În a patra seară a Festivalului Muzicii Românești, ediția XXVII, publicul ieșean a fost martorul unui eveniment cu o încărcătură emoțională aparte: concertul Din lada de zestre a Bucovinei – Restitutio Alexandru Voevidca, susținut de ansamblul Floralia, coordonat de conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă. Programul a propus o incursiune în universul sonor al Bucovinei, readucând la viață cântece și dansuri culese de Alexandru Voevidca.
.
Locul ales pentru concert – Aula „Carmen Sylva” din Iași – a completat perfect atmosfera serii. Cu arhitectura neoclasică și portretele regilor Carol I și a soției sale, Elisabeta, care poartă ecoul unei epoci culturale rafinate, sala a devenit un veritabil cadru legendar. Lumina caldă, decorațiile somptuoase și tematica evenimentului au creat impresia unui timp suspendat, în care fiecare sunet părea să reînvie o lume de demult. Alegerea acestui spațiu n-a fost întâmplătoare, oferind muzicii cadrul ideal pentru a contura o imagine istorică vie a Bucovinei efervescente de la sfârșitul secolului al XIX-lea – un spațiu cultural consistent în tradiții, obiceiuri, practici artistice pline de grație, spiritualitate și demnitate.
În centrul programului s-au aflat cântecele culese de Alexandru Voevidca (1862–1931) – folclorist și muzicolog, a cărui activitate se înscrie între marile eforturi de conservare ale patrimoniului muzical românesc. Volumele Cântece populare din Bucovina și Folclor muzical din Bucovina sunt adevărate documente sonore, oglindind bogăția unei lumi care încă din acele vremuri se exprima prin cântec.
.
Cântecele de joc — Cat la lună, Plin îi codrul de voinici, Hai, leliță Marghioliță — au adus pe scenă energia comunității, bucuria firească a horei, în timp ce lucrări precum Ieși, măicuță-n deal la cruce sau Eu-s pi deal, mândra pi vale au deschis un registru al introspecției.
Acompaniamentul instrumental, realizat de Petronela Gabriela Dîrțu (vioară), Daniel Popa (fluier și caval), Ciprian Rusu (cobză), Ștefan Ilie Graur (kanon) și Alexandru Doroșincu (tobă ,,de-a coasta”), a oferit o sonoritate apropiată de autentic, reușind să ne introducă în atmosfera satului de altădată. În aceste sonorități am regăsit parfumul vechilor sate bucovinene, vibrația lemnului, suflul pământului, chemarea muntelui și a vocii omenești, acea simbioză între natură și suflet care definește melosul bucovinean.
Includerea pieselor din cercetările etnomuzicologilor și profesorilor ieșeni Florin Bucescu și Viorel Bârleanu a adus un plus de autenticitate, valorificând repertoriul dansurilor cu strigături, specifice unor zone distincte din Bucovina. Aceste momente, pline de energie și vervă populară, au restabilit legătura dintre scenă și obârșie, reconstituind spiritul colectiv prin care grupurile de oameni își exprimau prin cântec și joc bucuria de a fi împreună.
.
Momentul final, „Hai să dăm mână cu mână”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, a fost o încheiere simbolică. Melodia, diferită de cea vehiculată și cunoscută în genere, a fost prezentată într-o variantă arhaică. Această reinterpretare a transformat cântecul într-un veritabil imn al solidarității culturale, al continuității dintre trecut și prezent. A fost momentul în care întreaga sală ,,a dat mână cu mână”.
.
Pentru mine, ca „fiică” a Bucovinei, acest concert a fost o întoarcere simbolică în spațiul originar al locului pe care aceste muzici și tradiții mă impulsionează să îl numesc „acasă”. Prin intermediul fiecărui cântec am retrăit, pentru câteva clipe, frânturi din copilărie și am simțit mirosul de fân proaspăt, liniștea serilor de vară, glasul bunicilor. A fost un prilej de a-mi alina dorul și de a regăsi acea Bucovina care continuă să trăiască prin cântec.
.
Evenimentul din cadrul Festivalului Muzicii Românești, ediția XXVII – Din lada de zestre a Bucovinei a fost un act de reafirmare a identității noastre culturale, care a demonstrat că tradiția continuă să pulseze în prezent, ca o moștenire vie, transmisă din inimă în inimă.
.
Ecaterina Buculei, Master anul I, Muzicologie
Coordonator: lect. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan