Rar se întâmplă, chiar la nivel internațional, ca interpreți foarte tineri să dovedească înțelegere a stilului fiecărui compozitor din programul recitalului, maturitate în privința redării elementelor stilistice, a climatului specific fiecărui opus. Interpreții au statutul de virtuozi, dar importante sunt viziunea asupra opusurilor alese și tipul de exprimare muzical-artistică. Ei s-au remarcat prin ușurința și naturalețea cântului tehnic instrumental – calitate sine qua non a tinerilor muzicieni din străinătate. Este rezultatul studiului în școli de bună calitate, al experienței de a cânta, încă din timpul facultății, în diferite formule instrumentale. Pe de altă parte, experiența bogată, diversă le-a dezvoltat capacitatea de adaptare la genul și stilul lucrărilor alese pentru fiecare program.

Atât Dragoș Mânza, cât și Alina Bercu au început studiile muzicale în România, iar în prezent sunt activi pe scene internaționale. Este un alt motiv care explică firescul și autenticitatea lucrărilor prezentate la Iași. Dragoș Mânza a început studiul viorii și a absolvit Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași la clasa profesoarei Maria Iftimie. Încă din perioada liceului avea un ton puternic, o sonoritate luminoasă, limpede, remarcabilă pentru vârsta lui. A participat la cursurile de măiestrie susținute de violoniștii Florin Paul, Ștefan Gheorghiu, Joshua Epstein, Rainer Kussmaul, Vladimir Gluzman, Ana Chumancenco și Bujor Prelipcean, acesta din urmă oferindu-i ajutor pentru obținerea primei burse din partea Clubului ,,Rotary”. A continuat să studieze cu Friedmann Eichhorn la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Weimar, obținând diploma de solist concertist, și cu Michael Sanderling la Universitatea de Muzică din Frankfurt pe Main, absolvind cursurile de masterat în muzică de cameră. De asemenea, sub îndrumarea concert-maeștrilor orchestrei „Akademie für Alte Musik Berlin”, Stephan Mai și Midori Seiler, a aprofundat stilul baroc de interpretare.

Întrebat dacă școala violonistică românească este la egalitate cu cea din vestul Europei, Dragoș Mânza afirma:

„Un răspuns diplomatic – pentru cei din occident – ar fi că școala românească de vioară este cel puțin la egalitate cu a lor. Din punct de vedere al violonisticii, în occident nu vei învăța mult mai mult decât aici. Acolo poți întâlni muzicieni din toată lumea, orchestre extraordinare, soliști, muzică de cameră – toate concentrate într-un punct foarte mic.” (Emisiunea „Cap de afiș”, realizator Alex Vasiliu, TVR, noiembrie 2015)

Debutul solistic pe scena Filarmonicii din Iași în anul 1999 a fost urmat de o serie de concerte și cu orchestrele filarmonicilor din Botoșani, Brașov, Sibiu, Târgu-Mureș și Craiova, când a interpretat, printre altele, lucrări de Mozart, Mendelssohn, Ceaikovski, Lalo, Brahms. În anul 2015 a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră în sol major de W.A. Mozart la „Tonhalle Düsseldorf”, sub bagheta dirijorului Sir Roger Norrington, în prezent fiind prim-concertmaestru al acestei orchestre simfonice. Întrebat cum reușește să îmbine activitatea din orchestră cu cea de solist, Dragoș Mânza mărturisește:

„Să zicem că nu este ușor; cere o anumită planificare exactă a timpului. În același timp, nu este nici așa de greu, deoarece ca prim-concertmaestru în Germania ai anumite facilități: nu ai atât de mult de cântat față de colegi, iar asta îți lasă timp pentru activități secundare – alte concerte, muzică de cameră.” (idem)

Dragoș Mânza este deținătorul trofeului Lira de Aur și laureat al concursurilor internaționale Jeunesses musicales București, Kloster Schӧntal și Louis Spohr Weimar, Germania. În anul 2011, alături de pianista Alina Bercu, sub numele Duo Enescu, a câștigat Concursul Internațional de Muzică de Cameră Premio Trio di Trieste din Italia. Calitățile muzicianului Dragoș Mânza, în viziunea pianistei Alina Bercu, sunt numeroase:

„În primul rând cred că disciplina este punctul lui forte. Rar l-am văzut să își ia o zi liberă și asta, ca muzician, este o altă calitate extraordinară. Pasiunea lui pentru muzică este de neegalat.” (idem)

Vorbind despre persoanele care au îndrumat-o în studiul pianului, Alina Bercu mărturisește:

„În viața oricărui om, educația este foarte importantă și eu pot să spun că sunt un om fericit; am avut parte, de copil, de o educație extraordinară atât în cultura generală cât și în cea muzicală. Prima mea profesoară de pian de la Câmpina – împreună cu care am descoperit lumea muzicii – este doamna Magdalena Toma, care mi-a insuflat această curiozitate și plăcerea de a merge zi de zi la pian. Mai apoi m-am mutat cu mama la Brașov, unde am studiat la clasa doamnei profesoare Stela Drăgulin. (…) De la Brașov, unde am petrecut 7 ani de zile foarte intensivi din punct de vedere muzical, unde am ieșit foarte mult pe scenă și am învățat probabil cea mai mare parte a repertoriului meu, am plecat în anul 2006 în Germania, la Weimar, la profesorul Grigory Gruzman – un rus stabilit acolo de foarte mulți ani. Aș spune eu, toate influențele acestea – profesori din diverse colțuri ale lumii – m-au ajutat și mi-au deschis un orizont.” (idem)

Sub îndrumarea profesorului Wolfgang Manz, Alina Bercu a urmat cursurile de masterat ale Universității de Muzică din Nürnberg, în paralel studiind muzica de cameră la clasa profesorilor Michael Sanderling și Angelika Merkle de la Universitatea de Muzică din Frankfurt pe Main. A finalizat cursurile de măiestrie susținute de Rudolf Buchbinder, Leslie Howard, Robert Levin, Andras Schiff, Ana Chumanchenco.

Pianista a susținut recitaluri și concerte pe scene din Europa, America și Asia, sub bagheta dirijorilor Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ilarion Ionescu-Galați, Sergiu Comissiona, Misha Katz, Robert Stehli, Theo Wolters. A apărut în transmisiuni directe la posturi de radio și televiziune precum NBC-SUA, Eurovision, Televiziunea Română (TVR Iași), Telepace-Italia și a înregistrat pentru Radiodifuziunea Română. Împreună cu violonistul Ilian Gârneț, a înregistrat CD-ul Schubert-Ysaye-Brahms la casa de discuri Fuga Liberă Bruxelles, disc premiat cu Golden Label în Belgia și Clé d’Or în Franța. Este câștigătoarea a numeroase concursuri internaționale, dintre care amintim Steinway & Sons Hamburg, The World Piano Competition SUA, A.M.A. Calabria Italia, Clara Haskil Elveția și Premio Trio di Trieste din Italia.

Stilul de interpretare al pianistei Alina Bercu se caracterizează prin siguranță și forță expresivă, potrivite pasajelor dinamice. În primul recital, am putut observa o bună corelare a acestor pasaje cu cele lirice, fără ca trecerile să fie bruște. A fost un element lesne de observat în lucrarea de început din primul recital, Trio cu pian în mi bemol major, op. 1, nr. 1 de Beethoven. Muzica melodioasă, dinamică, tinerească, accesibilă a permis interpreților să-și demonstreze calitățile tehnic-interpretative, dovedind în același timp o bună comunicare, omogenitate sonoră. Interpreții au obținut sonorități delicate, bogat expresive și contraste convingătoare, frumos evidențiate. Am observat atenția cu care au realizat dialogul tematic în partea a II-a, precum și sugestivitatea semantică a gesturilor sonore în ultima parte, contribuind astfel la conturarea unui parcurs dramaturgic inedit.

Ascultând Trio cu pian în si major, op. 8 de Johannes Brahms, a doua lucrare din recital, am sesizat, spre deosebire de creația beethoveniană, ambientul de liniște, de expresie introvertită, admirabilă. Protagoniștii ne-au dat ocazia să ne concentrăm asupra unui tip de muzică de altă factură, însă la fel de frumoasă, acum cu caracter mai reținut.

