În perioada 22-23 noiembrie, în Sala „George Pascu” a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași a avut loc Simpozionul Internațional de Muzicologie Receptarea și cercetarea fenomenului muzical în actualitate, eveniment organizat de Centrul de cercetare „Știința Muzicii” și Școala Doctorală – Domeniul Muzică. Întâlnirea științifică anuală de profil a reunit și de data aceasta un număr mare de cercetători și muzicologi dornici să-și prezinte descoperirile făcute în acest domeniu.
.
Până acum, simpozionul ieșean de muzicologie a avut ca tematică cercetarea muzicii românești în relație cu evoluția creației universale. Anul acesta, organizatorii au lărgit tematica, direcționând-o totodată asupra fenomenologiei cercetării și receptării actuale a celor mai variate stiluri muzicale, cuprinse cronologic sau sincronic. Deschizând seria de comunicări, muzicologul Laura Vasiliu (inițiatorul și organizatorul principal al sesiunii) a definit paradigma propusă, insistând asupra diferențelor de receptare a istoriei apărute odată cu trecerea timpului. Raportul nostru cu istoria modificându-se datorită vremurilor în care trăim, trebuie studiată și acceptată noua direcție de analiză a arhaicului, a vechiului. În opinia profesorului Laura Vasiliu și cercetarea propriu-zisă și-a schimbat parametrii, în virtutea conexiunii cu lumea artistică din care importă o doză substanțială de subiectivism dar datorită erei informației ce a schimbat radical accesul la cunoaștere.
Prima secțiune, Noi direcții în receptarea trecutului artistic. Iașul muzical, a fost moderată de prof. univ. dr. Carmen Chelaru și a început cu prezentarea lect. univ. dr. Rosina Filimon de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași despre Ciprian Porumbescu, creator și protagonist al operetei românești. Prezentând succesiv date biografice împletite cu exemple vizuale și auditive privind componistica lui Ciprian Porumbescu, muzicologul a deschis o secțiune pe cât de atractivă, pe atât de variată.
A urmat lucrarea de cercetare a muzicii de cult ortodoxe, semnată de Elena Chircev, prof. univ. dr. la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Au fost prezentate aspecte inedite ale muzicii bisericii ortodoxe, desprinse din cercetarea amănunțită a revistei Biserica Ortodoxă Română, în care s-au publicat articole, studii, și partituri corale sau psaltice. S-a punctat influența regimului politic prin cenzura articolelor publicate, prezentarea fiind ilustrată cu imagini de arhivă ale unor numere din revistă, ce datează din 1874.
O comunicare de o altă factură ne-a fost oferită de Mihaela Balan, asist. univ. dr. la Universitatea Națională de Artă „George Enescu” din Iași. În studiul intitulat Polifonie literară dostoievkiană în ipostaza lirico-teatrală a operei „Jucătorul” de Serghei Prokofiev, autoarea a realizat o paralelă între autorii aleși spre cercetare, între lucrările lor cu același titlu, a contextului social în care au activat, prezentând și modul cum s-a răsfrânt acest context asupra creației celor doi. Muzicologul a descoperit fascinația acestora pentru hazard, pentru absurdul vieții, punctând că opera literară și opera muzicală exploatează latura psihologică a personajelor. Corelația multiplă dintre elementele de limbaj muzical specifice începutului de secol XX și proza dostoievskiană s-a bazat, în plus, pe studiile criticului și semioticianului Mihail Bahtin. Amintind câteva idei tratate de acesta, Mihaela Balan a demonstrat că valențele teatrale și dramatismul creației lui Dostoievski s-au răsfrânt ca un accent expresionist asupra operei Jucătorul.
