Eram preveniți, cei care am dorit să participăm, că va fi o seară în care vom putea visa ceva mai mult, dat fiind genul cameral propus, gen care are la bază un text literar, în cazul de față, poeziile semnate de Wilhelm Müller (1794–1827). Acesta este cunoscut ca autor și al unui alt ciclu celebru de poeme care îl inspiraseră anterior pe Franz Schubert: „Die Schöne Mülerin”(Op. 25, D 795, 1823). Ambele cicluri sunt compuse pentru voci înalte (tenor, soprană), dar prin transpoziții sunt interpretate și de celelalte tipuri de voci, așa cum s-a întâmplat și în această seară. Franz Schubert este cel mai apreciat compozitor de lieduri, alături de Robert Schumann, Felix Menelssohn–Bartholdy, Johannes Brahms, Hugo Wolf. Creația sa, predominant vocală (lieduri – mai mult de 600 de titluri, corală – peste 130 de titluri) are la bază versurile unor poeți de certă valoare: Goethe, Schiller, Shakespeare, Heine, Walter Scott. Schubert și Müller nu s-au cunoscut. Dar poetul s-a gândit că ar putea exista un compozitor care să nu rămână indiferent citindu-l și astfel să-i lanseze versurile, după cum a notat: „Dar răbdare, scria el: poate există un suflet acordat pe aceeași frecvență cu al meu, care va auzi melodia latentă existentă în cuvintele mele și mi-o va restitui.” (W. Dahms, Schubert, 1913, în Dicționar de Mari Muzicieni, p. 438) Dorința i s-a îndeplinit, dar, din păcate tânărul poet s-a stins din viață devreme și nu s-a bucurat de transpunerea muzicală la care visase. Franz Schubert a compus acest ciclu plin de melancolie, în anul 1827, în două perioade, conform cu publicarea poemelor: primele douăsprezece în februarie, iar restul în octombrie.

O primă impresie pozitivă despre concert: a debutat cu punctualitate, și chiar de la primele măsuri cei doi interpreți ne-au dovedit comunicare și dialog. Au fost momente când nu știam ce să admirăm: vocea sau pianul. Cei doi nu se află pentru prima oară în această formulă, ei interpretând și în ianuarie 2016 în Aula BCU, același ciclu, urmând ca pe 31 ianuarie să continue la Brașov, pe scena sălii Patria. Prestația concertistică a duo-ului are la bază profesionalismul, activitatea prezentă a ambilor soliști – în prezent cadre didactice la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași – dovedind o pregătire muzicală bogată, care dezvăluie îmbinarea unor fațete muzicale diverse.

Bogdan Cojocariu este lector univ. dr. în cadrul Departamentului III de Studii Muzicale Teoretice, unde predă dirijat și canto coral, fiind apreciat în mod deosebit ca dirijor ul renumitului ansamblu coral Vox Artis al Filarmonicii ”Moldova ” din Iași. Bogdan Chiroșcă, absolvent a trei specializări muzicale – interpretare pian, compoziție și dirijat orchestră – este un muzician total, cu acumulări semnificative pe fiecare latură. Este iubit ca dirijor al Orchestrei de studenți a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași dar și ca profesor de compoziție și armonie (conf. univ. dr.) în cadrul aceluiași departament didactic.

Din păcate, în ciuda numelor de pe afiș, publicul ieșean nu a părut interesat: ar fi fost de dorit o prezență mai numeroasă – fie studenți, profesioniști sau simpli melomani – deoarece este o lucrare care se cântă rar, cel mult o dată pe an. Soliștii merită toate aprecierile pentru că s-au gândit să-și înscrie în repertoriu acest titlu de care nu se ‘apropie’ mulți. Nu găsim explicație la acest număr restrâns de auditori (pentru studenți, poate, scuza sesiunii de examene) dar cei care ne-am aflat în sală, putem spune că am participat la o ‘Schubertiadă’, într-un cerc intim de prieteni și admiratori ai genului lied, dar și al celor doi soliști. Din punct de vedere interpretativ, este unul din ciclurile dificile pentru voce, dată fiind desfășurarea în timp. Site-ul IMSLP ne informează că acesta durează 70 de minute, și aici putem face două observații bazate pe diversele înregistrări: 1. În studio se respectă durata: Dietrich Fischer-Dieskau cu Gerald Moore – 1:11:24 (1962 https://www.youtube.com/watch?v=c8UDOmUcxCk) și Jonas Kaufmann cu Helmut Deutsch – 1:10:24, (2014 https://www.youtube.com/watch?v=V_JdVSnHSwY). 2. În concert, evident, se depășește timpul: tenorul Jan Bostridge cu Saskia Giorgini – 1:17:26 (Festivalul Utrecht 2016 https://www.youtube.com/watch?v=tnuvs2w7ges); Peter Schreier cu Swyatoslaw Richter – 1:18:50 (Muzeul Puschkin în Moscova https://www.youtube.com/watch?v=gVjSRPwpqJs).

Baritonul Bogdan Cojocariu ne-a oferit o interpretare sensibilă și plină de trăire, bazată nu numai pe armoniile muzicale, dar și pe cele ale prozodiei limbii germnane, făcând dovada unei dicții foarte bune, ceea ce dovedește înțelegerea mesajului poetic asociată cu respectarea principiilor interpretative ale unui solist vocal. „«Dicţia este politeţea cântăreţului» spunea profesorul Coqulin” (Severin, A., „Metodica Predării Cântului”, p. 63) la care adăugăm expresia italiană de bază, în arta cântului: „Chi sa ben respirare, sa ben cantare.” (Severin, A., op.cit, p. 14).

Despre pianistul Bogdan Chiroșcă putem spune că ne-a fermecat, că l-am simțit ‘în largul lui’ interpretând această muzică. Dacă ar fi să ne amintim doar liedul nr. 11 – „Frühlingstraum” (Vis de Primăvară) cu desele schimbări de tempo și de metru (Etwas bewegt, Schnell, Langsam asociate cu 6/8 și 2/4), debutul pianistic chiar ne-a trimis cu gândul – prin pasajele solistice redate cu sensibilitate, grație și drăgălășenie – la primăvara mult-dorită și capricioasă,

Deși a fost o călătorie prin iarnă, iar atmosfera de afară ne confirmă acest anotimp, am simțit căldura transmisă de ambii interpreți cărora le dorim mereu „Drum bun” cu „Winterreise”!