia, Edvard Grieg a compus o muzică înrădăcinată în tradiția folclorică a Norvegiei, prin calități melodice, ritmice, armonice și orchestrale ce i-au asigurat perpetuarea notorietății sale și în secolele XX-XXI.Compuse între ani 1896-1897, cele 4 Dansuri simfonice au fost interpretate în primă audiție după un an, reflectând o perioadă creatoare deosebit de prolifică din cariera compozitorului, care a mai realizat în acei ani ciclurile de Piese lirice op. 65 pentru pian, 19 Cântece populare norvegiene op. 66 pentru pian și Ciclul intitulat Fecioara muntelui op. 67 pentru voce și pian pe versuri de Arne Garborg. Dansurile simfonice sunt inspirate din lucrări folclorice culese de Ludvig Mathias Lindeman, dobândind o mare notorietate datorită utilizării lor în adaptările televizate ale romanului „The Railway Children” de Edith Nesbit, publicat în 1906. BBC a difuzat primele două serii folosind muzica lui Grieg, cea mai faimoasă adaptare fiind din 1968, în care actrița Jenny Agutter a interpretat rolul copilului cel mai mare. Legătura dintre muzica lui Grieg și narațiunea sensibilă a lui Edith Nesbit poate fi explicată prin faptul că dansurile simfonice au la bază melodii populare, ale căror rezonanțe subliniază caracterul melancolic, cu acel suflu romantic specific culturilor din zonele nordice ale Europei. Sub bagheta precisă a dirijorului Bogdan Chiroșcă, orchestra a reușit să transmită sensibilitatea, melancolia și energia acestor dansuri, încheind seara într-o stare de avânt romantic și emoție vibrantă.

Concertul susținut de orchestra Universității Naționale de Arte „George Enescu” s-a dovedit a fi nu doar o demonstrație de virtuozitate și talent, dar și o manifestare de coerență artistică, diversitate culturală și interpretare autentică. Evenimentul a subliniat potențialul extraordinar al studenților universității ieșene, dăruind auditorilor o seară memorabilă în care sunetul s-a transformat în poveste, iar scena într-un spațiu real al înfăptuirii acesteia!

.

Cronică semnată de Teodora Butnaru, anul III, Muzicologie