Lect. univ. dr. Cristina Șoitu de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca și-a ales subiectul Naționalitatea ca element al identității în interpretarea muzicală – Studiu de caz: interpretul român. Pornind de la ethosul românesc, cercetătoarea a demonstrat pe baza unor cronici muzicale dar și a analizei comparate a înregistrărilor unor interpreți români recunoscuți internațional, care este aportul etnic și ce reprezintă acesta pentru muzicienii contemporani. Având în vedere muzicieni ca George Enescu și Dinu Lipatti, ajungând la Alexandru Tomescu sau Daniel Ciobanu, comparațiile au oferit o perspectivă nouă asupra avantajelor și dezavantajelor apartenenței etnice în formarea identității interpretative.Tinerilor muzicologi le este necesară tratarea unor anumite subiecte pentru aducerea acestora în actualitate și redescoperirea unor aspecte noi, poate chiar eronate, ce necesită clarificare în prezent. Muzica românească are cu atât mai mult nevoie de revizuire, din cauza deceniilor trecute, în care valorile promovate nu au corespuns întotdeauna realității.
Acest aspect a fost tratat de Alex Vasiliu, prof. dr. asociat la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, în comunicarea Constantin Silvestri: muzicianul-problemă. Documente de presă inedite. Muzicologul a punctat relația dirijorului și compozitorului cu autoritățile comuniste, modul cum s-a manifestat dezaprobarea generală ce a contribuit la părăsirea țării de către acesta. Silvestri nu s-a conformat ideologiei comuniste ce pretindea artiștilor să scrie o muzică programatică, menită să reflecte noile realități socialiste, el considerând că muzica are semnificații generale și nu poate exprima acțiuni concrete. Din această cauză Silvestri a fost criticat de persoane cu funcții de conducere, iar lucrările sale, chiar cele bazate pe folclorul românesc, au fost eliminate din viața de concert. Prin cercetarea revistelor vremii, în care Silvestri nu era amintit, autorul comunicării a concluzionat că s-a putut realiza foarte ușor excluderea unor personalități valoroase din viața socială a secolului trecut, astfel măsluindu-se istoria muzicii românești.
În finalul primei secțiuni, conf. univ. dr. Mădălina Hotoran de la Universitatea Emanuel din Oradea a evocat un moment de vârf al artei corale românești, în lucrarea CAMERATA INFANTIS,„copii cu glas de aur” – o formație corală de talie mondială. Activitatea deosebită a corului de copii înființat și condus de dirijorul Nicolae Bica la Brașov, în 1975, a fost analizată temeinic, în manieră monografică, subliniindu-se calitățile interpretativ-muzicale de excepție care au stimulat condeiul celor mai talentați compozitori români și au susținut cariera internațională strălucită a ansamblului.
A doua secțiune a Simpozionului, moderată de prof. univ. dr. Gheorghe Duțică, a avut titlul Viziuni analitice asupra creației muzicale moderne și contemporane. Au fost incluse comunicări despre aspecte componistice ale unor compozitori români contemporani, cum sunt Cornel Țăranu, Iulia Cibișescu-Duran, Șerban Marcu și influențele climatului psihic al compozitorului asupra creației sale.
Secțiunea a început cu studiul Arhitectură și limbaj în cele 7 Cvartete de coarde de Iulia Cibișescu-Duran, prezentat de însăși compozitoarea, conf. univ. dr. la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Muzician complex cu o activitate bogată în toate ipostazele sale (compozitor, dirijor de orchestră, muzicolog, profesoară, pianistă), Iulia Cibișescu-Duran s-a aflat acum în fața auditoriului în calitate de muzicolog, analizând detaliat câteva dintre cele peste o sută de opusuri proprii. Ea s-a concentrat asupra Poeziilor pentru cvartet de coarde și a celor 7 Cvartete, compuse între 1990 și 2009. Prin detaliile analitice, autoarea a confirmat abordarea unui limbaj muzical modern, caracterizat prin „structuri modale diferite, de la scări prepentatonice sau pentatonice la configurații heptacordice sau dodecafonice, suprapunând uneori limbaje muzicale, generând acele polimorfii de limbaje, cu momente de suprapuneri sau juxtapuneri de sintaxe, cu un ciclism motivic determinant al unei unități conceptuale a lucrărilor ancorate unei gândiri sintetice, elaborative”. Concepute în sfera unor tipare formale determinate de construcții ce au la bază dramaturgii inspirate din diferite surse, lucrările sunt pagini de succes, cântate la festivaluri internaționale.
