În cadrul celei de-a XXVII-a ediții a Festivalului Muzicii Românești de la Iași, eveniment de tradiție care aduce în prim-plan valorile componistice autohtone și spiritul creator al muzicii românești, a avut loc miercuri, 15 octombrie 2025, la ora 19:00, recitalul intitulat Față în față: Dinu Lipatti – Filip Lazăr. Acest recital de concerte pentru două piane s-a desfășurat în Sala Studio „Anton Diaconu” din Corpul Artes – UNAGE Iași, oferind publicului o seară de muzică rafinată, dedicată unor nume emblematice ale modernismului românesc: Filip Lazăr și Dinu Lipatti. De-a lungul anilor, Festivalul Muzicii Românești a reprezentat un reper al vieții culturale ieșene, un spațiu în care creațiile românești, consacrate sau mai puțin cunoscute, au fost aduse în atenția unui public cultivat, receptiv la subtilitățile expresive ale limbajului contemporan. Spectatorii au primit cu interes acest program ce a pus în dialog două personalități distincte ale artei componistice românești.
.
Titlul recitalului are o conotație dublă, atât în plan vizual, cât și conceptual. Dincolo de a desemna simpla poziționare scenică a celor două piane, așezate unul în fața celuilalt, metafora trimite la întâlnirea dintre două spirite creatoare de mare forță în cultura muzicală românească, care a determinat o înrâurire substanțială în sensul energiei transmise de la mentor către discipol. Cei doi mari pianiști români s-au cunoscut la Davos, în Elveția, după încheierea primului război mondial, în cadrul unor lecții private de interpretare la pian pe care micul Dinu Lipatti (născut în 1917) le-a primit de la maestrul Filip Lazăr. Astfel, între ei s-a creat o legătură profesională și umană de înaltă semnificație, determinând similitudini între stilurile componistice și interpretative prin care aceștia și-au definit propriile cariere și personalități artistice. Ideea centrală a programului a fost de a pune în relație limbaje, viziuni și sensibilități diferite, evidențiind atât trăsăturile comune, cât și individualitatea fiecărui compozitor.
Sursă foto: https://www.dinulipatti.org/media-foto
.
Protagonistele serii, pianistele Viorela Ciucur și Cristina Gârbea, ambele cadre universitare ale Universității Naționale de Muzică din București, au oferit o interpretare de mare finețe și profunzime, transformând dialogul pianistic într-o formă de manifestare a conexiunii dintre artiști (și artiste) în timp real și într-un mod autentic.
Viorela Ciucur, conferențiar universitar doctor în cadrul UNMB, este una dintre cele mai remarcabile prezențe pianistice din România. Cu o carieră amplă, ce îmbină activitatea concertistică, pedagogică și științifică, artista s-a afirmat prin numeroase recitaluri și colaborări cu orchestre din țară și străinătate, precum și prin participări la festivaluri și concursuri internaționale. Stilul rafinat, tehnica de mare precizie și claritate, alături de echilibrul între rigoare și expresie, precum și sensibilitatea în abordarea repertoriului românesc au fost trăsături evidente și în seara de 15 octombrie.
.
.
.
.
Alături de dânsa, Cristina Teodora Gârbea, tânără pianistă și cadru didactic asociat la UNMB, a completat cu naturalețe și eleganță dialogul sonor. Cu o educație și dezvoltare solide, numeroase premii la competiții naționale, internaționale și o activitate culturală intensă, aceasta se distinge printr-o interpretare expresivă, cu multă energie, vigoare și flexibilitate în redarea partiturilor într-un stil neoclasic românesc atât de pregnant în maniera de abordare și organizare a discursului muzical.
.
.
.
.
Programul serii a debutat cu evocarea figurii legendare a lui Dinu Lipatti (1917-1950), personalitate care a marcat istoria muzicii românești. Format în spiritul tradiției europene, discipol al lui Alfred Cortot, Paul Dukas și Nadia Boulanger, Lipatti a fost un pianist de geniu și un compozitor de o finețe rară. Lucrarea Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră, op. 3 (1936), compusă în perioada studiilor pariziene, se înscrie în zona de interferență dintre rigoarea formei clasice și lirismul muzicii moderne. Această creație ilustrează echilibrul stilistic al lui Lipatti, în care claritatea și proporția neoclasică coexistă cu subtilitatea armonică și melancolia specifică sensibilității spiritului românesc creator. În paginile acestei lucrări se simte deja maturitatea viitoare a compozitorului, precum și acea noblețe artistică ce va defini întreaga sa creație.
În oglindă cu Dinu Lipatti, recitalul a adus în atenție și figura compozitorului Filip Lazăr (1984-1936), predecesor al lui Dinu Lipatti considerat unul dintre cei mai reprezentativi moderniști români ai perioadei interbelice. Formarea sa complexă – în România și apoi în Franța – a condus la cristalizarea unui stil personal, în care claritatea neoclasică franceză se împletește cu intonațiile stilizate și aluziile la folclorul popular românesc, într-un limbaj riguros, dar deosebit de expresiv. Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră mică, op. 9 (1931) a fost compus în perioada sa de maturitate, ilustrând o sinergie remarcabilă între disciplina formei și libertatea expresiei. Compoziția impresionează prin complexitatea scriiturii, polifonia densă, organizarea riguroasă a planurilor sonore și straturilor armonice, trăsături ce conferă discursului o tensiune interioară de mare forță creatoare și rafinament. Dincolo de rigoarea structurală, am descoperit o un univers emoțional și intelectual extraordinar, ce confirmă statutul lui Filip Lazăr drept unul dintre cei mai cultivați și vizionari creatori ai generației sale.
În finalul serii, pianistele au interpretat o altă lucrare a lui Dinu Lipatti, intitulată Dansuri românești pentru două piane (1943), scrise în perioada refugiului de la Geneva. Ciclul de piese pianistice oferă o perspectivă esențializată asupra tradiției populare românești, având o scriitură ce îmbină virtuozitatea cu eleganța neoclasică. Cele șase dansuri, de o mare diversitate ritmică și expresivă, relevă măiestria cu care Lipatti reinterpretează folclorul prin prisma sensibilității proprii și a stilului componistic format prin contactul cu tradiția academică vest-europeană.
.
Recitalul de miercuri seară a oferit publicului ocazia de a audia, observa și simți legăturile adânci dintre doi mari muzicieni români ai secolelor trecute, reușind să pună în lumină punctele de convergență și contrast între propriile lor viziuni creatoare, dar și dintre modernitatea românească și celelalte culturi europene care s-au afirmat cu multă forță în prima jumătate a secolului XX. Prin interpretarea inspirată a pianistelor Viorela Ciucur şi Cristina Gârbea, muzica lui Filip Lazăr și a lui Dinu Lipatti a devenit un discurs viu, o întâlnire „față în față” între epoci și stiluri, rigoare și sensibilitate, tradiție și inovație.
.
SILVIU DOBOȘ, Master anul I, Muzicologie
Coordonator: lect. univ. dr. Mihaela Georgiana Balan