Fenomenul creativităţii a constituit punctul de plecare al proiectului intitulat Spectrum XXI, referitor la realizarea unui atelier de creaţie contemporană destinat muzicienilor în general, indiferent de specializare: compoziţie, interpretare, muzicologie, pedagogie muzicală (pentru studenţi şi profesori, deopotrivă). Coordonatorul acestui proiect este prof. univ. dr. Gheorghe Duţică, în colaborare cu conf. univ. dr. Luminiţa Duţică şi lect. univ. dr. Diana Beatrice Andron, care au reunit toate secţiile facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice într-o formă inedită de examinare a activităţii studenţilor de pe parcursul unui an de studii universitare. Ajuns la cea de-a doua ediţie, concertul-examen intitulat Opera Aperta a avut loc pe data de 9 iunie 2016 în Amfiteatrul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, cu participarea studenţilor în anul III şi masteranzilor în anul II de la toate specializările facultăţii, care au studiat sub îndrumarea profesorilor menţionaţi disciplinele Teoria Muzicii (solfegiu, dicteu, analiză muzicală) şi Stil şi limbaj în muzica românească contemporană (teorie, analiză, aplicaţii).

Scopul acestui demers academic este de a stimula potenţialul creator al fiecărei categorii de muzicieni prin realizarea unor compoziţii proprii, în care să valorifice tehnici moderne precum aleatorismul, grafismul, textcompoziţia, teatrul instrumental. Practic, participanţii la acest proiect îşi pot manifesta liber imaginaţia, fantezia muzicală, „eliberându-se de clişee, convenţii, prejudecăţi şi inhibiţii”, după cum afirmă însuşi autorul şi promotorul evenimentului.

Din aceste premise, putem desprinde două aspecte esenţiale ale proiectului iniţiat de prof. univ. dr. Gheorghe Duţică: pe de o parte, atelierul de creaţie contemporană are o funcţie artistică, prin natura originală a rezultatului final, constituit de lucrările inedite compuse de studenţii Universităţii de Arte; pe de altă parte, se evidenţiază latura didactică a acestui demers, cu rol formator pentru tinerii muzicieni, care îşi însuşesc noţiunile teoretice de bază ale muzicii contemporane şi ajung să le stăpânească prin aplicarea lor în compoziţii proprii, după înzestrarea şi fantezia fiecăruia.

Proiectul Spectrum XXI ilustrează, totodată, personalitatea polivalentă a lui Gheorghe Duţică, manifestată prin activitatea prodigioasă în domeniul muzical: ca muzicolog de vocaţie, dedicat cercetării riguroase, de mare anvergură şi profunzime; în calitate de compozitor, autor a numeroase compoziţii şi aranjamente muzicale dedicate fie ansamblurilor pentru voci egale de copii, fie corurilor mixte de interpreţi profesionişti; de asemenea, a compus lucrări vocale, instrumentale, camerale şi creaţii de jazz şi muzică uşoară. O altă componentă foarte importantă a personalităţii sale este cea de profesor, îndrumând numeroase generaţii de studenţi şi având abilităţi deosebite în comunicarea cu tinerii muzicieni: tact, răbdare, intuiţie în descoperirea competenţelor fiecărei categorii de studenţi, deschidere pentru ideile acestora.

Spectrum XXI a prins viaţă prin reunirea acestor faţete, generând o sinteză artistic-didactică a multiplelor direcţii de preocupare existente în viziunea profesională a lui Gheorghe Duţică. Conceptul de Opera Aperta care guvernează întreaga desfăşurare a atelierului de creaţie contemporană vizează valorificarea unui principiu esenţial în arta componistică – improvizaţia muzicală. Sub egida libertăţii de manifestare artistică, tinerii muzicieni au şansa de „a-şi descoperi şi etala latura atipică a personalităţii sale creatoare” (după cum este precizat în programul primei ediţii).

