Bernstein 1

În 2018 s-a împlinit un secol de la nașterea lui Leonard Bernstein.

Originar dintr-o familie de emigranți evrei stabiliți în America, Bernstein s-a născut în Lawrence, Massachusetts, primind o educație solidă în plan muzical-intelectual la Școala Latină din Boston și în cadrul comunității.

A studiat în continuare la Universitatea Harvard și Institutul Curtis din Philadelphia, medii academice care l-au propulsat în viața muzicală a Americii. Aici a aprofundat dirijatul, compoziția și interpretarea pianistică, îndrumat de profesorii Fritz Reiner, Isabelle Vengerova și Randall Thompson.

Calitățile native, dorința de a cunoaște l-au recomandat pentru postul de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din New York. Așa a devenind cunoscut pe teritoriul Statelor Unite, datorită turneelor susținute în cele mai cunoscute săli de spectactol ale țării, datorită concertelor educative pentru copii și tineret transmise la televiziune.

Pe parcursul timpului, Bernstein a cultivat un repertoriu vast, divers – de la baroc și romantism, la unele compoziții ale contemporanilor săi. Analiștii sunt de părere că Bernstein a oferit o nouă perspectivă asupra artei dirijorale, potențând capacitățile expresive ale orchestrei prin apelul la tempo-uri neconvenționale, mai rapide, și accentuarea momentelor de lirism „estompând granița dintre creatorul și dirijorul Leonard Bernstein”. (https://leonardbernstein.com/about/conductor)

El a fost întotdeauna un gânditor al fenomenului muzical, nu a acceptat soluțille prefabricate, a căutat căi noi de exprimare a ideilor din partituri cunoscute, în compozițiile proprii, în activitatea dirijorală și când a promovat muzica în rândurile tinerilor ascultători.

Personalitatea sa îndreptată atât spre sine cât și spre ceilalți, a determinat pe tânărul dirijor și compozitor american să susțină celebrele concerte-lecție dedicate tinerilor la Carnegie Hall împreună cu orchestra filarmonicii newyorkeze. În acest mod, Bernstein a depășit bariera impusă de scena de concert, creând o punte între generații, prin care tinerii au fost atrași spre universul muzical academic. De pe scenă, el a dezvăluit poveștile de viață ale compozitorilor, tehnici de scriitură necunoscute tinerilor, într-un limbaj accesibil și atractiv.

Young People’s Concerts a fost un fenomen al lumii artistice din secolul XX, materializat în transmisiuni televizate și în cartea cu același titlu. Lectorul textelor de prezentare a concertelor găsește detalii despre procesul de percepție muzicală, despre elemente de limbaj și perioade stilistice esențiale, având la dispoziție un instrument didactic folositor. În măsura în care seria de concerte educative s-a difuzat la televiziune în multe țări ale lumii, iar cartea și-a găsit cititori în Statele Unite ale Americii și în traducere în limbi străine, demersul lui Leonard Bernstein poate fi considerat o etapă importantă în educația muzicală a copiilor și a tinerilor. Din punct de vedere cronologic, experiențele pedagogice ale lui Bernstein au vizat conferințe televizate, promovări ale unor tineri muzicieni excepționali și prezentări-profil, de multe ori cu caracter analitic și istoric ale unor compozitori importanți. Chiar și în ultimii ani ai vieții, Leonard Bernstein a înregistrat simfonii de Mahler, Beethoven, Brahms sau Șostakovici, pe care le-a comentat, ca întotdeauna, analitic, într-un joc al ideilor, substanțial, atractiv.

În plan componistic, Leonard Bernstein a încercat cu succes stiluri și genuri muzicale variate, precum operă, musical, balet, simfonie, vocal-simfonic, miniaturi vocale și instrumentale, genuri camerale. Simfonia a II-a Age of Anxiety sau Simfonia a III-a Kaddish pentru orchestră, cor mixt, cor de copii, narator și soprană reprezintă, după cum afirmă cercetătorul Jack Gottlieb în studiul Simboluri ale credinței în creația lui Leonard Bernstein (Symbols of faith in the creation of Leonard Bernstein, în: The Musical Quaterly, Vol. 66, No. 2/ Apr., 1980, pp. 287-295), manifestul încrederii sale puternice în divinitate, găsindu-și rădăcinile în religia și cultura iudaică.

