În seara zilei de 14 octombrie 2025, de la orele 19.30, Catedrala Catolică „Sfânta Maria Fecioara Regină” din Iași a găzduit un concert coral susținut de ansamblul The Ones Vocal Artists, dirijat de Alexandru Semeniuc. Evenimentul face parte dintr-o amplă desfășurare de concerte din cadrul Festivalului Muzicii Românești, ajuns la a XXVII-a ediție. Evenimentul a fost prefațat de doamna lect. univ. dr. Anca Sîrbu.

.

Numele grupului, fondat în 2023, are la bază ideea că fiecare voce este unică, fiind o expresie a personalității fiecărui interpret, fiind unul din aspectele care îi individualizează. Ansamblul își propune o revigorare a repertoriului coral românesc și universal, valorificând în concertele lor atât lucrări ce aparțin compozitorilor consacrați, cât și compoziții noi, contribuind la promovarea tinerilor artiști.

Dirijorul, Alexandru Semeniuc este deja un nume recunoscut în contextul muzical ieșean, și nu numai. Licențiat în teologie dar și în dirijat în la Universitatea de Arte George Enescu, Alexandru s-a remarcat de-a lungul anilor  la numeroase concerte și concursuri din țară și străinătate. Principalele ansambluri corale pe care le-a condus sunt Corala „Universitas” din Iași, precum și Corala „Ciprian Porumbescu” din Suceava, alături de care activează și în prezent. În postura de compozitor, acesta se bucură de asemenea de un succes notabil, remarcându-se în diferite competiții și concursuri: premiul I în cadrul Concursului Internațional „Gheorghe Dima” din anul 2024, premiul al II-lea în cadrul Concursului Internațional de muzică „Camille Saint-Saëns” din 2025.

Dirjorul a propus publicului un „pelerinaj muzical” format din „șapte destinații”, intitulate sugestiv „vitralii sonore”. Denumirile oferite acestor destinații se referă de fapt la stările interioare în care se regăsește sufletul aflat în căutarea lui Dumnezeu: Mysterium, Byzantinum, Caelestis, Monasterium, Gratia, Caelum et Terra și Aeternitatis.

.

Prima parte, MYSTERIUM, are rol introductiv și sugerează trezirea sufletească, primii pași făcuți spre descoperirea lui Dumnezeu. La nivelul repertoriului, ideea unui „nou început” este sugerată prin faptul că cele două lucrări din debut au fost în primă audiție absolută. O, Magnum Mysterium aparține compozitorului Robert-Dumitru Burcă (Master I, Compoziție clasică), care a obținut, în anul 2024, premiul I pentru această compoziție la Festivalul Concurs de Muzică Corală „Lăudați pe Domnul” organizat de Patriarhia Română. Lucrarea O, Magnum Mysterium are la bază un imn gregorian specific sărbătorii Crăciunului din cultul Romano-Catolică. Structurată în două secțiuni, lucrarea își propune să ilustreze sonor taina Întrupării Domnului, a Maicii Domnului și la nivel simbolic, o sinteză a vieții Mântuitorului. Se remarcă inspirația din cântul gregorian prin utilizarea limbajului modal, precum și prin strânsa legătură a muzicii cu textul. Calmul primei secțiuni contrastează cu dramatismul celei de-a doua, însă compozitorul a oferit o libertate interpretativă lăsând inițiativa dirijorului elementele de dinamică și agogică.

Cea de-a doua lucrare, intitulată Rugăciune de Pace, semnată de Alexandru Semeniuc, are la bază textul Condacului Întâmpinării Domnului, fiind organizată în patru secțiuni. Alexandru folosește tehnici moderne de dezvoltare a discursului muzical. Titlul, pus în legătură cu textul condacului, sugerează de fapt ideea de încredințare a omului în brațele Domnului, ca drum sigur către PACE. În incipit, prezintă patru motive muzicale interpretate liber de fiecare voce de la soprano și alto, imediat după ce fiecare motiv este prezentat de solistă (soprana Celina Brigita Mateeș). Această tehnică creează efectul unui ecou, acompaniat de un ison, notat distinctiv în partitură sau prin alternanța vocalelor A-O-U. Limbajul este unul tonal, discursul evoluând în Do major și Re major, având ample momente de polifonie în stretto. Un rezultat inedit a fost obținut prin utilizarea neconvențională a paharelor de sticlă, acordate pe diferite note, generând un efect de pânză sonoră. Finalul readuce discursul inițial al sopranei, însă diminuat, având trei motive în loc de patru, număr simbolic ce trimite la Sfânta Treime.