Al doilea moment al secțiunii a fost în strânsă legătură cu precedentul, aducând în discuție creația simfonică a lui Cornel Țăranu, mentorul compozitoarei Iulia Cibișescu-Duran. Intitulat Cornel Țăranu – simfonicele noului mileniu, studiul prezentat de conf. univ. dr. Mirela Țârc de la Facultatea de Arte a Univerității din Oradea, a reprezentat în esență o sistematizare a lucrărilor cu profil simfonic scrise după anul 2005 de Cornel Țăranu, unul dintre cei mai reprezentativi compozitori contemporani români. Conform tematicii și formulei genuistice, cele 13 opusuri simfonice au fost grupate în lucrări orchestrale programatice (poem simfonic), lucrări în simbioză simfonie-concert (simfonie concertantă) și simfonii. Pentru a se încadra în parametrii temporali dedicați fiecărui participant al simpozionului, autoarea și-a prezentat viziunile analitice asupra lucrărilor încadrate în prima grupare, lucrări orchestrale programatice, subliniind mijlocele de expresie cu care detectăm permanențele unui „limbaj complex postserial, postenescian”, de sinteză a celor mai inovatoare procedee componistice ale secolului XX, cu esențiale muzicii străvechi românești sau universale.
În concordanță cu preocupările compozitorilor clujeni s-a aflat lect. univ. dr. Tatiana Oltean de la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”, care a prezentat Aspecte idiomatice în creația de toccate a compozitorului Șerban Marcu. După cum reiese din titlul studiului, autoarea urmărește reînvestirea toccatei – ca gen și scriitură în Baroc – cu elemente stilistice contemporane în creația compozitorului clujean Șerban Marcu, un alt discipol al maestrului Cornel Țăranu. Prezentarea a avut ca subiecte de analiză cele 5 lucrări de acest gen (Free Preview, 2008; Toccatina, 2017; Balkan Toccata, 2018; tocCaTa brevissima, 2014; Toccata impaziente, 2018), dezvăluite fie ca parte a unei mini-suite, fie ca lucrare de sine stătătoare, pentru cele mai diverse componente instrumentale: de la pian, respectiv orgă solo, până la combinații camerale cu pian.
Finalul secțiunii a fost marcat de Oglindirea personalității autorului în muzica sacră a compozitoarei Carmen Petra-Basacopol, studiu aflat la confluența dintre coordonata muzicologică și cea psihologică. Ruxandra Mirea, lect. univ.dr. la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța, și-a propus să analizeze muzicologic trei lucrări corale cu orientare sacră (Cântece sacre, pentru cor mixt a capella, op. 90; Imne sacre, pentru cor bărbătesc, op. 112; Triptic psaltic, pentru cor a capella, voci feminine, op. 116) din perspectiva profilului psihologic al compozitoarei. Așadar, o cercetare interdisciplinară cu premise deosebit de interesante.
Prima zi a întâlnirii științifice ieșene s-a încheiat sărbătoresc prin omagierea muzicologului și profesorului ieșean Liliana Gherman, moment ce a inclus lansarea volumului Zăbave analitice. Studii de muzicologie, recent apărut la Editura Artes. Aprecierea, admirația, recunoștința pentru distinsa profesoară s-au desprins din numeroasele luări de cuvânt: prof. univ. dr. Laura Vasiliu, prof. univ. dr. Nicolae Gâscă, prof. univ. dr Carmen Chelaru, lect. univ. dr. Anca Sîrbu, prof.dr. Alex Vasiliu, conf. univ. dr. Zamfira Dănilă.
***
Ziua a II-a
Secțiunea a III-a, Interpretarea muzicală în actualitate, moderată de conf. univ. dr. Loredana Iațeșen, a început cu prezentarea unei comunicări Despre SUCCESS, aparținând conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu-Frunză de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Comunicarea a oferit informații despre competiția International Grand Prix of Romania „Trophaeum Artis Cantorum”, desfășurată în zilele de 7 și 8 august. Fiind un concurs de lied în două etape, a avut un regulament clar, cu premii atractive oferite de un juriu internațional de mare calibru (Larisa Gergieva, Boiko Svetanov, Eleonora Pacetti, John Allison, Bianca Luigia Manoleanu, Georgeta Stoleriu și Mihai Cosma). Proiectul a avut ca scop „crearea unei capacități reale de integrarea a absolvenților din piața culturală românească și europeană prin ridicarea nivelului de cunoaștere, de profesionalism al folosirii cunoștințelor și deprinderilor practice de necesitate imediată, care să completeze cunoștințele teoretice, maximizându-le eficacitatea pentru activitatea scenică propriu zisă” (am citat din regulamentul concursului).
