Festivalul Muzicii Românești, ajuns la cea de-a XXVII-a ediție, a adus în mijlocul lunii octombrie o dublă celebrare: 165 de ani de la înființarea Universității Naționale de Arte „George Enescu” și 175 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu și desigur, ca în fiecare an, sărbătoarea muzicii românești, cu noutățile și mai ales cu rădăcinile acesteia. De la George Enescu, Vasile Spătărelu, Sabin Păutza, până la muzicienii noilor generații: Ansamblurile TimbrIS, Bucharest Percussion Ensemble, Trio Atipic, The Ones Vocal Artists.

Am observat faptul că muzica prezentului, hrănită din moștenirea generațiilor anterioare, se apropie tot mai mult de publicul larg, mai ales în cadrul Festivalului Muzicii Românești. Putem afirma acest lucru privind auditoriul, în decursul celor cinci zile de festival: atent, implicat, deschis către noutate.

.

Încă din prima zi a festivalului, pe 13 octombrie 2025, sala de recital a Palatului Braunstein, fremătând de energia tinerilor studenți, de emoția profesorilor și de glasurile celor mai în vârstă, a devenit scena unei diversități aparent greu de descifrat: „vom asista la vechi sau la nou?”. Răspunsul s-a aflat chiar în titlul evenimentului programat pentru ora 17.00 – Muzica saloanelor boierești de veac XIX – Restitutio Carol Mikuli. Recitalul-conferință, prefațat de conf. univ. dr. Irina Zamfira Dănilă, a fost adus la viață prin interpretarea pianistică a doamnei conf. univ. dr. Cristina Răducanu. Într-o ambianță intimă, aproape de atmosfera unui salon de altădată, favorizat nu doar de lumina caldă a apusului ce se răsfrângea asupra camerei, ci și de liniștea unei seri fără vânt, creațiile lui Carol Mikuli și-au găsit loc printre cei prezenți, învăluind încăperea în aerul rafinat al românilor înstăriți de odinioară.

Doina – prima lucrare a serii – a deschis programul fără nicio introducere, instalând o tăcere concentrată în sală – semn că urma o seară în care a simți muzica avea să devină busola ce ne va călăuzi prin fiecare lucrare. După ce atenția a fost captată, doamna Irina Zamfira Dănilă, cu dezinvoltura și naturalețea ce o caracterizează, completând tabloul serii, ne-a introdus personalitatea marcantă a muzicianului bucovinean Carol Mikuli (1819–1897).

Important pianist și pedagog al secolului XIX, prim director al Conservatorului de Muzică din Lemberg (acum Lviv, Ucraina) pe Carol Mikuli îl întâlnim, totuși, raportat deseori la funcția sa de editor al lucrărilor lui Frédéric Chopin. Acest lucru îi denotă desigur capacitatea analitică și componistică, însă îl învăluie în umbra celebrului romantic polonez. Putem afirma acest fapt mai ales observând citarea scrierilor sale muzicologice, în detrimentul abordării a ceea ce a Mikuli a reprezentant în ipostaza de compozitor. Pregătirea muzicală la Paris, sub influența celebrului său profesor și pasiunea pe care o poartă melosului folcloric bucovinean se observă transparent în fiecare lucrare și îl fac unic tocmai prin acest amestec plăcut dintre liniaritate și ornament regăsit în creația sa.

Iată că, deși este puțin amintit, Carol Mikuli a fost interpretat și la Iași, într-un context foarte bine ales. Am avut bucuria de a audia lucrări din caietele albumului Douze airs nationaux roumaines și miniaturi de salon din Dix pieces pour piano, op. 24. Am remarcat ușurința prin care acest repertoriu și-a croit drum către auditoriu – prezentarea structurată, condiționată de apartenența stilistică a lucrărilor a surprins, în prima parte a serii, următoarea desfășurare: din categoria prelucrărilor de folclor, am audiat Doina, Cântecul lui Darie din caietul întâi, piesa nr. 5, Ciobănesc din caietul III, nr. 9 și Corăbeasca din caietul II, piesa nr. 10. Acompaniată de fiul său, Ștefan Flavian Dănilă la cobză, conf. univ. dr. Irina-Zamfira Dănilă a pus în valoare cea dintâi parte a recitalului printr-un scurt moment interpretativ. Am audiat, astfel, varianta Cântecului lui Darie regăsită în culegerea lui Alexandru Voevidca, recent readusă în atenția publicului, datorită inițiativei etnomuzicologului Constanța Cristescu.