Al doilea „vitraliu sonor”,intitulat BYZANTINUM, sugerează sufletul în căutare de răspunsuri la întrebările sale, încercând să înțeleagă taina, misterul divin cu care ia contact în prima parte. Aceste lucrări au în comun inspirația din cântul bizantin, precum și textul sacru. Astfel, cea de-a treia piesă, It is truly meet, (în traducere: Cuvine-se cu adevărat, în primă audiție absolută), semnată de Robert-Dumitru Burcă, reprezintă o încercare de popularizare a cântului bizantin, prin traducerea textului într-o limbă de circulație internațională. Melodica este inspirată stilistic din maniera de compoziție a marilor psalți de la Mănăstirea Neamț, în special a schimonahului Iosif Moldovanu, după cum afirma chiar compozitorul. Lucrarea este, de fapt, o monodie acompaniată, având la bază scara ehurilor I și V din muzica bizantină. Se remarcă ornamentarea discursului melodic cu melisme tipice acestui stil, fiind valorificat isonul specific muzicii psaltice. Partea cea mai importantă, „care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut”, este subliniată printr-o culminație atinsă prin scriitura omofonă. Vocea de sopran deține rolul principal, celelalte având în mare parte funcții de susținere.

A patra piesă, Psalm 70, de Mirela Magdalena Niță, se află de asemenea la prima audiție absolută. Compozitoarea afirma că textul lucrării „a fost ales spre vindecarea celor ce ascultă, spre smerenia celor care îl cântă și spre slava Domnului”. Basul joacă un rol esențial, de susținere a planului armonic, fiind cel care începe fiecare frază. Versetul „Dumnezeule, cine este asemenea ție?”, marchează o culminație sonoră expusă de cor în forte. La bază, scriitura este omofonă, existând totuși inserții polifonice considerabile. Tonalitatea aleasă, si minor, conferă solemnitate și sobrietate, lucrarea fiind o veritabilă rugăciune.

Al treilea „vitraliu sonor”, CAELESTIS, semnifică un spațiu abstract și ne transpune într-o meditație mistică. Soarele și Luna, piesă semnată de Liana Alexandra, solist Petru Pavel, are la bază mitul cosmogonic al astrelor cerești, preluat din folclorul românesc. Discursul muzical alternează secțiuni distincte, unde caracterul feminin (exprimat prin sensibilitatea vocilor feminine și a tonalității majore) este asociat cu luna, iar cel masculin (voci masculine și tonalitate minoră) cu soarele. Balada se bazează pe ideea de dialog contrastant între cele două personaje. Lucrarea are un nivel înalt de dificultate, compozitoarea utilizând divizii de șaptesprezece voci, blocuri sonore, momente de politonalism, suprapunându-se spre final o tonalitate majoră (Sol bemol Major) cu una minoră (la bemol minor), o perspectivă interesantă și rareori utilizată în muzica corală românească ce sugerează diferențele dintre cele două identități și imposibilitatea unirii lor. Interpretarea plină de sens a acestei lucrări arată profesionalismul membrilor ansamblului, precum și capacitatea dirijorului de a surprinde ideea compozitoarei.

.

