(* Recenzia a apărut și în „Actualitatea muzicală”, nr. 9/2025, București)

Anul 2025 este marcat de mai multe apariții editoriale semnificative în domeniul cercetării muzicologice, contribuind la consolidarea unei tradiții academice solide, cu rol esențial în cercetarea românească și având ecou în context european. Printre acestea, un volum remarcabil este cel semnat de muzicianul ieșean Leonard Dumitriu, intitulat Capodopere lirice sub lupa analizei: „Káťa Kabanová” de Leoš Janáček, publicat la Editura Muzicală – o carte ce vine în continuarea unor preocupări anterioare în privința cercetării asupra biografiei, creației și activității marelui compozitor ceh, concretizate în volumul precedent, Leoš Janáček. Pași de viață, mărturii de creație vocală, publicat în 2023 la aceeași editură.

.

Leonard Dumitriu este un nume consacrat în cultura muzicală românească, deopotrivă în arta componistică, activitatea dirijorală și cercetarea muzicologică. Compozitor, dirijor, muzicolog și profesor, Leonard Dumitriu este un muzician pasionat de vocalitate, atașat în mod deosebit operei – domeniu în care activează ca dirijor de peste 30 de ani – dar în egală măsură liedului, gen căruia i-a dedicat cicluri pentru toate vocile, și corului, formație pentru care a scris pagini inspirate. În domeniul liric s-a manifestat și în calitate de creator, primele patru din cele cinci opere pe texte de I. L. Caragiale (Groaznica sinucidere din strada Fidelității, Două loturi, Articolul 214, Amici la…Five o’clock și O scrisoare pierdută) cunoscând un frumos succes de public și fiind apreciate de critica de specialitate. Genurile camerale, simfonice și concertante se numără, de asemenea, printre preocupările sale de compozitor.

În calitate de muzicolog, Leonard Dumitriu a scris numeroase articole, pe  care le-a publicat în reviste de circulație internațională. Este și autorul unor cărți de cercetare muzicologică, publicate în România, între care menționăm trilogiile Caragiale în teatrul liric și Atelier dirijoral, cărora li se alătură volumele dedicate lui Dmitri Șostakovici: Libertatea creatoare în zorii genialității. Dmitri Șostakovici și opera Nasul (apărută în limbile română și engleză) și Libertatea creatoare nestăvilită. Dmitri Șostakovici și opera Lady Macbeth din districtul Mtsensk.

În 2020 i s-a decernat una dintre cele mai înalte forme de recunoaștere a prestigiului și valorii profesionale la nivel național – premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – pentru contribuția deosebită în domeniul muzicologiei sistematice. În acest sens, Leonard Dumitru este un analist minuțios al lucrărilor abordate, manifestând un interes deosebit pentru partiturile complexe de secol XX din culturile muzicale rusă, cehă, franceză prin descifrarea cu acribie a discursului sonor și tehnicilor de compoziție a creatorilor vizați.

Autorul se află într-o perpetuă documentare, căutare și extindere a orizontului de cunoaștere, devenind și un veritabil cercetător de teren prin călătoriile întreprinse în locurile definitorii pentru viața și activitatea lui Leoš Janáček, adâncindu-se în arhive, biblioteci, institute de cercetare și observând atent mediile culturale care i-au modelat destinul. Această multiplă dimensiune a dezvoltării profesionale conferă scrisului său rigoare științifică și autenticitate, datorită contactului direct cu sursele originare ale inspirației compozitorului și a capacității sale de a transmite informațiile descoperite într-o exprimare personală, sensibilă și cu o dinamică vibrantă a condeiului scriitoricesc.

Volumul dedicat operei Káťa Kabanová propune o investigare sub lupă a uneia dintre cele mai tulburătoare partituri scrise de Leoš Janáček, în care anumite aspecte ale vieții personale, experiențe tumultuoase și trăiri sufletești au fost transformate într-un discurs sonor de mare intensitate – trăsături evidențiate cu pregnanță prin imaginea aleasă de autor pentru coperta cărții. Subiectul operei, inspirat din piesa Furtuna de Aleksandr Ostrovski și tradus în limba de cehă de libretistul Vincenc Červinka, dobândește valențe semantice de mare adâncime în plan sonor prin transfigurarea textului original într-o capodoperă a teatrului liric modern.