Următoarea comunicare, Conceptul de „autenticitate” în interpretarea muzicală: o perspectivă ontologică, a fost prezentată de doctoranda Andreea Cristina Stoicescu de la Facultatea de Filosofie a Universității din București (doctorat în cotutelă cu Universitatea Națională de Muzică București). Autoarea a tratat conceptul „autenticității”, afirmând că este de natură ontologică, în spatele acestuia aflându-se presupoziții metafizice și diferite entități. Este amintit unul dintre cele mai importante tratate de filosofie ale secolului trecut, Ființa și timpul de Martin Heidegger, în care conceptul ontologic are un rol esențial. Omul își ascultă intimitatea proprie, astfel, „autenticitatea” fiind în relație cu elementele definitorii, substanțiale ale unui individ. „Ești autentic, doar dată te comporți, gândești și simți în acord cu esența ființei tale”. Astfel, se subliniază ideea că acest înțeles are rădăcini culturale comune, folosite și în muzicologie când ne gândim la „interpretarea informată istoric ca fiind autenticul mod de interpretare a operelor muzicale”.
Comunicarea Modalități de interpretare a lucrărilor corale de inspirație folclorică din a doua jumătate a sec. XX până în prezent a fost prezentată de doctoranda și prof. asociat Natalia Spân de la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Autoarea a încercat să alăture problematica folclorului de fenomenul coral, la nivel componistic și mai ales interpretativ, susținând păstrarea autenticității cântului popular și în scriitura corală armonico-polifonică și recomandând utilizarea cântului antifonic.
Ethno-jazz – ipostaze azere. Vocalitate și scriitură, lucrare prezentată de lect. univ. dr. Mihaela Gârlea de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, a încheiat secțiunea dedicată interpretării. Prelegerea s-a constituit într-o introducere în istoria și elementele de limbaj ale etno-jazz-ului azer. Provenind dintr-o țară musulmană, muzica azeră conține melisme specifice interpretării caucaziene, cromatizări ale modurilor majore și minore, variate poliritmii. Unul dintre artiștii semnificativi ai jazz-ului mondial contemporan este Aziza Mustafah Zadeh (cântăreată, pianistă și compozitoare). Prin maniera sa interpretativ-componistică, ea stabilește o legătură viabilă între polifonia bachiană și dodecafonismul lui Gara Garayev. Interpretarea muzicală oferită de autoare (Mihaela Gârlea) ca exemplu viu al virtuozității vocale și subtilităților intonaționale azere a impresionat audiența.
Secțiunea a IV-a, Muzici tradiționale. World music, moderată de conf. univ. dr. Zamfira Dănilă a început cu prezentarea muzicologului Constantin Secară de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. Intitulată „Vechi” și „nou” sau despre diferențele dintre „folclor muzical” și „muzică populară”. Câteva elemente de limbaj muzical, aplicate folclorului muzical românesc, comunicarea a avut ca subiect „stabilirea unor elemente de stilistică muzicală, care fac diferența dintre folclorul autentic și muzica din zilele noastre cu elemente împrumutate din folclor”. Una dintre problemele care l-au interesat pe cercetător a fost nivelul receptării diferenței dintre folclorul muzical și muzica populară. Etnomuzicologul a urmărit trei direcții principale: repertoriul, funcțiile și difuzarea prin mass-media, observând că, deseori, repertoriul este de-contextualizat și reinterpretat. Din perspectiva funcționalității, au fost descoperite unele transformări ce contribuie la propagarea „noilor muzici”. S-a ajuns la concluzia că mass-media are un rol important în promovarea „muzicii populare de consum”, prin diversele clipuri video, emisiuni TV, această muzică fiind deseori confundată cu „folclorul autentic”. Întreaga prezentare a fost completată cu câteva exemple audio, datorită cărora am putut sesiza diferența dintre folclorul autentic, interpretat fără acompaniament, și ulterioarele aranjamente sau orchestrații, până la folosirea citatelor folclorice în repertoriul formației Subcarpați (care promovează genurile hip-hop și rap).
