Silviu Doboș : Publicul ieșean a fost deosebit de încântat și onorat să se bucure de prezența dvs. pe scena sălii „Eduard Caudella”, în seara zilei de 11 mai 2023. Care a fost contextul organizării acestui recital și cum vi s-a părut atmosfera ieșeană după o perioadă mai lungă de absență din orașul dvs natal?

George Todică : A fost o bucurie enormă să cânt în Iași. Am organizat recitalul deoarece am avut onoarea de a fi invitat de Cristina Comandașu și Radio Romania Muzical să susțin un recital la Ateneul Român din București în aceeași săptămână, în cadrul proiectului „Moștenitorii României Muzicale”, astfel încât m-am gândit că ar fi ocazia perfectă pentru a-mi reîmprospăta legăturile cu orașul natal, printr-un recital în avanpremieră. Atmosfera ieșeană a fost foarte primitoare și m-am simțit, bineînțeles, ca acasă.

.

S. D. : Sunteți unul din cei mai străluciți și renumiți absolvenți ai Colegiului Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași. Ne puteți prezenta parcursul dumneavoastră profesional și îndrumătorii care v-au ghidat până la momentul actual?

G. T. : Am început pianul cu Dna Silvia Pânzariu, care m-a primit la clasa dumneaei, chiar înainte să încep școala. Pe parcursul anilor de studiu am avut ocazia de a învăța de la întreaga familie Pânzariu, alcătuită din pianiști incredibili, lucru care m-a ajutat și influențat enorm, dar mai îndelungat am studiat cu Raluca Pânzariu și Andrei Enoiu-Pânzariu. O mare influență în formarea mea ca artist a fost pianistul Iulian Arcadi Trofin, care a avut un impact enorm asupra mea prin cursurile lui de perfecționare și a fost cel care mi-a deschis orizontul către lumea muzicală dinafara României, prin numeroase turnee și participări la concursuri in Italia, USA, Elveția și Marea Britanie, astfel că am putut degusta din cariera de artist internațional. Marea schimbare a fost mutarea în Marea Britanie la 17 ani, unde mi-am continuat studiile, mai întâi la Royal Conservatoire of Scotland din Glasgow pentru Bachelors si Masters, studiind cu Graeme McNaught, Norman Beedie și Jonathan Plowright, iar în cele din urmă la Londra, la Royal College of Music, unde am obținut Artist Diploma cu legendara pianistă Norma Fisher.

S. D. : Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat până acum în evoluția carierei dvs.? 

G. T. : Cariera mea a fost piperată de provocări constante, începând cu concursurile din tinerețe și necesitatea de a dedica mult timp instrumentului. Aceste simple două provocări sunt prezente și în ziua de astăzi, mai recent cu pregătirea și participarea la Concursul „George Enescu” din 2022. Dar cred că cea mai intensă provocare a fost perioada petrecută la conservator, timp în care a trebuit sa realizez tranziția între viața de student și cea de artist și totodată o perioadă când am început să-mi caut cu adevărat independența și vocea mea personală. Acest proces m-a făcut să trec prin multe momente de nesiguranță, stări de anxietate și numeroase întrebări – un proces pe care acum îl consider incredibil de necesar.

.

S. D. : La ce vă raportați atunci când vă pregătiți pentru un recital? În ce etape constă procesul de organizare? 

G. T. : Procesul de organizare constă în foarte multe etape, începând cu alegerea unui repertoriu potrivit. Eu încerc mereu să spun o poveste, sau mai multe, printr-un recital, așa că petrec mult timp în această fază. Nu pot pur și simplu să cânt o colecție de piese alese la întâmplare. Urmează, bineînțeles, stadiul de învățare, interpretare și memorare, care poate dura câteva zile sau câteva luni, depinde de lungimea lucrării și dificultare. Mai important este acel proces de maturație și sublimare, care necesită un timp foarte greu de prezis. De aceea, încerc să am un program oarecum pregătit cu aproximativ 4 săptămâni înainte, pentru a lăsa un timp minim de „așezare”. În ziua unui recital, cea mai importantă este odihna. Inspirația din momentul recitalului este doar o sugestie a universului, iar o minte odihnită este necesară pentru a o recepta si a o realiza. Eu încerc să nu fiu dependent de o anumită rutină, prefer să rămân flexibil. Pentru mine singura „rutină” ar fi somnul mai îndelungat, care să fie prezent cu cel puțin 4-5 zile înainte, deoarece seara dinaintea recitalului poate fi impredictibilă.

S. D. : Cum v-ați autocaracteriza?

G. T. : Nu știu dacă mă pot autocaracteriza, deoarece mă schimb mereu. Încerc totuși să fiu o persoană deschisă, primitoare și dăruitoare, începând cu muzica și dragostea mea pentru muzică.

S. D. : Care sunt pasiunile/hobby-urile dvs. în timpul liber?

G. T. : Blestemul unei cariere de pianist, sau de muzician în general, este că permite foarte puțin timp liber. Majoritatea pasiunilor sunt legate de carieră, cum ar fi să merg la concerte de toate tipurile, multe chiar în afara genului clasic, să realizez înregistrări audio și video, și să mă informez despre muzică. Pe lângă acestea, îmi place să citesc cărți sau articole de filozofie, mitologie și etimologie. Când am nevoie să mă deconectez complet, am grijă de multe plante în casă, la care îmi place să observ creșterea și transformarea. De obicei, când am timp cu adevărat liber, și am posibilitatea, prefer să îmi petrec timpul cu soția și cu familia, cât pot de mult. 

S. D. : Dacă ar fi să vă adresați tinerilor pianiști din liceele de artă din țară și nu numai, cu aspirații spre o carieră solistică, ce gânduri, recomandări le-ați transmite?

G. T. : Le transmit curaj, deoarece drumul este greu, dar și frumos. Le sugerez să fie flexibili, deoarece drumul nu este drept și de multe ori un ocoliș te va duce mai repede acolo unde vrei să ajungi cu adevărat. Și le mai sugerez să nu fie timizi, să pună întrebări și să ceară sfaturi, ajutor. Lumea, la cât de aspră pare, este uneori mai dăruitoare decât credem. 

.

S. D. : Ce vă doriți în continuare pentru cariera dumneavoastră?

G. T. : Momentan doresc doar să continue și să am mai multe ocazii de mă reîntoarce în România, în special la Iași. 

.

Silviu Doboș este student la specializarea Muzicologie, în anul II

Coordonator Practică muzicologică: lect. univ. dr. Mihaela Balan