În cadrul prestigiosului Festival al Muzicii Românești, ediția XXVII, evenimentul dedicat compozitorului George Grigoriu – desfășurat în 16 octombrie 2025, ora 12:00, în sala „Anton Diaconu” a Corpului Artes – a adus în prim-plan o sinteză între cercetarea teoretică și arta interpretativă. Sub genericul Recital și Atelier de practică vocală. George Grigoriu – Destin, creație, punte peste timp, momentul a reunit studenți, cadre universitare și tineri interpreți într-un exercițiu de redescoperire a unei personalități esențiale pentru modernizarea muzicii ușoare și a jazz-ului românesc.
.
Figura lui George Grigoriu rămâne emblematică pentru a doua jumătate a secolului XX prin capacitatea sa de a construi un limbaj muzical propriu la interferența dintre genuri. Autor al primului musical românesc, orchestrator rafinat, aranjor inspirat, dar și promotor al multor cântăreți – printre care se numără Margareta Pâslaru, Luminița Dobrescu, Cristian Popescu, Angela Similea, Stela Enache, George Nicolescu, Mihaela Runceanu, Angela Ciochină, Marina Florea, Paul Surugiu –, George Grigoriu a deschis o direcție componistică în care lirismul melodiei se îmbină organic cu rafinamentul armonic și elasticitatea ritmică a jazz-ului. De asemenea, contribuția sa în domeniul muzicii de film – prin nenumărate coloane sonore – atestă versatilitatea unui compozitor care a știut să surprindă nuanțele psihologice ale imaginii sonore.
Coordonat de doamna conf. univ. dr. Mihaela Gârlea, atelierul a depășit sfera unei simple demonstrații tehnice, transformându-se într-un dialog viu între teorie, practică și experiență artistică. Pornind de la ideea alegerii tonalității unei piese, doamna profesor a explicat mecanismele semantice ale sonorității, evidențiind că adecvarea tonală derivă din gândirea muzicală integrală, nu doar din aspectele de confort vocal. S-a accentuat distincția dintre semantica sonorității și cea a textului, întrucât nu doar sensul literar, ci, mai ales structura sonoră în integralitatea sa determină centrul de greutate expresiv al lucrării.
Într-o manieră clară și fermă, Mihaela Gârlea a enunțat un principiu esențial: „nu există două aparate vocale identice”. Pornind de aici, a pledat pentru individualizarea studiului vocal, subliniind că dezvoltarea tehnică este un proces progresiv și reversibil – interpretul evoluează, iar după un timp, poate reveni la tonalitatea originală a piesei, dar cu o altă maturitate expresivă.
Dincolo de aspectele pur tehnice, discursul doamnei profesoare a dobândit accente psihologice și chiar filosofice: „dacă nu putem imita un artist, nu înseamnă că vocea noastră nu e valoroasă” – o afirmație care a devenit firul roșu al întregului atelier. Arta vocală, a precizat dânsa, este un act de autocunoaștere, iar respectul față de propria artă devine premisa respectului celorlalți: „cum vă respectați voi arta, așa vă vor respecta și ceilalți”.
Un segment consistent al atelierului a fost dedicat relației dintre interpretul vocal și acompaniator, temă asupra căreia doamna conf. univ. dr. Mihaela Gârlea a insistat cu o claritate exemplară. Folosind lucrări specifice din repertoriul lui George Grigoriu, au fost analizate diverse formule de acompaniament – de la cele restrânse, cu pian sau chitară, până la ansambluri camerale ori combinații cu percuție ușoară –, evidențiindu-se modul în care acestea influențează frazarea, respirația și intenția expresivă.
S-a subliniat faptul că raportul dintre solist și instrumentist reprezintă un veritabil exercițiu de respirație comună și sincron estetic, în care privirea și auzul devin instrumente ale parteneriatului interpretativ. În absența unui acompaniator real, cântul „după negativ” a fost calificat drept o formă artificială de interpretare, lipsită de dialogul viu și de imprevizibilul care conferă autenticitate actului scenic.
Cu această ocazie, doamna profesor a reamintit un principiu fundamental al artei vocale: „Ne naștem cu capacitatea de a cânta”, dar textul – spre deosebire de linia melodică, ușor de asimilat intuitiv – trebuie construit și asamblat conștient în memorie, printr-un proces de interiorizare și înțelegere semantică.