În continuare, spațiul pastoral carpatin a fost evocat în lucrarea Ciobănesc, iar jocul în tempo mișcat specific bucovinean, Corăbeasca, a concluzionat într-o notă dinamică. Al doilea moment a introdus două lucrări cu titlu identic, diferențiate prin tempo: Hora – în tempo Moderato, din Douze airs nationaux roumaines, caietul I, nr. 3 și Hora – în tempo Allegreto, caietul III, nr. 1. Caracterul lăutăresc s-a dedus din elementele folclorice utilizate: ritmul ternar, sonoritatea romanțată.

Cântecul de lume, a cărui origine și semnificație au fost prezentate de doamna Zamfira Dănilă, a învăluit cea de-a treia parte a recitalului într-o atmosferă cu parfum oriental și cu un caracter liber, poetic. Cântec – din Douze airs nationaux roumaines, caietul II, nr. 10, Copilă frumoasă și tânără – caietul III, nr. 11 și Ach, suflete – caietul IV, nr. 1 în interpretarea doamnei Cristina Răducanu au confirmat încă o dată abilitatea acesteia incontestabilă de a înțelege, prelua și transmite profund orice fel de repertoriu pianistic.

Pe o stâncă `naltă și Andantino din caietul I, urmate de Pasăre galbenă, din caietul II, sunt adesea indicate ca surse de inspirație pentru primele două rapsodii enesciene. Cele trei melodii au marcat finalul șirului de prelucrări folclorice din Douze airs nationaux roumaines – cele patru broșuri în care Carol Mikuli a inclus și stilizat materialul muzical cules de-a lungul vieții din Bucovina, Iași și București.

Din Dix pièces pour piano, op. 24, au fost alese cinci miniaturi care au încheiat cu rafinament această „serată de salon”. Preludiul a introdus publicul în lirismul epocii, iar piesa cu numărul 5 – Alla Roumana – deși poartă un titlu sugestiv, amintește mai degrabă de recitativul specific doinei. În Cantilène, ritmul ternar anticipează metrica dansului popular polonez, mazurka, consacrat de profesorul său, Chopin, și reinterpretat de Mikuli într-o miniatură cu aceeași titulatură. Alla Roumana nr. 7, în contrast cu cea de la numărul 5, a adus în prim-plan specificul folcloric: ecouri ale doinei în tema primei părți și melodicitatea de joc a dansului bărbătesc bucovinean – Arcanul.

.

Iată că, apusul s-a topit ușor, într-un amurg neobișnuit de sângeriu, iar mirosul veacului romantic se depărta și el treptat de sala de recital. Ca într-o oglindă, înainte de a primi aplauzele bine meritate, conf. univ. dr. Cristina Răducanu a încheiat cu interpretarea lucrării introductive – Doina – cea care suspendase, cu puțin timp înainte, întreaga agitație din publicul abia acomodat în sala de recital.

Putem concluziona astfel, că scopul a fost atins – Carol Mikuli s-a bucurat de ascultare, iată, într-un context propice – prima zi a Festivalului Muzicii Românești, în Palatul Braunstein din Piața Unirii – și de o înțelegere profundă, de care poate a fost lipsit pe parcursul vieții. Grație doamnelor conf. univ. dr. Irina-Zamfira Dănilă și conf. univ. dr. Cristina Răducanu, Iașul a trăit, pentru o seară, farmecul unei reîntoarceri în timp, devenind din nou orașul de altădată.

.

Cronică semnată de LUIZA ȘTEFANIA MUSCALU, anul III, Muzicologie

Îndrumător Critică muzicală: prof. asociat drd. Oana Zamfir