Din dorința de a descoperi cât mai multe lucruri despre prelucrările de folclor în muzica corală românească din primele decade ale secolului XX am ales această temă. Pe lângă compozitorii români Gheorghe Cucu, Sabin Drăgoi și Ion Vidu se cade să îi menționăm și pe compozitorul basarabean Mihail Bârcă cel care a exploatat acest gen și care a oferit posterității lucrări de o valoare inestimabilă.

Mihail Bârcă s-a născut în anul 1888 în comuna Mileștii-Mici din Basarabia. Studiile muzicale le-a început la Seminarul Teologic din Chișinău și le-a continuat la Școala superioară muzical – dramatică a Societății filarmonice din Moscova. Printre materiile studiate la această instituție se numără teoria, polifonia (contrapunct și fugă), armonia, istoria muzicii universale și compoziția.

Întors în Moldova, muzicianul a ocupat postul de profesor la mai multe instituții ale timpului꞉ Liceul pedagogic „Alexandru Donici”, Liceul „Ștefan cel Mare” din Tighina, mai apoi i s-a oferit postul de profesor la catedra de teoria muzicii și compoziție la Conservatorul de Stat din Chișinău. În paralel cu activitatea de profesor la Conservator a participat activ la viața muzicală a orașului. A dirijat spectacole de operă, a condus formații corale și orchestrale.

Odată cu cedarea Basarabiei, Mihail Bârcă s-a refugiat la Craiova unde a predat muzica la liceul militar între anii 1945-1949, iar din 1949 până în 1962 a ținut cursuri de teoria muzicii la Școala populară de artă. După o viață în slujba muzicii s-a stins la 1 octombrie 1973 la Craiova. Creația sa însumează un număr mare de lucrări din mai multe genuri꞉ operă În pădure, scena coregrafică La clacă, cantata Muzica pentru soliști, cor și orchestră, poemul Slavă etc. Genul în care Mihail Bârcă a avut cele mai multe compoziții este creația pentru cor. A armonizat melodii culese atât din zona natală cât și din locul de refugiu. Printre acestea se numără꞉ Steaua sus răsare, La tulpina mărului, Tare-i rău omul străin, Frunză verde peliniță, La Nistru, la mărghioară, Frunză verde lozioară, Lele-naltă cu galoși, toate culese din Lăpușna, publicate la Chișinău în culegerea Cântece basarabene. Nu întâmplător pentru activitatea sa în acest gen i s-a acordat distincția de maestru al aranjamentelor corale.

Voi face comentarii la una din piesele armonizate de Mihail Bârcă. Cântecul moșului – un cântec moldovenesc de glumă se remarcă prin simplitatea melodică și prin versurile frumoase care stârnesc hazul ascultătorilor.

Am un snopușor de ceapă,

Și-am să-l vând, să-mi iau o iapă,

Tra, la, la, la, la

Am o mână de orez,

Și-am s-o vând, să-mi iau un hăț,

Tra, la, la, la, la

Am o mână de tărâțe,

Și-am s-o vând, să-mi iau căruță,

Tra, la, la, la, la

Fie iapa chiar și chioară,

Am cu ce duce la moară

Tra, la, la, la, la.

Melodia cântecului este o hexacordie ionică cu finala pe sunetul sol. Cântecul este pentru două voci. Vocea a doua realizează un un acompaniament simplu-intervalic. Din punct de vedere al formei melodia este alcătuită din două rânduri melodice cu refren (formă binară cu refren). Treapta mobilă do# din rândul melodic 2 îi conferă melodiei și o puternică tentă lidică. Se pot remarca  ingeniozitatea și rafinamentul pe care le posedă Mihail Bârcă și le folosește în Cântecul moșului.

În concluzie, Mihail Bârcă reprezintă o etapă importantă în istoria muzicii românești, a prelucrărilor de folclor din spațiul basarabean de la răscrucea dintre prima și a doua jumătate a secolului XX.

.

Marian Brighiu, Master anul II, Muzicologie

Coordonator: prof. dr. asociat Alex Vasiliu