Începutul de an 2015 a adus la editura Artes a Universității de Arte George Enescu din Iași câteva apariții noi de mare interes, dintre care două fac subiectul demersului de față: Opera expresionistă în limba germană – autor tânăra cercetătoare Loredana Iațeșen, lector doctor la catedra de istoria muzicii a Universității și Festivalul Muzicii Românești – istorie, receptare critică și management – amplu studiu monografic semnat de lector doctor Florin Luchian.

Istoriografia muzicală românească, deși include titluri de referință, surse bibliografice de recunoscută valoare științifică – precum cele semnate de Ioana Ștefănescu, Octavian Lazăr Cosma, Wilhelm Georg Berger, Vasile Iliuț, Clemansa Liliana Firca, Valentina Sandu–Dediu ș.a. – este departe de a acoperi în cercetări muzicologice analitice și sintetice epocile, perioadele și curentele muzicale ce s-au derulat în timpul și spațiul istoriei muzicii. Este de aceea esențial de semnalat apariția unor lucrări ce completează, fie și parțial, zone albe din literatura românească de specialitate. Inițiativa asumată în cazul de față de Loredana Iațeșen devine cu atât mai utilă și binevenită, cu cât abordează o temă rar investigată, dificilă sub multiple aspecte, din paleta stilistică a secolului 20 – expresionismul.
Secol–problemă l-am numit cândva, argumentând prin aceasta spectaculoasele izbânzi, dar și dramaticele eșecuri, derulate într-o densitate și intensitate crescânde, de-a lungul veacului trecut. Tânăra cercetătoare Loredana Iațeșen a manifestat curaj optând pentru această zonă stilistică, profund marcată de depresie în cele mai variate moduri de exprimare; curaj întrucât reprezintă o sferă emoțională în care, dacă pătrunzi e greu – poate chiar imposibil! – să nu fii contaminat de puternicul efect al stresului artistic. Cu atât mai mult acest efect crește când sunetului/zgomotului li se alătură cuvântul și imaginea! Și dacă la acestea adăugăm limba dificil abordabilă (la noi!) în tema ce vizează Opera expresionistă în limba germană, ne putem forma o primă imagine a importanței demersului științific inițiat de autoare, în volumul amintit.
Lansarea celor două volume la târgul de carte Librex, în martie anul acesta. De la stânga la dreapta: Loredana Iațeșen, Laura Vasiliu (decanul Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice de la Universitatea de Arte G. Enescu), Carmen Chelaru și Florin Luchian.
Cartea urmează o structură logic construită, care îi conferă calitatea de scriere cu valențe didactice – atât de binevenită în mediul universitar actual de specialitate. Apropierea de tema aleasă se face treptat, din perspective generale, adâncind demersul până la expuneri analitice și sintetice, pe marginea unor titluri de referință ale genului de operă expresionistă germană. Într-o primă secțiune, autoarea realizează un tablou sugestiv, complex și bine conturat al genului liric din prima jumătate a secolului 20, cu opriri semnificative în diversitatea abordărilor tematice și dramaturgice, din principalele spații culturale internaționale; desigur, ponderea o dețin cele europene, inclusiv repertoriul românesc de gen.
O amplă expunere – și prin aceasta se delimitează paleta expresivă de manifestare ne-muzicală – este realizată în secțiunea dedicată curentului expresionist german, cu aspecte multiple, de la scrierile literar-filozofice ale lui Friedrich Nietzsche și Heinrich Mann, la tablourile semnate de Vassily Kandinski, Franz Marc și Oskar Kokoschka.
Corpul principal al cărții îl constituie, desigur, sondarea analitică a două grupe de creații lirice expresioniste – una tonală, aparținând lui Richard Strauss, cealaltă serial-dodecafonică, semnată de Arnold Schönberg și Alban Berg; cum spuneam mai sus – o binevenită abordare, având în vedere dificultățile complexe ridicate de multiplele aspecte ce trebuie analizate și mai ales de sinteze și concluzii.
Autoarea înlătură, pe rând, fiecare barieră, pătrunzând adânc în laboratorul componistic, dar uzând de o expunere clară, un limbaj explicit, fără academisme inutile. Este o radiografie „colorată” a creațiilor celor trei compozitori, radiografie care nu se rezumă la constatări și descrieri, ci procedează la interpretări și corelări între parametrii muzicali, cei teatrali, cei filozofici și cei estetici. Sunt expuse motivații ale opțiunilor compozitorilor aflați în discuție, pentru unul sau altul din elementele de limbaj, în strânsă legătură cu sensul exprimat. Cercetătoarea nu se limitează la menționarea opiniilor unor muzicologi-exegeți consacrați, ci își formulează propriile constatări, firesc reieșite din analize aprofundate. Aș putea afirma chiar că prezentarea detaliilor tehnice – melodice, ritmice, timbrale și de formă – în legătură logică cu semnificații generale sau/și particulare constituie una dintre contribuțiile personale, deosebit de utile – pentru muzicologii tineri, ca și pentru cei experimentați – într-o zonă repertorială destul de (tot mai) puțin investigată.
