Joi, 16 octombrie 2025, în a patra zi a Festivalului Muzicii Românești, concertul cameral desfășurat în Sala „Eduard Caudella”, din Casa Balș a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a reprezentat un veritabil tablou de sinteză a creației componistice ieșene moderne și contemporane. Evenimentul, intitulat Mozaic componistic ieșean, a adus în prim-plan o sinteză între tradiția muzicală românească și numeroasele tendințe stilistice ale secolelor XX-XXI, valorificând dialogul dintre voce, instrumente de suflat, percuție și pian, în ipostaze inedite și de impact.
.
Programul concertului a evidențiat o măiestria și talentul componistic al muzicienilor ieșeni, atât din perspectivă creatoare, cât și a cunoașterii potențialului expresiv și timbral al instrumentelor, vocii umane și al diferitelor posibilități de asociere dintre acestea. Astfel, am avut ocazia să audiem lieduri, miniaturi pianistice și lucrări camerale semnate de Vasile Spătărelu, Viorel Munteanu, Cristian Misievici, Sabin Păutza și Achim Stoia, în interpretarea unor distinși artiști: soprana Oana Severin, pianistele Cezara Petrescu și Oana Cărbunariu, flautistul Florin Țîrlea, clarinetistul Zaharia Hojbotă și percuționistul Constantin Stavrat.
Concertul a debutat cu patru lucrări semnate de Vasile Spătărelu (1938-2005), compozitor emblematic al școlii ieșene, ale cărui creații vocal-camerale îmbină elemente liturgice cu introspecții lirice. Tatăl nostru pentru soprană și vibrafon, interpretat de Oana Severin și Constantin Stavrat, a impresionat prin explorarea timbrului rezonant și oarecum eteric al vibrafonului, a cărui sonoritate irizantă, combinată cu un limbaj muzical contemporan generează o stare de meditație sacră, contemplativă. Pregnanța rostirii și expresivitatea diafană a sopranei Oana Severin au evidențiat o tehnică vocală atent gândită și o viziune artistică bine articulată în idei, fraze, pasaje redate drept sau în vibrato, demonstrând un control profesionist al vocii și o proiecție clară în registrele vocii sale.
Următoarele lucrări din program – Joc de seară și Scurtă baladă pentru soprană și pian – au beneficiat de prezența doamnei Cezara Petrescu în ipostaza de pianistă, explorând un limbaj sonor edificat prin prelucrarea unor motive ritmice asimetrice și succedarea unor armonii tensionate, a căror rezolvare a creat pe parcurs contraste subtile, de înaltă expresivitate. Ultima piesă din seria celor compuse de Vasile Spătărelu s-a intitulat E numele tău, făcând parte din ciclul Thalassa pentru soprană, clarinet și pian. Alături de Zaharia Hojbotă la clarinet, solistele au adus în atenția publicului o lucrare complexă, cu scriitură polifonică modală, în care vocea caldă a Oanei Severin a dialogat contrapunctic cu intervențiile clarinetului.
.
Următorul ciclu vocal-instrumental, Ecourile din transposibil de Viorel Munteanu (n. 1944), este constituit din patru lieduri pentru soprană, pian și flaut, intitulate: Liturghie, Drumul crucii, Cerc sfânt, și Memoria razei. Acestea sunt concepute într-un limbaj abstract, valorificând tehnici ale transfigurării prin sunet: actul interpretativ devine o transpunere a energiilor latente (posibile) în forme sonore concrete, care, la rândul lor, reverberează în sfera spiritului. Astfel, titlul vizează o zonă conceptuală în care muzica devine mijloc de mediere între real și transcendent, termenul „transposibil” fiind construit ca un paradox al spațiului dintre posibil și transcendent. „Ecourile” rămân ca rezonanțe acustice și spirituale ale acestei treceri, reflexe sonore ale unei realități aflate dincolo de limita percepției imediate. Interpretarea oferită de soprana Oana Severin, Oana Cărbunariu la pian și Florin Țîrlea la flaut a evidențiat planurile și întrepătrunderea ecourilor timbrale, unde flautul, cu registrele sale acute, a amplificat efectele de reverberație. Liedurile, structurate pe principii variaționale, explorează relația dintre textul poetic și linia melodică, având intervenții ale flautului ce funcționează ca extensii ale vocii și exprimă conceptul de transposibil ca metaforă a fluidității sonore. Vocalitatea și sensibilitatea sopranei s-au remarcat prin dicție, intonație și redare precise, îmbinând firesc accentele, disonanțele, pasajele cursive și zonele fragmentate într-o interpretare unitară, nuanțată, asumată.
Au urmat două momente de introspecție instrumentală, oferite prin piesele solistice pentru pian compuse de Cristian Misievici (1953-2020): Elegie pentru Luli și Lamento, care explorează registre grave ale pianului, cu motive descendente ce sugerează interiorizarea unei stări de tristețe. Următoarea creație a aceluiași compozitor, „Măști” – două studii de expresie asupra lui sol pentru clarinet și pian a adus un discurs cu note dramatice, prin tehnici extinse ale instrumentului și variațiile dinamice extreme care au ilustrat „măștile” ca metamorfoze timbrale.
.
Programul a continuat cu liedurile lui Achim Stoia (1910-1973): Rău îmi pare după lume, Inscripție și Mândruliță, noapte bună, pentru soprană și pian. Aceste lieduri, ancorate în tradiția folclorică românească, utilizează moduri populare pentru a crea o atmosferă evocatoare, ușor nostalgică, cu ornamentații vocale ce fac referiri la inflexiunile cântului popular. Interpretarea a subliniat contrastul dintre simplitatea melodică și complexitatea armonică subtilă, oferind un omagiu preocupărilor folclorice, etnomuzicologice ale creatorilor și artiștilor ieșeni.
.
Concertul s-a încheiat prin Virées d’humeur de Sabin Pautza (n. 1943), o microcantată pentru voce medie și pian, interpretată de Oana Severin și Cezara Petrescu. Construită într-o formă episodică, cu schimbări libere de tempo și caracter, lucrarea pune în valoare variabilitatea expresivă a vocii. Discursul sopranei, adaptat cu flexibilitate la ideile de explorare a timbralității vocale, conține pasaje recitative și arioso susținute de acompaniamentul pianistic ce alternează ostinato-uri și clustere, generând un efect de instabilitate controlată.
.
În ansamblu, interpretările au demonstrat o măiestrie tehnică și o sensibilitate interpretativă remarcabile, menținând un echilibru general între soliști și ansamblu. Soprana Oana Severin, cu experiența sa vastă în genurile vocal-camerale, a adus o profunzime interpretativă ce a unificat diversitatea programului, susținută de pianistele Cezara Petrescu și Oana Cărbunariu, ale căror intervenții au întregit dialogul vocal-instrumental cu măiestrie, distincție, profesionalism. Instrumentiștii Florin Țîrlea, Zaharia Hojbotă și Constantin Stavrat au contribuit la realizarea diversității timbrale, conturând dimensiuni sonore particulare și registre stilistice neobișnuite în asocierile timbrale dintre voce, instrumente de suflat și cele de percuție, într-un cadru cameral.
Concertul cameral dedicat compozitorilor ieșeni a celebrat moștenirea componistică ieșeană la un nivel înalt, ilustrând printr-o elegantă sinteză evoluția muzicii românești spre un sincretism modern, în care tradiția se împletește cu experimentul în ipostaze muzicale de mare valoare și adâncime.
.
ANA CUȘNIR, anul IV, Muzicologie
Îndrumător Critică muzicală: lect. univ. dr. Mihaela-Georgiana Balan