Duo Enescu: Dragoş Mânza – vioară, Alina Bercu – pian
Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată – solistă a Operei Naţionale Române din Iaşi
Martiniana Antonie – studentă a Universității Naţionale de Muzică Bucureşti
În seara de 7 noiembrie 2015, am avut deosebita plăcere de a asista la un eveniment în spaţiul muzical ieşean – concertul extraordinar de organizat de TVR Iaşi, susţinut de Duo Enescu: Dragoş Mânza – vioară, Alina Bercu – pian (Germania), Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată (solistă a Operei Naţionale Române din Iaşi) și Andrei Hrubaru-Roată (lector universitar doctor la Universitatea de Arte „George Enescu” – pian şi mezzo-soprana Martiniana Antonie – studentă a Universității Naţionale de Muzică din Bucureşti.
TVR Iaşi regional, aflat la al XXIV-lea an de existență este cunoscut datorită promovării permanente a personalităților emblematice și a tinerilor cu perspective de afirmare în viața culturală. Postul regional a promovat debutul unor artiști care astăzi sunt nume de referință și în viața muzicală internațională: Elena Moşuc, Raluca Ştirbăţ, Vlad Iftinca, Alexandra Dăriescu etc.
Proiectul coordonat de Alex Vasiliu – jurnalist senior, realizator de emisiuni culturale şi prezentatorul programului – s-a îmfăpuit cu sprijinul Filarmonicii „Moldova”,Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” și Universității de Arte „George Enescu”, Primăriei municipiului și Consiliului județean Iași.
Prezenţa cea mai tânără, la începutul acestei minunate seri, Martiniana Antonie, este studentă a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, clasa lect. univ. dr. Claudia Codreanu, bursieră a programului Tinere Talente iniţiat de Principesa Margareta a României, deținătoare a bursei Yolanda Mărculescu (oferită de soprana și profesoara Georgeta Stoleriu). Tânara interpretă a câștigat până acum numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Dezinvoltura sa scenică ne este deja familiară, deoarece în copilărie Martiniana Antonie era prezentă săptămână de săptămână în emisiunile pentru copii difuzate de TVR Iaşi.
Acum, la vârsta de 21 de ani, Martiniana Antonie este într-adevăr o tânără speranţă, cu potenţial, care a fascinat auditoriul prin transmiterea lirismului sensibil al liedului Din vise dragi poeme de Sabin Păutza. Universul romantic al intenselor trăiri sufleteşti a fost conturat prin vocea caldă, omogenă în toate registrele, prin modelarea și orientarea frazelor melodice spre momente culminante, care împreună cu dramatismul din acompaniamentul pianistic, au avut ca rezultat realizarea unui moment plin de profunzime şi de emoţie.
În contrast cu atmosfera intensă a liedului, aria Rosinei din opera Bărbierul din Sevillia de Gioachino Rossini a îndreptat ascultătorul spre universul ludic al operei buffa. Se știe că personajul rossinian este complex şi dificil de surprins într-un singur moment solistic, rupt de contextul dramaturgic al operei, dar solista l-a interpretat autentic şi expresiv, dovedind, în plus calităţi actoriceşti. Deși momentele de agilitate sunt o adevărată provocare pentru solist, lejeritatea vocală şi siguranţa scenică a interpretei au reușit să creeze imaginea de joc, specifică personajului Rosina.
Soprana Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată a continuat specificul vocal-operistic. Apariţie strălucitoare, de o energie debordantă, Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată s-a remarcat prin abordări inedite ale unor personaje clasice, cum este Lucia di Lamermour (cel mai recent spectacol, în regia lui Andrei Şerban), şi-a însuşit roluri foarte complexe şi dificile, adevărate provocări pentru un artist liric. De aceea repertoriul său este variat, de la rolurile mozartiene (Flautul fermecat, Nunta lui Figaro, Traviata, Lucia di Lamermour ) până la cele modern (Ariadna la Naxos de Richard Strauss).
Ca de fiecare dată, soprana a condus auditoriul într-un periplu muzical, constituit din partituri rar abordate, ce sugerează în ansamblu o atmosferă inedită prin surprinzătoarele asocieri stilistice. Cântând aria Donnei Anna Orsai chi l’amore (Don Giovanni), aria Julietei Amour reanime mon couraje (Romeo si Julieta de Charles Gounod) aria Zerbinettei (Ariadna la Naxos de Richard Strauss), aria Cunegondei (musicalul Candide de Leonard Bernstein) Lăcramioara Maria Hrubaru-Roată a realizat un adevărat „tur de forţă” din punctul de vedere al complexității muzicale și al dificultăților tehnic-interpretative. Elementele de stil, modalitate de a cânta, au implicat dăruirea efectivă a solistei, dovedindu-se un liant al acestor arii. Dramatismul intens din planul vocal este în strânsă legătură cu cel pianistic și se concretizează în vaste culminaţii, finalizate în momente de descărcare sonoră intensă în registrul acut. Totodată, complexitatea elementelor structurale asigură partiturilor vocale o bogată gamă de momente de virtuozitate. Alternarea tipurilor de expresie cantabilă, cu cele energice, triumfale, victorioase, chiar ludice în final subliniază atributele muzicianului ce trăieşte şi se dezvoltă cu şi prin muzică.
