În caleidoscopul de evenimente cuprins sub aripile Festivalului Muzicii Românești, ediția a XXVI-a, Am descoperit această prelegere dedicată personalității lui Florian Lungu,, desfășurată în data de 17 octombrie 2024, de la orele 10.00, în Sala Studio „Anton Diaconu” a UNAGE, prin prisma pleiadei de cuvinte elegante și vii ale conf. univ. dr. Mihaela Gârlea.

În semiobscurul Sălii Studio din clădirea Conservatorului ieșean, răsare pe ecranul proiector un chip carismatic, cu ochi tineri și trăsături îmblânzite de ani. Sub fotografie, numele Florian Lungu. „Cine o fi?!”, mă întreb, cu o fracțiune de secundă înainte de a primi aceeași întrebare din partea doamnei profesor, întrebare lansată spre sala ocupată de un auditoriu aflat majoritar în aceeași dilemă cu mine. O serie de mâini timide se înalță confirmând noutatea pe care ecourile acestui nume le stârneau în noi. Bucuria doamnei profesor la vederea numeroaselor brațe ridicate ne-a umplut de curaj și curiozitate: „Cine o fi?”.

.

Florian Lungu este în primul rând un om care a știut să lase copilul din inima lui să se joace fără încetare pe „coclaurii” muzicii, într-o veșnică mirare la frumusețile vii odihnite în sunet și ritm.

Proveniența din sânul unei familii dăruite muzicii (am descoperit că tatăl lui a fost nimeni altul decât marele muzician, profesor, dirijor și compozitor Nicolae Lungu) a conturat un portret muzical promițător încă de la o fragedă vârstă, traseul domniei sale descriind traiectoria unei comete pe cerul muzicii românești din ultima jumătate a secolului XX și până în prezent.

Un titan al emisiunilor de radio, Florian Lungu este cel care lansează în premieră în România o diversitate de emisiuni de televiziune cu si despre jazz, abordând subiecte de interes ale acestui domeniu, după o lungă perioadă în care jazzul reprezenta un subiect, pe de o parte controversat, și, pe de altă parte, nișat (deci nu pentru publicul larg). Ne referim, desigur, la perioada de dinainte de ‘89.

Un punct de interes al prelegerii intitulate „Portret Florian Lungu: 80+ Compozitor, Profesor, Muzicolog, Promotor de Jazz” l-a reprezentat emisiunea de jazz „Unora le place” care a debutat în aprilie 2009. Calitatea informațiilor, presărată cu un umor autentic și cuceritor, încadrată în interludiile band-ului live, format din adevărați profesioniști ai jazzului, crea un format extraordinar de actual chiar și pentru anul 2024, când din nefericire nu mai avem o emisiune cu acest profil.

Cu o carieră profesională extrem de prolifică (peste 1000 de emisiuni televizate, peste 7000 de emisiuni radio, sute de prezentări de evenimente, peste 4000 de articole despre jazz, note de copertă, discuri, prefețe, programe de sală), Florian pune piatra de temelie a jazzului ca disciplină de studiu la noi în țară (alături de pianiștii Mircea Tiberian și Romeo Cozma, care au înființat secții de jazz în universitățile din București și din Iași), talentul său de profesor și împătimirea sa muzicală transmițându-le unor generații întregi de muzicieni.

În acest punct al prelegerii s-a înfiripat o dezbatere-dialog pe tema lipsei unor astfel de emisiuni de televiziune cultural-educative pe tematică jazz și a necesității acestora. Sugestiile și ideile au zburat dintr-o parte în alta a sălii, înmugurind aproape ca o promisiune, o resuscitare cât mai apropiată a acestui mod de promovare a jazzului. Printre alții, au vorbit despre această oportunitate studenta și masteranda Pamela Aviziteiței (cântăreață, compozitoare, chitarist bas), asist. univ. dr. Robert Cozma (compozitor și trombonist) și prof. univ. dr. Romeo Cozma (compozitor și pianist). La unison, se dorește alinierea la noile tendințe în materie de mijloace media, respectiv realizarea unui format de tip podcast care să găzduiască și să promoveze jazzul.

În finalul prezentării am avut plăcerea să descoperim latura componistică a personalității în discuție. Ne-am bucurat să ascultăm câteva lucrări muzicale reprezentative ale maestrului Florian Lungu. Tematica geometrică din incipitul albumului „Sono-Portret” (editat în anul 2016 la Soft Records) m-a impresionat, punându-mi imaginația în funcțiune. Am ascultat piese precum „Cercuri” (pe textul lui George David, scrisă în 1974), „S-a înserat” (pe textul Ceciliei Silvestri, scrisă în 1969, colosal interpretată de Aura Urziceanu) și „Trifoiul cu cinci foi” (scrisă în 1973).

Am observat cu fascinație capacitatea lui Florian Lungu de a transpune în muzică unghiurile și rotunjimile formelor geometrice, eleganța liniilor și ludicul punctelor. Audiția a prilejuit o călătorie muzicală într-un limbaj cu totul particular în care s-au decupat sonorități din muzica de scenă, de film, de teatru, pop și jazz, ba chiar și elemente de bossa-nova, cu o timbralitate inedită pentru tinerele generații mai puțin inițiate în această muzică: orga electronică, chitara electrică, pianul electric, deci, sunet sintetizat.

Participând la această prelegere, am descoperit veșnicul copil Florian Lungu, energia spumoasă și mirarea cu ochi mari în fața muzicii și a lumii. Doar un înțelept cu suflet de copil poate spune prin muzică ceea ce vede și simte în lumea minunată ce ne înconjoară. Un joc al celui ce a învățat atât de bine regulile, încât le poate încălca elegant. Acesta este omul, copilul și Moșu’: Florian Lungu.

Bineînțeles, subiectul fascinant în sine ar fi avut de suferit în farmecul său dacă ar fi fost prezentat de o persoană mai puțin pasionată decât doamna profesor Mihaela Gârlea. Dedicarea și dragostea cu care a vorbit despre personalitatea lui Florian Lungu, cu savuroasele expresii și glumițe ale acestuia, au cucerit întreaga sală. Cu abilitățile unui povestitor înnăscut, plăsmuit în palmele muzicii și ale cuvântului viu și autentic, Mihaela Gârlea a îmbinat caracterul didactic al prelegerii cu dezbateri interactive și audiții captivante, toate închegate într-un discurs uman și cald, susținut de cuvinte elevate și condimentate de expresii umoristice rafinat plasate.

În încheiere pot spune că am primit cu toții răspunsul la întrebarea: „Cine este Florian Lungu?”, iar împreună cu răspunsul s-au iscat și mai multe întrebări. Dar, cu răbdare și speranță așteptăm emisiunea de jazz ce se va naște dintr-o clipă în alta și de acolo vom primi toate răspunsurile la întrebările ce se înfiripă în noi despre această muzică spectaculoasă, spontană, vie. De la cei mai buni oameni de azi, legende pentru muzicienii de mâine.

Foto: Răzvan Achiței

Articol semnat de ANNA NITZSCHE (Master, anul I)