Opțiunea de a plasa în finalul recitalului Trioul cu pian de Maurice Ravel, a creionat o imagine despre muzica secolului XX. S-a conturat o lume net contrastantă. Instrumentiștii oaspeți au înțeles și au exprimat stilul specific fiecărei lucrări. În interpretarea lor, s-a evidențiat sonoritatea pianului, frumos omogenizată cu a violoncelului, sonoritate creată și transmisă din interior. În ultima parte a acestui opus, publicul a putut ușor sesiza specificul argentinian impus de ritmul de tango, favorizat de un cadru energic, contrastant. Un moment inedit a fost dialogul dintre pian și violoncel în pizzicato – excelent interpretat. Având în vedere lucrările alese, recitalul a fost un tur de forță, dacă ne gândim la vârsta interpreților. Dincolo de frazare, tehnică, expresivitate, ei au dat dovadă de o înțelegere matură a celor trei lucrări, insuflând o notă de luminozitate, de tinerețe.

Dacă ar fi să comparăm din punct de vedere interpretativ cele două formații camerale, am putea spune că Duo Enescu a fost mai bine închegată, datorită experienței instrumentiștilor de a cânta împreună.

Al doilea recital, asemenea celui anterior, a fost atractiv prin alegerea ingenioasă a lucrărilor. Programul divers din punct de vedere stilistic a pus la încercare capacitatea interpreților de a se adapta fiecărei piese. Dragoș Mânza și Alina Bercu – Duo Enescu – au un avantaj: sunt compatibili și din punct de vedere muzical. Despre experiența de a cânta cu muzicianul Alina Bercu, Dragoș Mânza afirma:

„Eu cânt în duo pian – vioară de mult timp, încă din România, și am avut mai mulți parteneri de-a lungul carierei mele de până acum. Cu toate acestea, tot timpul am simțit nevoia unei siguranțe în interpretarea pianistică, pe care să mă pot baza. Mi-am dorit să mă înțeleg cu cel de la pian și să reacționăm la fracțiuni de secundă, aproape să anticipăm ce dorește celălalt. Acest lucru îl pot obține cu Alina fără nicio problemă. Și avem doar 3-4 ani de cântat împreună!” (idem)

Am remarcat plăcerea cu care publicul a ascultat lucrările alese de interpreți – accesibile, aparținând unor stiluri diferite (romantic, impresionist, modern). Miniaturile de popularitate înscrise în program au reliefat, din nou, dezinvoltura celor doi interpreți.

Interpretarea Sonatei în Re Major D384 de Franz Schubert poate fi rezumată prin termenul „prețios” datorită sonorității violinei lui Dragoș Mânza și tușeului rafinat, sensibil, al pianistei Alina Bercu. Sonata nr. 3 în re minor op. 108 s-a aflat în contrast cu lucrarea precedentă. Ni s-a părut o interpretare clară, bazată pe o susținere dramatică permanentă, așa cum cere muzica lui Brahms.

Următoarea piesă, Sonata în sol minor de Claude Debussy, a demonstrat atenția pentru detaliu a celor doi interpreți, conturând, pe de altă parte, un mod de cânt vibrant. Auditoriul a primit cu mult entuziasm și, presupunem, cu nerăbdare interpretarea opus-ului Impromptu concertant. Ești curios ascultând o lucrare de Enescu în interpretarea duo-ului instrumental ce-i poartă numele. Versiunea din acest recital a avut un caracter strălucitor, o notă de densitate – calități lăudabile pentru interpreți atât de tineri. S-a putut observa o abordare personală, originală și a Dansurilor populare românești de Béla Bartók. În opinia noastră, a fost o interpretare tinerească, evidente fiind nuanțele subtil melancolice din cântul violonistului. Dragoș Mânza și Alina Bercu au păstrat pentru final patru piese de popularitate: Humoresque de A. Dvořák (în aranjamentul lui F. Kreisler), Melodie evreiască de J. Achron, La vida breve de Manuel de Falla (aranjament F. Kreisler) și Kati cea drăguță de J. Hubay (cântec în stil popular maghiar).

Este lăudabil că ediția din acest an a Festivalului internațional de muzică de cameră a cuprins astfel de concerte de excepție, susținute de tineri interpreți de mare perspectivă.