Al patrulea „vitraliu sonor”, MONASTERIUM, surprinde dorința de izolare a sufletului, de regăsire a păcii prin liniște. Cântecul Voievodesei Lupu, din „Codex Caioni”, lucrare aparținând lui Ion Căianu și prelucrată de Constantin Rîpă, deschide acest vitraliu cu un sentiment profund de nostalgie. Piesa a generat un salt în timp, lipsa cuvintelor redând, de fapt, asocierea sonorității cu sobrietatea catolică. Ion Căianu, călugăr franciscan din Transilvania, notează în acest „Codex Caioni” zece piese cu de origine românească, datând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Maestrul Constantin Rîpă a prelucrat o parte din acestea pentru cor mixt, dând naștere unor sonorități comparabile cu orga, care aduc aminte de vechile mănăstiri catolice din Ardeal. Interpretarea plină de sensibilitate a creat un context adecvat pentru starea de contemplare. Armonia modală aduce aminte de originile arhaice ale piesei.

Dirijorul a valorificat această lucrare ca o introducere, legând-o de următoarea piesă: Voroneț, compoziție semnată de Vasile Timiș. Folosindu-se de versurile Marietei Sava Bursuc, Vasile Timiș zugrăvește un „tablou sonor” al spațiului monastic, plin de legende, dar încărcat de secole de rugăciune. Se remarcă alternanțele dinamice accentuate, realizarea unor efecte sonore originale precum imitarea tropotelor cailor și valorificarea textului prin recitativul aproape șoptit.

Al cincilea vitraliu sonor, GRATIA, prezintă un suflet pregătit de primirea harului divin. Lucrarea Heruvic și Ca pre Împăratul de Florian Costea, aduc aminte de slujirea îngerească ce se petrece la fiecare liturghie, atunci când poporul este chemat la o slujire înaltă, la primirea unui dar dumnezeiesc: Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Florian Costea valorifică în lucrare scriitura polifonică, încercând să sugereze cântarea neîncetată a îngerilor. Se remarcă echilibrul vocal, precum și claritatea textului și culminațiile armonice. „Ca pe Împăratul”, concluzia primei rugăciuni, vine cu un ton solemn, ce-și dorește să ilustreze un Dumnezeu atotputernic. Cu toate acestea, compozitorul păstrează caracterul de taină a lucrării. Tensiunea adunată prin blocurile sonore disonante de pe parcursul lucrării, se rezolvă în ultimul „Aliluia…” ce pare a fi un ultim suspin al omului aflat în căutarea lui Dumnezeu.

.

Cântare de mulțumire de Alexandru Semeniuc, interpretată în primă audiție absolută, utilizează textul unui tropar din slujba de Te Deum și are la bază sentimentele de mulțumire ale compozitorului pentru toate binefacerile trăite. Valorificarea textului se realizează prin recitativul de la început, formându-se un efect de tip „ecou”. Sunt evidențiate cuvintele „mulțumitori” și „dragoste”, cele două sentimente care ne conduc la adevărata fericire. Dirijorul păstrează o parte din formulele melodice ale glasului al IV-lea, ce se regăsesc și în interpretarea tradițională a troparului.

Al VI-lea vitraliu, CAELUM ET TERRA își propune să evidențieze ideea că tot ce e frumos, este mai întâi lucrarea lui Dumnezeu, ce-și arată măiestria și puterea prin oameni. Lucrările Freamăt de codru și Stelele-n cer fac parte din ciclul de Patru Madrigale pe versuri de Mihai Eminescu, scrise de Paul Constantinescu. Contrastul dintre cele două piese corale merge dincolo de spațiul muzical: prima este poezia unui Eminescu tânăr, melancolic, îndrăgostit de frumusețea lumii, a naturii. Pe plan muzical, primul madrigal se remarcă prin tonul nostalgic, conferit de tonalitatea si minor. Pianul realizează un acompaniament expresiv ce completează discursul coral. Predomină scriitura polifonică, cadențele fiind repetate la fiecare voce înainte de rezolvare. Ultimul madrigal, „Stelele-n cer”, prezintă un contrast între muzică și text, fiind vorba de ultima lucrare a poetului. Străpunse de o profunzime aparte, se remarcă melodicitatea și simplitatea versurilor, ce arată un poet încă visător, cu gândul la natură, iubire și la anii tinereții: „Nu e păcat/ Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”. Ritmul mișcat, generat de versurile scurte și de rima îmbrățișată, evoluția melodiei – în special în registrul acut – precum și acompaniamentul figural de la pian, creează o atmosferă onirică, compozitorul încercând să redea prin muzică posibilele trăiri ale poetului în ultimele ceasuri ale existenței.

