A patra zi a Festivalului Muzicii Românești s-a încheiat cu un concert coral, desfășurat în aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași. Intitulat sugestiv „Pagini de muzică corală românească”, concertul a fost susținut de Corul academic al Universităţii Naţionale de Arte „“George Enescu” din Iaşi, pregătit și dirijat de conf. univ.dr. George Dumitriu. Repertoriul propus a cuprins lucrări de referinţă din literatura corală românească, de factură religioasă şi laică, interpretate a cappella sau cu acompaniament pianistic, realizat de lect. univ. dr. Brînduşa Tudor.

Membrii ansamblului coral – studenţi şi masteranzi ai Departamentului de Studii Muzicale Teoretice – au impresionat auditoriul prin acurateţea intonaţională, prezenţa scenică şi prin interpretarea elocventă a pieselor. Deși componența corului se modifică de la an la an prin schimbul de generații, ansamblul a reușit de-a lungul timpului să se mențină la un nivel înalt, prin susținerea unor concerte în cadrul stagiunilor propriei universităţi şi onorând solicitările din partea unor instituţii culturale şi de învăţământ superior, de a interpreta diferite lucrări în cadrul unor evenimente mai deosebite.

Dirijorul corului, George Dumitriu, un demn continuator al tradiției ieșene în arta corală, susținută timp de decenii de profesorii Ion Pavalache şi Nicolae Gîscă, ne convinge prin profesionalism, prin tenacitatea de a mobiliza membrii formației cu scopul de a oferi concerte corale reușite, așa cum s-a întâmplat și de această dată. Fiind licenţiat și al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”, din Sibiu (1992), George Dumitriu se afirmă ca specialist al repertoriului coral religios, obținând titlul de doctor cu teza „Cântecul liturgic ortodox în creaţia corală a compozitorilor români”. Cariera sa pedagogică, împlinită în acest moment prin titlul de conferențiar universitar s-a împletit în mod armonios cu activitatea artistică, cea științifică și în ultimul timp organizatorică, în calitate de prodecan al Facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice.

Concertul coral a început cu două dintre cele mai apreciate și cântate opusuri din sfera muzicii religioase: Concertul nr. 1, în Si b Major – partea I – de Gavriil Musicescu și Cămara Ta, Mântuitorul meu de Ioan D. Chirescu. Riguroase în stil și scriitură, lucrările impresionează prin sonorități elevate, care te îndeamnă la rugăciune. Am remarcat interpretarea adecvată stilului sobru, conturând un cadru muzical potrivit unui debut de concert coral. În interpretarea primei părți din Concertul nr. 1 în Si bemol Major, sonoritatea a fost limpede şi cristalină, cu o diferenţiere clară a planurilor sonore, de la momentele expozitive şi până la culminaţia în forte, generând şi efecte de contrast, prin inserţia pasajelor în pianissimo. Dramaturgia muzicală a óopusului s-a evidenţiat şi prin armonizarea vocilor într-o interpretare expresivă și omogenă.

După acest scurt moment de rugă concertistică, programul a continuat cu trei lucrări cu substrat arhaic în care s-au remarcat fie ritmurile pregnante și dinamismul metric, fie caracterul doinit, particularități de limbaj ce au necesitat o interpretare adecvată stilului specific. Morarul de Dumitru Georgescu-Kiriac, Mă luai, luai de Tudor Jarda și Sări mîndra, parte componentă din „Suita Mărgană”, scrisă în 1975 de compozitorul contemporan Sabin Păutza au fost miniaturile corale care ne-au introdus în bogăția creației populare românești și au fost apeciate apreciate de public prin aplauze îndelungate.

Corul Universității Naționale de Arte „George Enescu” a adus în atenția auditoriului creația corală a compozitorului basarabean Constantin Rusnac, un moment muzical binevenit, dacă ne gândim la evenimentul pe care îl sărbătorim în acest an, în care românii de pretutindeni simt și gândesc la unison. Am ascultat Steaua limbii noastre, un imn pe versurile poetului Grigore Vieru și E secetă, e foc pe versurile lui Vasile Alecsandri.