În același context, a fost evocată și problema partiturii, nu doar ca suport grafic, ci ca formă de gândire muzicală. Numeroși artiști, a amintit doamna profesor, își creează propriile stimme, adaptându-și partitura după nevoile vocii. A fost oferit ca exemplu piesa Speranțe-vis, speranțe-flori, pe textul Andreei Andrei – lucrare analizată în detaliu de studenta Giulia Ioana Sumănaru, masterandă în anul II la specializarea Muzicologie.
.
Prezentarea studentei Giulia Sumănaru a adus un plus de profunzime teoretică evenimentului. Într-o manieră coerentă și riguroasă, ea a expus structura formală a piesei (A – A’ – B – A”), relevând simetria internă și caracterul ciclic al discursului. A remarcat utilizarea acordurilor cu note adăugate, tipică limbajului anilor ’80 și subtila corelație dintre text și muzică – o dialectică fină între dimensiunea poetică și gestul melodic.
S-a discutat, de asemenea, despre extensia ambitusului vocal (fa din octava mică – do²), cu implicațiile sale asupra încălzirii vocii, despre vocalizele de pregătire adaptate registrului grav și despre felul în care compozitorul gândea linia melodică în funcție de interpretul vizat. George Grigoriu, absolvent al specializării Canto și un foarte bun cunoscător al instrumentului viu, asculta vocea și îi „construia” apoi muzica – o practică rară, ce presupune o empatie creatoare între compozitor și artistul vocal.
.
Cea de-a doua parte a evenimentului, recitalul, a adus pe scenă un ansamblu de tinere interprete ale Universității Naționale de Arte „George Enescu”, aparținând specializărilor Muzică, Muzicologie și Interpretare – Canto din cadrul studiilor de Licență și Master. Programul a inclus lucrări de referință din creația lui George Grigoriu, pe texte de Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu și Andreea Andrei, într-o succesiune coerentă din punct de vedere stilistic:
- Veronica Cortes – Să facem florile să cânte
- Georgeana Sandra Șarban – Iubire, tu
- Cristina Bucur – Amurgul
- Andreea Otilia Teletin – Nu se poate trăi fără dragoste și Un semn de dragoste
- Mara Pintilie – Ce e luna
- Daria Teodora Bahrin – Speranțe-vis, speranțe-flori.
Lector univ. dr. Paul Pintilie, pianistul care a fost alături de interpreți pe parcursul întregului recital, a contribuit esențial la coerența și fluența discursului muzical, printr-o prestație atent nuanțată, de o remarcabilă finețe armonică, în absența unor partituri concrete. Sub degetele sale, pianul a devenit un partener egal al vocilor, susținând frazarea și intențiile expresive ale fiecărei soliste.
Fiecare interpretare a adus o viziune personală asupra lirismului resimțit în piesele lui George Grigoriu: delicatețea intonației, echilibrul dintre declamație și cânt, maleabilitatea frazei și atenția pentru articularea textului au conturat o diversitate de nuanțe timbrale. Prin gest scenic reținut, dar intens interiorizat, studentele au reușit să transmită esența unei muzici care, deși aparține unui alt timp, își păstrează prospețimea emoțională și modernitatea armonică.
.
Atmosfera a fost una de comuniune artistică, în care dialogul dintre profesor și student, dintre teorie și practică, s-a convertit într-un exercițiu de conștiință estetică. Evenimentul George Grigoriu – Destin, creație, punte peste timp a demonstrat, încă o dată, că muzica ușoară cultă nu este un gen periferic, ci o zonă fertilă de intersecție între lirismul popular și subtilitatea armonică specifică jazz-ului. În același timp, atelierul a reafirmat necesitatea unei educații vocale ancorate în reflecție, nu doar în rutină tehnică, iar recitalul a oferit dovada concretă că tinerii interpreți pot deveni continuatorii autentici ai unei tradiții sonore care definește identitatea muzicii românești contemporane.
În spiritul festivalului, manifestarea a avut valoarea unui omagiu adus lui George Grigoriu, constituind totodată o lecție de responsabilitate artistică, o dovadă că trecutul poate deveni sursă de inspirație vie atunci când este înțeles prin prisma unei pedagogii a sensibilității.
.
GEORGEANA SANDRA ȘARBAN, Master, anul II, Muzicologie

Coordonator: prof. univ. dr. Laura Vasiliu