Următorul moment s-a constituit într-un real eveniment cultural – conferința (prin Skype) Dimitrie Cantemir – un prinț „fără asemănare”, susținută de istoricul român Ștefan Lemny de la Paris. Fiind fascinat de personalitatea și opera domnitorului Dimitrie Cantemir, Ștefan Lemny a publicat în 2009 volumul Les Cantemir: l’aventure européenne d’une famille princière au XVIIIe siècle. Un an mai târziu a apărut traducerea în limba română – Cantemiriștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, care i-a adus autorului Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române și un premiu al revistei „Magazin istoric”. O nouă carte dedicată domnitorului român a apărut în vara acestui an, Dimitrie Cantemir – Un principe român în zorii Luminii Europene, lansată la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași. Conferința susținută în fața audienței ieșene formată din specialiști și studenți muzicieni a subliniat unicitatea culturală a lui Dimitrie Cantemir, asociindu-l marilor intelectuali și artiști români, precum Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, George Enescu. Dialogul purtat cu prof. univ. dr. Carmen Chelaru (organizatorul acestui eveniment) a evidențiat și performanțele muzicale, interpretative, componistice și teoretice ale inegalabilului D. Cantemir.
În aceeași zi, a avut loc lansarea volumului al V-lea Musicologia Mirabilis, bazat pe comunicările prezentate la Simpozionul Studențesc de Muzicologie Perspective și viziuni stilistice în muzica universală și românească din secolul XX (Iași, 26 octombrie 2018). Coordonat de conf. univ. dr. Loredana Iațeșen și conf. univ. dr. Diana-Beatrice Andron, acest volum cuprinde 16 studii ale studenților muzicologi de la Iași, București, Cluj-Napoca, repartizate în trei secțiuni: Trasee ale gândirii muzicale – de la romantici la moderni, Soluții componistice moderne de valorificare a tradiției, Creația muzicală în contemporaneitate.
Următoarea comunicare – Doina Bucovinei istorice – reprezentare în fondul mss.Voevidca – a aparținut etnomuzicologului Constanța Cristescu de la Centrul Cultural „Bucovina” din Suceava. În perioada anilor 1907-1914, Alexandru Voevidca a cules folclor din majoritatea localităților bucovinene, totalizând aproximativ 4000 de piese (cu dubluri). O mică parte a fost publicată de folcloristul german Marhias Friedwagner și de etnomuzicologul Cristina Rădulescu Pașcu. Cercetând tezaurul folcloric conservat de Biblioteca Națională a României, Constanța Cristescu a decis să editeze și să studieze întregul material focloric cules de Voevidca. În comunicarea prezentată, Constanța Cristescu s-a referit la soluțiile de notație muzicală a doinei, adoptată de A. Voevidca la începutul secolului al XX-lea, când etnomuzicologia nu exista ca știință. Pentru un studiu cu caracter creator, autoarea a utilizat aspecte structurale ale doinei din fondul istoric, utilizând metodologia sistematizării tipologice după câteva criterii importante: melodie, ritm, tempo, structură, cadențe. (De menționat că peste doar 3 zile, pe 26 noiembrie, în Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” din Iași am participat la o conferință și o lansare de carte, prin care Constanța Cristescu a comunicat unui public numeros idei importante despre valorificarea folclorului. Conferința a fost completată de spectacolul ansamblurilor vocal-instrumentale „Floralia” și „Theodor T. Burada”, conduse de conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă și conf. univ. dr. Ciprian Chițu).
