A 66-a stagiune a Teatrului Liric a prilejuit repunerea în scenă a spectacolului Lucia di Lammermoor, producție ce se numără printre cele mai complexe și mai reușite din ultimii ani.

Regia semnată de Andrei Șerban, nume cu un ecou puternic atât în lumea teatrului, cât și a operei, se remarcă prin profunzimea înțelegerii si eșalonarea atentă a conflictului dramatic, uimind prin multitudinea de conexiuni dintre simboluri, idei și planuri narative ce se succed într-un echilibru stabil. Situat parcă la polul opus față de cadrul spațio-temporal specific sfârșitului secolului al XVII-lea, regizorul alege o direcție ce exprimă fondul moral al personajelor, al antagonismelor dintre acestea. Este conturat  un univers sumbru în care se întrepătrund elemente elegante cu cele grotești, în care paturile de pușcărie, bârnele, băncile și țevile cu aspect dezolant prevestesc, alături de firul narativ prestabilit, ceea ce urmează să se întâmple cu eroina lui Donizetti. Se știe, pentru acest spectacol este absolut indispensabil să ai o distribuție de cântăreți bine pregătiți, date fiind părțile vocale extrem de pretențioase tehnic-stilistic. Alt aspect important ce trebuie luat în considerare este acela că viziunea regizorală are sarcina de a veni în sprijinul cântăreților, nu în detrimentul lor. Multitudinea de acțiuni, de gesturi desfășurate succesiv dintr-o parte într-alta a scenei (un exemplu reprezentativ fiind momentul cabelettei Quando rapito in estasi, când solista se avântă pe un leagăn până deasupra fosei orchestrei), interpretarea melodiilor pe bănci, bârne sau chiar în timpul escaladării barelor de metal au îngreunat munca interpreților.

Soprana Manuela Barna-Ipate a debutat în rolul principal, moment oarecum previzibil, ținând seama de evoluția sa prolifică din ultimii ani. Timbrul calitativ, cu ambitus egal, registrul acut penetrant s-au potrivit cerințelor personajului principal. Fiecare scenă a fost executată cu siguranță și fermitate, efort ce merită lăudat cu atât mai mult dacă luăm în considerare ipostazele anevoioase impuse de conceptul regizoral. Un singur amendament ce ar putea fi menționat privește notele supraacute lipsite de filaje sau de jocuri de nuanțe.

Tenorul Florin Guzgă a reîntruchipat personajul Edgardo, rol de avengură în repertoriul său, rafinat de-a lungul numeroaselor apariții. Interpretarea plină de avânt și pasiune, dublată de sensibilitatea lăuntrică reliefată cu precădere în scena finală din actul al III-lea, au creat un personaj autentic și credibil, o dovadă fiind aplauzele furtunoase oferite de publicul entuziast. Nu este de mirare că tenorul ieșean este invitat de toate instituțiile dramatice din țară pentru a interpreta acest personaj, ale cărui cerințe depășesc limitele stilului belcanto,anticipându-l pe cel verdian.

Baritonul Adrian Mârcan, colaborator longeviv al operei iesene, s-a remarcat printr-un glas pătrunzător și o siguranță muzicala a frazelor, toate acestea fiind insotite de o prezență scenică impunătoare. Lui Andrei Apreotesei i-a revenit rolul tenorului secundar Arturo. În ciuda lipsei unei activități scenice constante, interpretul a rezolvat cu brio dificultățile scriiturii vocale, oferind publicului o interpretare fermă a notelor acute. Cât despre jocul scenic, nu putea fi unul mai convingător, Andrei Apreotesei reușind să întruchipeze în cel mai veridic mod cu putință profilul omului politic infatuat.

Maestrul David Crescenzi a dovedit nivelul performant al pregătirii muzicale, orchestra asumându-și în totalitate rolul de acompaniator credincios al soliștilor. Nu poate fi trecută cu vederea prezența stilisticii mult mai rafinate a frazelor de tip bel canto, având ca rezultat unitatea și splendoarea întregului eșafodaj muzical.

Spectacolul a fost echilibrat, semn clar al alegerii inspirate în privința dirijorului invitat și a soliștilor. Chiar dacă întreaga montare este extrem de dificilă pentru întregul colectiv, spectacolul Lucia di Lammermoor reprezintă în continuare una dintre cele mai bine închegate si mai originale producții, prin sens și expresie, din repertoriul teatrului liric ieșean.

George-Ștefan Coman, Master, anul II, Muzicologie

Profesor coordonator: prof. univ. dr. Alex Vasiliu