Nu în ultimul rând, sensibilitatea, simţul detaliului şi delicateţea vocii sopranei au fost evidenţiate în liedurile intercalate între arii, redând sonorităţile espompate şi suave ale muzicii franceze: Jules Massenet – Sonnet matinal, din ciclul Poeme d’avril şi George Enescu – Languir me fais din ciclul Șapte cântece pe versuri de Clement Marot. Expresia interiorizată, cu un profund substrat filozofic, sugerată muzical de Pascal Bentoiu în liedurile Doarme fecioara şi Alegerea lemnului prin sonorităţi revelând melosul arhaic românesc a completat paleta stilistică a muzicii vocale din această primă parte a concertului. Publicul, foarte receptiv la acest tip de discurs, a rămas impresionat, răsplătind interpreții cu un lung ropot de aplauze.
Recitalul oferit în continuare de Duo Enescu a fost la fel de așteptat. La doar 11ani, Dragoş Mânza a debutat pe scena Filarmonicii „Moldova” din Iaşi interpretând Concertului pentru vioară şi orchestră în Do Major de Joseph Haydn. După ce a devenit student al Universității de Muzică „Franz Liszt” din Weimar (Germania), violonistul a avut o ascensiune profesională impresionantă, obţinând premii speciale la concursurile Yehudi Menuhin (Franţa), Rodolfo Lipizer (Italia) şi George Enescu (Bucureşti). În 2009 a fost laureat al Academiei de Vară Mozarteum din Salzburg. În prezent este concert-maestru al Orchestrei Simfonice Tonhalle Düsseldorf. Parteneră de scenă şi de viaţa a lui Dragoş Mânza, interpretă cu mari realizări, pianista Alina Bercu a studiat la aceeași universitate. La 28 de ani a concertat pe marile scene ale lumii, fiind distinsă cu Premiul I şi Premiul publicului „Steinway & Son’s (Hamburg, Germania, 2002), Marele premiu şi Medalia de aur la secţiunile „solo” şi „concerto” în cadrul concursului World Piano Competition (Cincinnati, Ohio, 2004), Laureată a Concursului Internaţional de pian „Clara Haskil” (Vevey, Elveţia, septembrie 2007).
Cântând în Duo Enescu au obţinut premiul III la Concursul Internaţional de muzică de cameră „Premio Trio di Trieste” (anul 2011)
A fost interpretată mai întâi Sonata a doua pentru pian şi vioară, op. 100 de Johannes Brahms, o partitură cu multiple disponibilităţi tehnico-interpretative, ce oferă ambilor parteneri în construcția discursului muzical posibilitatea de afirmare. De remarcat inepuizabila bogăţie melodică şi măiestria elaborării ei pe parcursul celor trei părţi componente (José Bruyr o consideră sonată a melodiei).
Mai mult, fiecare temă întruchipează caracterul evocator-descriptiv, cu accente de exuberanţă sau interiorizare în părţile a doua şi a treia, ce conturează atmosfera generală a lucrării. De aceea, sonoritatea pastorală este sugerată muzical prin inserția unor intonaţii de sorginte modală, tradiţional-austriacă sau maghiară, fiind completată de eleganţa muzicii de dans cuprinsă în acelaşi spaţiu geografic.
Sunetul dens, expresiv al violonistului Dragoş Mânza a redat în prima secţiune a lucrării sensul frazelor conturate cu tuşe fine, mai catifelate în registrul acut. În registrul grav sonorității i s-a conferit amplitudine, completată de strânsa legătură cu volutele sonore din partitura pianistică.
Limpezimea sonorităţii viorii şi caracterul temperat, fără intervenţii atipice stilului brahmsian al interpretării pianistice, au subliniat spaţializarea sonoră, au relaţionat cu imaginea muzicală a părţii a III-a. De această dată, expresia a fost mai sobră datorită structurilor armonice cromatizate, iar tensiunea a fost mai estompată în Coda.
Finalul acestui concertului, atât de surprinzător prin varietatea stilistică, nu putea exclude personalitatea compozitorului emblematic al culturii şi al artei româneşti, George Enescu, şi lucrarea sa de referinţă pentru genul cameral, Sonata a III-a pentru pian şi vioară „în caracter popular românesc”.
Enescu a dorit ca muzica aceasta să fie percepută în afara timpului real, sau din ritmului care aminteşte de timpul real, în care totul „se ţese” cu rafinament şi cu atenţie pentru sugestia unei imagini discrete. Nimic nu este căutat, contrafăcut, prefabricat, totul este firesc, asemeni unei respiraţii.
Naturaleţea, îmbinată cu rigurozitatea ce reiese din notaţia atât de complexă a partiturii, se distinge încă de la primul atac al arcușului, completat de comentariul liric al pianului. Ambii interpreți au derulat, pe ritmul unic, al scriiturii, un fir narativ contrastant, dispus simultan la cele două instrumente, dar surprinzător de unitar, evocând un timp imemorial.
Am remarcat unitatea interpretării celor doi instrumentişti, care au comunicat permanent pe tot parcursul lucrării, în acord cu intenţia compozitorului de a crea această sonată doar pentru un singur instrument – vioara şi pianul. Scriitura reprezintă un tot inseprabil, organic, sensul muzicii constând în fuziunea dintre cele două roluri/personaje. Desprinse una de cealaltă, ele nu mai au sens, deoarece nu se mai respectă fuziunea ambelor tipuri de temporalitate: parlando–rubato şi giusto.
O adevărată provocare – finalizată cu succes – pentru Duo-ul Enescu a fost surprinderea libertăţii improvizatorice a acestei partituri enesciene, precis circumscrisă unei substanţe sonore compacte, de o autentică rigurozitate.
Publicul ieșean a avut în seara de 7 noiembrie prilejul de a asculta pentru prima dată în recital acești doi interpreți cu calități care le asigură ascensiunea în topul muzicienilor lumii.
Mihaela Rusu, anul III Muzicologie
Coordonator: prof. asociat Alex Vasiliu