În Concluziile finale, autoarea notează: „Deși etapa istorică a expresionismului s-a încheiat în al treilea deceniu al veacului trecut, accente tematice și continuități de gândire muzicală vom regăsi în a doua jumătate a secolului XX (…). (…) Înțelegem astfel că expresionismul scenic (…) devine, dintr-o realitate controversată a veacului trecut, fundamentul unor spectacole de anvergură din contemporaneitate.” (Loredana Iațeșen, Opera expresionistă de limbă germană, Ed. Artes, Iași 2014, p. 264)
Este motivarea ultimă și primordială totodată, ce face ca esența filozofiei expresioniste să se regăsească în opere artistice anterioare veacului 20 și totodată să perpetueze atâta vreme cât crizele inter-umane și traumele conștientului și subconștientului continuă să se extindă și să se adâncească! De aceea, demersul asumat de tânăra cercetătoare universitară Loredana Iațeșen este binevenit deopotrivă în peisajul muzicologic actual și în bibliografia academică de specialitate.
A doua lucrare publicată și lansată de editura Artes la începutul acestui an este, cum spuneam, Festivalul Muzicii Românești – istorie, receptare critică și management de Florin Luchian.
Prin specificul studiilor sale doctorale și a activității de secretar artistic al Universității de Arte George Enescu vreme de mai mulți ani, Florin Luchian a avut șansa de a cunoaște fenomenul cultural din interior, procesul de naștere a actului artistic live, cu cele trei etape esențiale: pre factum – factum – post factum. O a doua șansă a fost conlucrarea substanțială, în burse de studiu și proiecte derulate, cu specialiști români și străini din domenii multidisciplinare, în mod special din artele spectacolului și din management. Este o sferă – trebuie să recunoaștem – pe cât de puțin studiată la noi deocamdată, pe atât de necesară în ultimii ani.
Bazându-se așadar, pe această experiență deloc de neglijat – Florin Luchian întreprinde un amplu și laborios sondaj în istoria veche și nouă a Festivalului Muzicii Românești –eveniment singular în peisajul muzical național – de la a cărui primă ediție s-au împlinit deja patru decenii.
Lucrarea, deosebit de amplă, pe bună dreptate considerată de pionierat, „ridică mai multe întrebări decât s-ar fi așteptat cineva la începutul cercetării.” – observă profesorul dr. Franz-Otto Hofecker, directorul Institutului de Management Cultural de la Universität für Musik und darstellende Kunst de la Viena. Și ceea ce este mai important decât investigarea trecutului acestui festival reprezintă concluziile privitoare la potențialul și traiectoriile de urmat în viitoarele ediții.
Partea întâi a cărții trasează liniile generale ale domeniului cercetat – un succint tablou stilistic al muzicii culte românești, o sintetică expunere privind managementul – știință contemporană ce tratează tehnicile novatoare în domeniul organizării și conducerii –, de asemenea caracteristici ale managementului cultural.
Partea a doua procedează la o adevărată disecție a Festivalului Muzicii Românești, în cele două etape (1973–1988 și 2007–2012), autorul construind un detaliat tablou al epocilor în care s-a derulat evenimentul de la Iași. Sunt expuse în mod exhaustiv creația muzicală și cercetarea muzicologică din multiple unghiuri de analiză, care, în mod inerent, îndeamnă la tot atâtea reflecții și concluzii constructive privind viitorul festivalului.
Partea a treia constituie un segment deopotrivă inedit și incitant, prin sondarea și expunerea complexă a fenomenului jurnalistic produs de festival, precum și considerații foarte interesante privind segmentul-țintă al oricărui demers artistic – publicul spectator. În această din urmă direcție, autorul derulează un studiu de marketing, în cadrul ediției a XV-a, din noiembrie 2011, ale cărui concluzii sunt menite să direcționeze și să corecteze inițiativele din domeniul creației și din cel al interpretării pentru viitoare inițiative.
Cartea lui Florin Luchian este așadar un complex studiu analitic, statistic, cantitativ și calitativ al unui fenomen muzical de mare importanță în peisajul artistic românesc din ultima jumătate de veac, în care cele trei entități esențiale ale actului muzical – Compozitorul, Interpretul și Auditorul – sunt conturate în detaliu, atât în mod distinct, cât și în multipla lor interdependență.
Lucrarea se constituie în același timp într-o enciclopedie marcată de rigoare, un instrument de lucru, o bogată sursă de informații de o substanțială utilitate în studiul muzicii românești moderne și contemporane, al Iașului muzical, al celor mai importante instituții de profil din Iași și nu numai.
Este surprins astfel un important segment fenomenologic al istoriei muzicii românești moderne și contemporane, într-o expunere binevenită, care demonstrează fără echivoc valoarea festivalului și, în consecință, necesitatea de a-l perpetua!

prof. univ. dr. Carmen Chelaru