Acest tip de percepţie asupra creaţiei muzicale contemporane poate fi asociată cu perspectiva lui Umberto Eco, a cărui recentă intrare în eternitate ne aminteşte de ideile sale, de opera în mişcare, de organizarea dezordinii, de problema deschiderii unei opere de artă spre o infinitate de lecturi posibile. În acest sens, următoarele idei mi se par esenţiale pentru înţelegerea fenomenului de opera aperta:

„Deci poetica deschiderii, dacă presupune căutarea unei surse de mesaje posibile înzestrată cu o anumită dezordine (s.a.) caută totuşi să realizeze această condiţie fără să renunţe la transmiterea unui mesaj organizat.” (Umberto Eco, Opera deschisă – Formă şi indeterminare în poeticile contemporane, Editura Univers, Bucureşti, 1969, pg. 133)

Concepţia lui Umberto Eco reprezintă, desigur, un reper în plan estetic, întrucât la nivel practic, creaţiile din cadrul concertului-examen inclus în proiectul Spectrum XXI s-au bazat pe realizarea unor aplicaţii componistice ale elementelor de limbaj muzical modern. Cerinţele impuse indică o raportare la normele stilistice general valabile în cultura secolului al XXI-lea, referitoare la păstrarea unor proporţii rezonabile între multiplele aspecte antinomice prezente în estetica contemporană. Astfel, „lucrarea trebuie să respecte echilibrul între determinare şi indeterminare şi, pe cale de consecinţă, între semiografia tradiţională şi cea nouă”. Din punct de vedere al formei, pot fi alese deopotrivă forme „deschise” (improvizatorice/ aleatorice), cât şi forme tradiţionale (tipologii strofice/ variaţionale). Limbajul muzical poate fi conceput în orice sistem sonor (modal, serial, modal-serial, tonal-modal sau alte tipuri de fuziune), iar elementele de organizare temporală pot fi selectate din aria sistemelor ritmice tradiţionale (divizionar, giusto-silabic, parlando-rubato, aksak etc.), însă cu precizarea că se doreşte valorificarea preponderentă a ritmului liber. La nivel timbral, „compoziţia trebuie să reflecte în cel mai înalt grad calităţile tehnico-expresive ale vocii/instrumentului”, iar din punct de vedere al tehnicilor componistice, sunt sugerate şi mijloace moderne precum videoproiecţiile, background-ul electronic, utilizarea înregistrărilor anterioare pentru crearea unor dialoguri inedite, etc. Ultima condiţie a examenului este ca lucrarea să fie originală şi interpretată în primă audiţie absolută.

În cadrul concertului de joi după-amiază, am avut ocazia să ascultăm 25 de lucrări din totalul de 84, unele fiind creaţii realizate în acest an, altele revenind în faţa publicului după ce au avut succes în cadrul ediţiei de anul trecut. La nivel general, am remarcat entuziasmul manifestat de studenţi în realizarea unor compoziţii proprii, mişcarea dezinvoltă a fanteziei lor creatoare în perimetrul cerinţelor impuse, folosirea unor tehnici componistice moderne, transformarea unor stângăcii de scriitură în momente interesante, cu potenţial în perfecţionarea ulterioară a abilităţilor de compoziţie muzicală. Cu siguranţă, selectarea lucrărilor incluse în concertul final nu a fost deloc un proces simplu, pentru că tinerii muzicieni s-au dovedit inspiraţi şi inventivi.

Din punct de vedere stilistic, am remarcat existenţa unor direcţii generale în care pot fi încadrate lucrările audiate:

• Inspiraţia din folclorul românesc, prin utilizarea modurilor populare diatonice, cu trepte mobile şi inserţii cromatice, prin folosirea sistemelor ritmice tradiţionale (divizionar, giusto-silabic, parlando-rubato, aksak) precum şi a ritmului liber, lipsit de încadrare metrică, prin tehnicile de emisie care creează sonorităţi sugestive, cu trimiteri spre spaţii temporale nedefinite, ancestrale. În această categorie putem include piesa Gaiţele pentru clarinet solo semnată de Radu Vieru, piesa pentru flaut solo a Ralucăi Tihon, creaţia pentru oboi solo a Adrianei Vacaru, lucrările pentru pian semnate de Radu Petru Alexandru, Georgiana Holban, piesa pentru violoncel solo compusă de Florin Burlacu.
• Filonul bizantin, prin valorificarea surselor de inspiraţie din spaţiul religios ortodox, reprezentat prin prezenţa ehurilor străvechi, a intonaţiilor şi tehnicilor de emisie specifice, prin maniera recitativică de redare a textului sau folosirea isonului. Menţionăm aici piesa intitulată Incantaţie, compusă şi interpretată de percuţionistul Iulian Fodor, precum şi lucrarea prezentată de ansamblul vocal-instrumental al studenţilor din anul III, secţia muzică religioasă.
• Compoziţii de factură filosofică, bazate pe versuri sau texte cu substrat simbolic, care incită ascultătorii la meditaţie, la corelarea mesajului exprimat verbal cu evoluţia discursului sonor. În această secţiune se încadrează miniatura vocală cu acompaniament pianistic Visătorul semnată de Mihaela Rusu pe versuri de Lucian Blaga, piesa corală pentru contratenor, tenor şi bas intitulată Timpul nu mai avea răbdare compusă de Andrei Bârsan, piesa în stil doinit pentru soprană solo Duce-m-aş şi tot m-aş duce creată de Eliza Solomon pe versuri populare, piesa vocală compusă de Ecaterina Blaj pe versurile poeziei Plumb de George Bacovia.
• Creaţia în stil jazz, prin folosirea armoniei cu acorduri tipice stilurilor abordate (blues, ragtime), a formelor specifice cu secţiuni alternative de improvizaţie solistică, precum şi a manierei particulare de interpretare instrumentală. Aici îi putem include pe Robert Cozma şi Răzvan Pârvu cu piesa intitulată Road Song pentru trombon şi pian, pe Paul Pintilie cu lucrarea Introducere, Coral şi Rondo pentru pian solo, în care se regăsesc armonii de jazz combinate cu tehnici de interpretare avangardiste, organizate în structuri tradiţionale şi din nou pe Răzvan Pârvu cu momentul intitulat Ragtime for kids, realizat ca background sonor pentru un scurt video mut, cu caracter comic.
• Aspecte de fuziune stilistică, generând lucrări de divertisment de tipul colajelor sonore, cu sonorităţi din zona muzicii de fanfară şi lăutărie (piesa pentru trompetă compusă de Ionuţ Peiu), din sfera tradiţiei spaniole (duo-ul chitaristic Sunset semnat de Eugen Toboş) sau cu aluzii la diferite practici din societatea contemporană (de exemplu, în lucrarea Viol(a)ence pentru două viole interpretată de Loredana Apetrei şi Monica Bejenaru, am remarcat elementele de teatru instrumental şi introducerea intenţionată a secvenţei cromatice descendente sugestivă pentru reacţia ironică la diferite aspecte ridicole în mass media, iar în piesa Big City Day pentru acordeon de Radu Eugen Mocanu este folosită citarea cunoscutei sonerii de telefon care intervine deseori în timpul spectacolelor şi evenimentelor culturale).

Unele compoziţii au atras atenţia prin caracterul spectaculos, strălucitor, prin efervescenţa înlănţuirii momentelor sonore, altele prin rigoare, coerenţă, gândire meticuloasă, construcţie gradată, atent reliefată. Dintre creaţiile audiate, am reţinut Piesa pentru violoncel solo semnată de Florin Burlacu, care a câştigat Premiul pentru creativitate în cadrul concursului „Mihail Jora”, la ediţia din acest an. Lucrarea este bine închegată, cu zone individualizate prin anumite tipuri de evoluţie melodică, ritmică sau de execuţie instrumentală. Sunt valorificate efecte particulare precum glissando, ciupirea corzilor în zona căluşului, bătăi ritmice cu arcuşul sau cu palma în cutia de rezonanţă. De asemenea, sunt folosite intonaţii modale prin succesiuni de cvinte diatonice, secvenţe cu ritm sacadat, treptat accelerat şi apoi încetinit, care fac aluzie la toaca din mănăstirile ortodoxe, iar în partea mediană apar fragmente melodice de inspiraţie folclorică (cu trimitere spre muzica din zona Oaşului), toate aceste aspecte evidenţiind caracterul divers şi totodată unitar al lucrării.

Am avut ocazia să asistăm la un veritabil maraton de creaţii originale, cu caracter experimental, semnate de studenţii Universităţii de Arte, care au constituit cea de-a doua ediţie a proiectului Spectrum XXI, realizat sub egida sintagmei generice Opera Aperta. Stimularea creativității, cultivarea tehnicilor moderne şi a sonorităţilor de ispiratie folclorică/bizantină, îndrumarea procesului de corelare grafic-sonor, selectarea celor mai reușite aplicații, manifestarea in sine constituie meritele acestui eveniment. Demersul a fost primit cu entuziasm, având o mare forţă de impact şi un impuls de mobilizare a studenţilor de la toate secţiile cu profil muzical din cadrul universităţii ieşene. Proiectul reprezintă un prilej de întâlnire între ipostazele profesionale ale coordonatorului Gheorghe Duţică, precum şi la nivelul facultăţii, reunind studenţi şi profesori ai tuturor specializărilor muzicale. Aşteptăm cu nerăbdare următoarea ediţie a atelierului componistic şi sperăm ca proiectul Spectrum XXI să aibă o viaţă cât mai lungă!

Asist. univ. dr. Mihaela Balan