Ultimul vitraliu AETERNITATIS reprezintă destinația finală, unirea sufletului cu Dumnezeu, care se poate traduce prin PACE și VEȘNICIE. Lucrarea Dăinuire de Vasile Spătărelu are la bază versurile lui Vasile Nicolescu, fiind o profundă meditație asupra iubirii dintre oameni. Singurul mod în care omul poate traversa marea învolburată – adică viața – pentru a ajunge la veșnicie este iubirea: „Și duși de vârtejul iubirii departe/ Trecem de moarte”. Dramatismul discursului este dat în primul rând de intensitate, dar și de utilizarea registrului acut. În finalul piesei, se repetă cel din urmă vers (citat anterior), subliniind crezul compozitorului și al poetului, anume că moartea este doar un alt drum pe care toți trebuie să pășim.

Pax Ades de Constantin Rîpă are la bază un poem latin aparținând poetului Publius Ovidius Naso. Versurile marchează invocația de pace cu ocazia victoriei lui Augustus și începutului perioadei de Pax Romana. Lucrarea este un adevărat imn al păcii, pe care primul vers – „Pax, ades et tot mitis in orbe mane” (Pace, fii prezentă și rămâi blândă pe tot pământul), poate aduce aminte ascultătorului și de cuvintele Mântuitorului: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă.” (Ioan 14, 27). Limbajul modal arată că textul vine din „alte timpuri”, pacea fiind totuși o dorință permanentă a umanității. Tehnica recitativului, măsurile de 3/2 și 2/2, valorile lungi de note, cvintele, cvartele și octavele paralele utilizate precum și mersul treptat, arată că muzica medievală a constituit principala sursă de inspirație pentru compozitor.

.

În final, Gloria – din Ebony Mass – de Sabin Pautza a încheiat pelerinajul muzical într-o notă optimistă. Stilul tipic al compozitorului se regăsește la nivelul limbajului muzical prin ritmuri alerte, asimetrie, gândire armonică liberă (regăsindu-se în partitură directisme generale, octave paralele), precum și printr-o intervalică simplă. Toate acestea arată inspirația din muzica gospel, fiind un lucru cunoscut că maestrul Sabin Pautza a petrecut o parte din viață în America.  

Alexandru Semeniuc a propus publicului un program de o remarcabilă diversitate stilistică și cu un grad ridicat de dificultate interpretativă. Alcătuit exclusiv din lucrări aparținând muzicii corale românești, programul denotă o concepție artistică matură, fundamentată pe o solidă experiență dirijorală și animată de o autentică trăire spirituală. În lectura sa, fiecare piesă a fost tratată cu finețe și discernământ, dirijorul reușind să dezvăluie esența expresivă a fiecărei pagini printr-o paletă variată de mijloace de comunicare sonoră și gestuală. Atmosfera concertului, susținută de un cadru acustic adecvat și de receptivitatea publicului, a avut un impact emoțional puternic asupra auditoriului. Reacțiile entuziaste din sală – de la uimire la sinceră bucurie –, precum și aplauzele îndelungate de la final, confirmă succesul deplin al evenimentului.

Prin această apariție, ansamblul coral The Ones Vocal Artists, condus de Alexandru Semeniuc, înscrie o contribuție semnificativă în edițiile ale Festivalului Muzicii Românești, lăsând deschisă așteptarea unor viitoare reveniri în cadrul acestui eveniment de sărbătoare ieșeană!

.

ANDREI CIURCIUN, anul II, Muzicologie

.

Coordonator Practică muzicologică: asist. univ. dr. Mihaela Rusu