Dimensiunea muzical-artistică a meterhanelei a fost subiectul propus de doctorandul Eduard Rusu de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Autorul a stabilit un traseu în istoria și dezvoltarea meterhanelei, unul dintre cele mai importante tipuri de exprimare muzicală de la curțile domnești ale Moldovei și Țării Românești, fiind un element de legătură din punct vedere artistic și politic a spațiului românesc cu Imperiul Otoman. Se știe, tradiția muzicală otomană a avut o influență considerabilă asupra Țărilor Românești, care erau considerate părți integrante ale Imperiului. „Meterhaneaua” era formația care însoțea majoritatea manifestărilor publice oficiale, dar și unele particulare, domnitorul român fiind considerat „ca un bey în ierarhia politică a Porții” (citat din comunicarea lui Eduard Rusu). S-a amintit și influența meterhanelei asupra unor compoziții occidentale, cum sunt muzicile „turcești” ale lui Mozart.
Ultima prezentare din această secțiune a aparținut Mirelei Larisa (Roșca) Matei, prof. doctorand la Universitatea Națională de Muzică din București. Comunicarea Potențialul transdisciplinar al folclorului românesc în educația adolescenților urmărește „transdisciplinaritatea ca mod nou de raportare la folclorul tradițional românesc”. Descoperind că generația tânără este tot mai axată pe spiritul științific și că globalizarea schimbă majoritatea ipostazelor vieții, autoarea observă îndepărtarea tot mai accentuată dintre folclor și umanitate. Revenirea la folclor se petrece în special în muzica pop a formațiilor românești. Un exemplu este Subcarpați. Pe site-ul acestei formații este postată următoarea afirmație: „Reinterpretăm folclorul în manieră proprie și aducem în prim-plan ideea că e important să ne conectăm la originile noastre”.
Secțiunea finală, a V-a, Cercetarea contemporană a muzicii sacre, a început cu comunicarea Repertoriul psaltic, autorii și copistul Ms. rom.-gr.23 – Antologhion din Biblioteca Ecumenică „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași, susținută de conf. univ. dr. Zamfira Dănilă de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Comunicarea a avut ca subiect repertoriul muzical psaltic, autorii și conținutul cântărilor de la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie. O cercetare amănunțită pe baza unui repertoriu ce a fost extins în cinci manuscrise, aflate în fonduri documentare separate. De menționat sunt „psalmul I, Fericit bărbatul, aparținând copistului manuscrisului, monahul Chiril de la Mănăstirea Bisericani”, Cuvânt bun, dedicat sărbătorilor Maicii Domnului, și cântarea La râul Vavilonului, specifică Postului Mare.
Ultima comunicare a fost susținută de arhid. asist. univ. dr. Daniel Mocanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Intitulată Colecția Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur alcătuită de Traian Vulpescu, o metodă de uniformizare a cântărilor bisericești, cercetarea prezintă în mod direct efortul lui Traian Vulpescu în vederea sistematizării cântărilor bisericești. Mai întâi au fost prezentate informații despre activitatea profesională a lui T. Vulpescu. Folosind colecțiile alcătuite de Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Ion Popescu-Pasărea, folcloristul Traian Vulpescu „a construit un sistem personal de transcriere a muzicii psaltice în notație liniară”. Însă efortul depus asupra acestei colecții a rămas neobservat în zona Transilvaniei, cântarea bisericească fiind suprapusă cu muzici provenite din etnii diferite. „Cu toate acestea, colecția lui Traian Vulpescu este foarte importantă pentru spațiul muzical transilvănean deoarece aceasta răspunde dezideratului enunțat de Episcopul Melchisedec Ștefănescu de a crea un repertoriu muzical bisericesc în notație liniară accesibil tuturor românilor ortodocși”.
Simpozionul de muzicologie Receptarea și cercetarea fenomenului muzical în actualitate s-a distins nu doar prin varietatea tematică ci și prin tendința generală de reinterpretare a fenomenelor, prin oferirea unor restituiri necesare, a unor analogii relevante – reflectând, astfel, stadiul interdisciplinar al științei muzicale. Tineri cercetători cu idei ingenioase și stil viu s-au aflat alături de muzicologi cu experiență și notorietate profesională, modelând o stare de spirit proprie asimilării, interogațiilor, dialogului de idei.
Stud. Viviana Farcaș; Simona Mazăre; Antonia Cucerenco –
muzicologie, Master, anul II