Bernstein a dat o atenție deosebită genului musical, prin subiectele sale oferind o imagine complexă a societății americane. Multiculturalitatea acestui spațiu având ca reflex problemele sociale este descrisă în celebrul musical Poveste din Cartierul de Vest (Westside Story). O dramă inspirată din subiectul shakespirian Romeo și Julieta, tradusă în lumea contemporană și în limbajul muzical de la jumătatea secolului XX. O drama despre iubire, toleranță, luptă și, în final, moarte. În tot ce a compus, Leonard Bernstein a urmat exemplul idolului său Gustav Mahler, folosind melodiile străzii, ritmuri și sonorități ale genurilor de divertisment. În plus față de Mahler, compozitorul american s-a lăsat influențat și de jazz.

Încă de la începutul musicalului Poveste din Cartierul de Vest, autorul descrie identitățile celor două grupuri de tineri, apelând la ritmuri latino-americane emise de instrumente de percuție tradiționale ale zonei (castaniete, bongos, marimbă), specifice grupului de portoricani The Sharks. În constrast, apar ritmuri frenetice de swing specifice ansamblurilor de jazz americane (bigband) însoțite de semnale sonore ale alămurilor, aluzie la grupul Jets, tineri americani ce luptau pentru controlul Cartierului de Vest.

Conflictul este ilustrat prin suprapunerea celor două identități ritmice care, împreună cu motivele melodice contrastante intonate de alămuri, creează frenezie sonoră, în care domină contrastul și tensiunea. Acesta este Prologul.

Ironia tinerilor americani, superioritatea față de liderul portorican este exprimată prin îmbinarea recitării cu cântul propriu-zis (recitativ), însoțit în plan orchestral de timbrul trompetei cu surdină și de intervenții diferite ale bigband-ului în Jet song și Gee Officer Krupke.

Relația de iubire dintre Maria (sora liderului portorican) și Riff (liderul american) este ilustrată muzical în ariile cunoscute Maria și I feel pretty, în duetele Tonight și One hand one night. Extrase din musical, aceste momente au intrat in repertoriul permanent al interpreților de astăzi, datorită melodicității, expresivității și farmecului.

Scenele conflictuale încheiate tragic prin moartea lui Bernardo, Tony și în final a iubitului Mariei, sunt redate la întreaga dimensiune a ideilor melodico-ritmice, prin coloristica timbrală inedită, prin alternarea instrumentelor de percuție sud-americane cu instrumentele orchestrei simfonice și bigband-ul, printr-un arsenal de tehnici în care sunt suprapuse sau alăturate structurile melodice caracteristice fiecărui grup, rezultând un complex de pedale poliritmice, un vacarm sonor în acord cu planul dramaturgic.

Deznodământul musical-ului îndeamnă la reconciliere prin aria Mariei (Somewhere), îndrăgostiții fiind victimele intoleranței, ale urii. Este o creație muzicală ce demonstrează interesul și sensibilitatea lui Leonard Bernstein pentru dramele societății. În acest caz, dramele societății americane. Este știut că Bernstein a susținut turnee de concerte și conferințe în multe țări ale lumii, empatizând cu oamenii oprimați social și politic.

Compozitorul american a fost condus pe parcursul vieții de „speranța neobosită pentru o lume mai bună” (https://leonardbernstein.com/about/humanitarian), militând pentru pace, acceptarea diversității și sprijinul celor vulnerabili. Jaimie Bernstein junior a mărturisit că idealul tatălui său a fost dorința de a schimba viața celor din jur cu ajutorul muzicii.

Informații inedite despre omul și muzicianul Leonard Bernstein se găsesc în volumul Pur și simplu despre muzică (Polirom 2018), un colocviu al scriitorului Haruki Murakami cu dirijorul Seiji Ozawa.

MihaelaMihaela Rusu, Muzicologie – Master anul II
Îndrumător: prof. univ. dr. asociat Alex Vasiliu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>