Următoarea piesă, Arhaisme pentru cor mixt a cappella, compusă de Sigismund Toduţă pe versurile poetului Mihai Celarianu, s-a remarcat prin modul ingenios de a îmbina simplitatea cântării omofone de strană, la care fac aluzie secțiunile Salmodiando, cu sonorităţile de avangardă componistică, pline de dramatism, din partea mediană a piesei. Deşi lucrarea pune anumite probleme de precizie intonațională și sincronizare de ansamblu, membrii corului au reușit să confere acestui opus o interpretare elocventă în stil „arhaic”.

Din creația lui Tudor Jarda am audiat Cântecul și jocul miresei – o creaţie de tinereţe. După cum sugerează şi titlul, lucrarea constituie un diptic care reuneşte două piese din repertoriul nupţial: Ia-ţi mireasă ziua bună şi Dansul colăcarilor. Prima parte, în tempo lent, are o scriitură omofonă, în care armonia modală face aluzie la sonorităţile specifice tarafurilor maramureşene. Partea a doua, Jocul, contrastează prin tempo-ul vioi şi scriitura mai densă, compozitorul inserând în dansul popular elemente de polifonie imitativă de tradiţie academică. Acestea sunt doar câteva particularități de scriitură pe care ansamblul le-a pus evidențiat din punct de vedere interpretativ.

În această pleiadă de titluri deja consacrate în spațiul muzicii corale, am avut bucuria să reascultăm una dintre lucrările semnate de tânărul compozitor ieșean Ciprian Ion, intitulată Dacă…, o piesă corală cu momente solistice. Forma simplă de lied, limbajul tonal lărgit, densitatea armonică și polifonică sunt câteva dintre atributele acestei miniaturi compuse pe versurile celebrului poem de dragoste al lui Marin Sorescu. Creată special pentru corul Universității, piesa Dacă… a fost cântată pentru prima dată în concertul din iunie de la Palatul Culturii. Solista Karina Sasu, studentă în anul III, la specializarea Dirijat Cor academic, a reușit să pună în valoare părțile de solo, printr-o interpretare elocventă, susținută de membrii ansamblului. Compozitorul lucrării, Ciprian Ion, a fost prezent în sală primind, de asemenea, aplauzele publicului alături de cor, pentru un moment sublim de artă corală contemporană.

În programul de concert, s-a aflat și una dintre cele mai originale şi expresive voci ale componisticii româneşti: Irina Odăgescu-Țuțuianu. Autoare a unei creaţii vaste, reunind muzică simfonică, vocal-simfonică, muzică de cameră sau de balet, instrumentală şi corală, compozitoarea şi-a ales ca gen predilect de exprimare poemul, abordat în diverse şi captivante formule timbrale. De o apreciere deosebită se bucură poemele sale corale, cântate şi premiate în ţară şi peste hotare, pentru că, în creația compozitoarei, tradiţia şi avangarda se împletesc echilibrat. Lucrarea pe care am audiat-o, Cântând plaiul Mioriţei, de Irina Odăgescu-Țuțuianu este un poem închinat frumuseţii ţinuturilor natale, pe versuri de Nicuşor Constantinescu. Concepută într-o formă amplă tripartită, cu măsuri alternative şi melodică tumultoasă, cu modulaţii insolite, piesa este o bijuterie muzicală care a supravieţuit timpului.

Următorul moment a fost Cântecul păcurarului de Vinicius Grefiens, creat în forma unei teme cu variațiuni pornind de la o melodie populară. Simplitatea tematică, dinamismul metro-ritmic şi scriitura corală elaborată, constituie virtuţi care sunt agreate atât de interpreţi, cât şi de auditori, asigurându-i permanenţa în repertoriul diverselor ansambluri.

Concertul s-a încheiat cu una din cele mai cunoscute lucrări din creația compozitorului ieșean Constantin Baciu, astăzi uitat de muzicieni și de public. Piesa Dorul, celebră în anii 1960, este o pagină inspirată de mare accesibilitate, datorată și partiturii rezervate mezzosopranei. Solistă a fost de această dată, Simona Tănase, masterandă în anul I, acompaniamentul pianistic fiind oferit de lect. univ. dr. Brîndușa Tudor.

Concertul a fost reuşit, membrii corului academic al Facultăţii de Interpretare, Compoziţie şi Studii muzicale teoretice, împreună cu dirijorul George Dumitriu și pianista Brîndsușa Tudor, fiind răsplătiţi de public cu aplauze îndelungate, care au culminat cu reluarea piesei Sări mîndra, de Sabin Păutza.