Recitalul instrumental Contraste Camerale, desfășurat pe 18 octombrie 2024 în cadrul Festivalului Muzicii Românești a reunit lucrări diverse, atât din punct de vedere stilistic, cât și cultural-geografic, oferind publicului o experiență sonoră deosebită. Programul ales a ilustrat o panoramă muzicală vastă, de la lirismul rafinat al Nocturnelor lui Dinu Lipatti și contrastele de stare, complexitate, forță expresivă din Rapsodia in 3 episodi a lui Constantin Silvestri, până la energia debordantă a Dansurilor populare românești de Béla Bartók. Interpretele Brîndușa Tudor (pian), Ionela Butu (pian), Raluca Dobre (vioară) și Edit Arva (pian) au însuflețit acest program, în timp ce prefațarea recitalului a fost realizată de către muzicolog dr. Ligia Fărcășel, oferind un context cultural și istoric binevenit pentru a aprofunda înțelegerea pieselor.

.

Recitalul a început prin interpretarea de către Brîndușa Tudor a Nocturnei în fa diez minor op. 6 și a Nocturnei pe o temă moldovenească în la minor de Dinu Lipatti. Piesele au surprins audiența prin bogăția lor melodică și modul subtil în care au reflectat stările de reverie și melancolie caracteristice compozitorului român. Pianista Brîndușa Tudor a demonstrat o sensibilitate aparte, reușind să păstreze echilibrul între tehnică și emoție. Frazarea sa delicată a scos la suprafață esența lirică a lucrărilor, în timp ce dinamica a oferit contrastul necesar între momentele de liniște și accentele dramatice. În mod special, Nocturna pe o temă moldovenească a impresionat publicul datorită ideii muzicale de sorginte populară, care a împletit elemente de inspirație folclorică cu tehnici de scriitură academică într-o manieră modernă. Interpreta a pus în valoare această simbioză de influențe printr-o interpretare introspectivă, dar în același timp plină de culoare, demonstrându-și astfel maturitatea artistică.

.

Un alt moment deosebit al recitalului a fost interpretarea părților a doua și a treia din Sonata nr. 4 pentru pian (Rapsodia in 3 episodi) op. 28 nr. 1 de Constantin Silvestri, de către pianista Ionela Butu. Silvestri, cunoscut pentru limbajul său muzical complex și pentru capacitatea de a îmbina elemente de modernism cu tradiția muzicală românească, a fost excelent redat la nivel interpretativ prin abordarea tehnică de înaltă precizie și de o robustă virtuozitate, dar și prin energia viguroasă pe care solista a transmis-o. Partea a doua a sonatei a fost caracterizată de contrastul dintre pasajele contemplative și cele explozive, iar Ionela Butu a reușit să transpună această tensiune cu multă expresivitate. Partea finală a fost un adevărat tur de forță, pianista impresionând prin dexteritatea și controlul desăvârșit al ritmurilor complexe și schimbărilor bruște de tempo. Notele articulate și dinamica variată au dat viață piesei, captând atenția audienței până la ultima secundă.

.

Recitalul a continuat cu un moment încântător: Șase dansuri românești pentru vioară și pian de Béla Bartók, interpretate de Raluca Dobre (vioară) și Edit Arva (pian). Într-o manieră caracteristică, Bartók a reușit să surprindă esența folclorului românesc, aducând în prim-plan o explozie de ritmuri și culori sonore. Raluca Dobre și Edit Arva au oferit o interpretare plină de vivacitate, redând fidel particularitățile stilistice ale dansurilor populare. Violonista a demonstrat o virtuozitate tehnică remarcabilă în pasajele rapide și pline de ornamentații specifice muzicii tradiționale, în timp ce pianul, prin acordurile ferme și bine dozate, a susținut ritmic și armonic dansurile. Această colaborare a fost cu adevărat simbiotică, ambele interprete completându-se reciproc, oferind o interpretare plină de dinamism și autenticitate. În continuare, duo-ul a interpretat Sonatina pentru vioară și pian de Paul Constantinescu, urmată de Serenada pentru vioară și pian de Mircea Chiriac. Sonatina, având o claritate formală și influențe folclorice evidente, a fost interpretată cu o prospețime aparte, violonista reușind să evidențieze accentele ritmice și melodiile line ale acestei lucrări. Pianul a completat armonios linia melodică a viorii, generând un dialog sonor echilibrat. Serenada lui Mircea Chiriac a adus o notă lirică deosebită, iar interpretarea celor două artiste a fost plină de sensibilitate. În această lucrare, liniile melodice ample și armoniile delicate au fost redate cu finețe, oferind publicului un moment de introspecție.

.

Recitalul Contraste Camerale a fost un eveniment remarcabil prin diversitatea sa stilistică și prin calitatea interpretării. Fiecare lucrare din program a adus în prim-plan un univers sonor diferit, de la lirismul poetic al lui Dinu Lipatti, la complexitatea modernă a lui Constantin Silvestri și energia dansurilor folclorice redate de Béla Bartók. Publicul a fost cucerit de contrastul dintre lucrările prezentate, dar și de maniera în care interpretele au reușit să redea esența fiecărei piese, menținând, totodată, unitatea stilistică și interpretativă. Prin acest eveniment a fost subliniată, încă o dată, bogăția și diversitatea muzicii de cameră și importanța perpetuării tradițiilor muzicale românești și europene.

.

SILVIU DOBOȘ, anul IV, Muzicologie