Conținutul volumului este organizat în trei părți, ale căror titluri sunt concise, clare, fruste: I – Adevăruri; II – Investigații; III – Raționamente, precedate de un argument și urmate de bibliografie, anexe și indice de nume.

Pornind de la explicarea factorilor determinanți pentru scrierea unui nou volum dedicat lui Janáček, Leonard Dumitriu se ocupă în primul capitol de contextul genului operistic în creația compozitorului ceh, apoi descrie etapa existențială de deplină maturitate a acestuia (ajuns la vârsta de 67 de ani), citează fragmente din scrisorile către femeia iubită, Kamila Stösslová, explică afinitatea sa pentru cultura rusă, alegerea piesei de teatru din creația consacratului dramaturg rus ca sursă literară a operei și transformarea acesteia în libret, autorul considerând cele două versiuni „structuri în oglindă”.

Partea a II-a vizează analiza partiturii printr-o serie de „investigații” pe care Leonard Dumitriu le realizează din unghiuri multiple, având capacitatea de a urmări construcția și elaborarea lucrării atât din perspectiva riguroasă a muzicologului, cât și din experiența sa de compozitor și dirijor de operă. Din acest motiv, autorul intitulează capitolul „Iscodiri muzical-dramatice”, urmărind meticulos desfășurarea acțiunii în relație cu evoluția muzicii prin tratarea motivică, asocierile simbolice cu personaje, situații, stări, complexitatea ritmică, ambiguitatea armonică și stratificarea scriiturii în zone de suprapuneri ale componentelor de limbaj predominante (tematism, motivică, ritmicitate, coloristică, polifonie), însă dincolo de această strictețe a metodei analitice, autorul menține pe parcursul capitolelor o „voce” narativă sensibilă: examinează semnificațiile profunde ale materialului muzical, urmărește adaptarea discursului solistic la trăsăturile limbii cehe prin replicile scurte, sacadate și acea „vocalitate motivică” denumită astfel pentru a surprinde unicitatea sonorității lirice din această operă, subliniază fundamentarea ritmului pe pulsație și dinamica rostirii prin racordarea la „melodiile vorbirii” specifice acestei limbi, observă suprapunerile din partitura generală prin combinarea unor trasee ritmico-melodice în straturi verticale succedate printr-o virtuozitate a scriiturii comparabilă cu cea stravinskiană, simțind modul în care tratarea timbralității surprinde ascultătorul printr-o suplețe expresivă, conectată la tot ce se petrece în cadrul acțiunii.

Ultima parte reunește firele țesute pe parcursul capitolelor anterioare într-o splendidă împletitură de sinteză asupra operei Káťa Kabanová, din care extrage „raționamentele” de esență descoperite în filigranul sofisticat al partiturii, asupra căreia Leonard Dumitriu și-a aplecat atenția cu finețe hermeneutică, migală analitică și măiestrie stilistică. Astfel, arhitectura volumului este gândită ca o reflectare a conținutului operei în formă verbală scrisă, demonstrând modul în care Janáček corelează realitatea socială de la mijlocul secolului al XIX-lea cu articularea interioară a protagonistei, a cărei voce devine un mijloc de comunicare simbolică prin cânt și cuvânt, relația dintre acestea constituind un element definitoriu al stilului janáčekian.

Volumul lui Leonard Dumitriu constituie o contribuție semnificativă la cercetările internaționale despre Leoš Janáček dintr-o perspectivă românească deosebit de bine articulată. Prin preocupările și investigările necontenite, Leonard Dumitriu este un muzician complex, care își găsește împlinirea într-o constantă curiozitate, dorință de cunoaștere și înțelegere a domeniului în care activează de o viață întreagă. În acest an, a împlinit frumoasa vârstă de 63 de ani, în aceeași zi în care s-a născut marele compozitor român George Enescu, dar în alt secol.

.

Recenzie semnată de muzicolog MIHAELA-GEORGIANA BALAN,

Lector univ. dr. în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, Iași