Momente din istoria muzicii românești. Repere biografice
Antonin Ciolan s-a născut la Iași, în prima zi a anului 1883. A crescut înconjurat de muzică și literatură. Când era elev la Liceul Național din Iași a studiat în paralel pianul și vioara, iar la Conservator a avut profesori renumiți cum au fost Eduard Caudella, Aspazia Varlaam și Gavriil Musicescu.
Între 1909-1914 a urmat cursuri de contrapunct, fugă, compoziție și dirijat în Germania (Conservatoarele din Berlin, Dresda, Leipzig). A cântat la vioară într-un cvartet de coarde, a condus programe simfonice câștigandu-și respectul profesorilor, oferind certitudinea că va fi un dirijor de perspectivă, deoarece i s-au făcut propuneri să realiezeze turnee în Rusia, Moscova și Sankt Petersburg. S-a întors în România la începutul Primului Război Mondial deoarece a fost chemat pe front.
În timpul refugiului din 1916-1918, când multe instituții politice, administrative și Casa Regală s-au mutat la Iași, Antonin Ciolan a colaborat îndeaproape cu George Enescu în nou înființata Societate care purta numele compozitorului. Enescu l-a numit președinte, apoi director general al Societății fondată de Mircea Bârsan, Traian Ionașcu, Romeo Drăghici și Antonin Ciolan. Într-o scrisoare pe care i-a trimis-o în iunie 1922, George Enescu afirma: Ţin să spun aici toată recunoştinţa ce o păstrez domnului Antonin Ciolan pentru remarcabila-i activitate artistică, pentru sârguinţa şi devotamentul faţă de cauza muzicală ce a apărat-o victorios timp de mai bine de trei ani, în capul Societăţii Muzicale ce-mi face cinstea să-mi poarte numele.[1]
Antonin Ciolan a susținut o serie de concerte în care a interpretat Simfoniile a III-a „Eroica” și a IV-a de Beethoven, Simfonia a IV-a de Ceaikovski, devenind repede grație profesionismului, energiei, determinării și pasiunii ce îl caracterizau, fermentul vieții concertistice ieșene, a înscris pe afișe lucrări simfonice primordiale din creația romantică, dificile ca tehnică orchestrală, cum sunt Simfonia a IX-a „Din Lumea Nouă” de Antonin Dvořák, Simfonia în re minor de César Franck, Simfonia a VIII-a „Neterminata” de Schubert, Simfonia a VI-a „Patetica” de Ceaikovski.[2]
În iulie 1927, Antonin Ciolan a format Orchestra Simfonică a Basarabiei, unde a fost prim-dirijor, iar în 1943 i s-a acordat funcția de Director General Muzical al Operei din Odessa, fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi muzicieni, util propagandei româneşti în unele ţinuturi din Moldova României Mari.[3] În această perioadă activitatea sa a fost foarte bogată: a dirijat într-un an și jumătate 24 spectacole de operă şi balet, multe concerte la Cernăuţi şi Chişinău. De la 19 octombrie 1944, noile autorități politice din România l-au considerat criminal de război și l-au arestat de două ori pentru că dirijase la Odesa, Chișinău și Cernăuți. Artistul a avut parte de multă susținere din partea colegilor de la Opera din Odesa și a studenților de la Conservatorul Ieșean. Ei au trimis scrisori la Ministerului Culturii de la București prin care au descris performanțele artistice și organizatorice ale lui Antonin Ciolan, demontând acuzațiile neîntemeiate de fraudă ce i-au fost aduse.
După unsprezece luni de închisoare, s-a produs reabilitarea oficială. Deși i-a fost recunoscută nevinovăția, climatul politic-social tulbure, frica de acțiunile punitive ale noilor autorități politice, lipsa de informații clare, atitudinea unor muzicieni ieșeni mediocri geloși pe succesul îndelung meritat [4] al lui Antonin Ciolan l-au forțat să părăsească orașul natal. A plecat la București deoarece Ministerul Culturii i-a acordat funcția de prim-dirijor al Filarmonicii „George Enescu” unde a activat doi ani începând cu 1947.
La vârsta de 66 de ani, în 1949, s-a stabilit la Cluj-Napoca, unde a fost numit prim-dirijor al Orchestrei Operei Maghiare și profesor de dirijat la Conservator. Odată cu înființarea Filarmonicii din orașul transilvan, a devenit director al instituției şi prim-dirijor. Opera Maghiară, Conservatorul şi Filarmonica de Stat, unde a activat pe rând și în paralel, au cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită până atunci, orchestra Filarmonicii concertând des și la Ateneul Român din București, fiind considerată una din cele mai bune formaţii româneşti şi o concurentă demnă a celor bucureştene.[5]
Dispărut la 4 decembrie 1970, Antonin Ciolan a răms în memoria discipolilor ca un eminent dirijor și profesor[6], a cărui memorie se cuvine a fi păstrată vie, cu deosebire la Cluj-Napoca, unde şi-a pus pentru eternitate amprenta asupra vieţii muzicale din capitala Transilvaniei.[7] Calitățile sale de dirijor au fost precizia, dinamismul, vivacitatea, respectarea partiturii, fermitatea sa, dublată de omenie şi dorinţa de a ajuta.[8]
În memoria personalității remarcante a lui Antonin Ciolan, bunul său prieten, sculptorul Ion Irimescu, a realizat bustul de bronz al muzicianului plasat în 1994 în Parcul Municipal din Cluj-Napoca. După mulți ani în care mormântul său aflat la Iași, a fost dat uitării, Gheorghe Mușat, trompetist încă din 1955 al Filarmonicii transilvănene, împreună cu câțiva colegi a reușit să stimuleze primăria ieșeană pentru a finanța lucrările de restaurare a mormântului, aflat astăzi pe lista monumentelor de patrimoniu național.
Realizări muzicale
Antonin Ciolan a cunoscut detaliat creația germană în perioada studiilor la Leipzig, Dresda și Berlin. Acel segment de timp i-a influențat în mod esențial concepția dirijorală. În general muzicienii germani au tradiția lucrurilor clare, exacte, spre deosebire de muzicienii francezi care dau mai multă atenție fanteziei, spontaneității. Antonin Ciolan obișnuia șă își organizeze strict activitățile muzicale (dirijor, profesor) și cele de conducere (rector de Conservatoare, Director de instituții muzicale – filarmonici, teatre de operă). Bazele repertoriului său au fost muzica romantică germană și rusă: Wagner, Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Borodin, Korsakov, Haciaturian.
A contribuit mult în primele decenii ale secolului XX la educarea publicului ieșean, promovând lucrări simfonice din țările amintite mai întâi la Teatrul Național, apoi la berăria Bragadiru, cu orchestra Conservatorului și ulterior cu orchestra Societății „George Enescu”. A reușit să ridice calitatea tehnic-artistică a ultimelor două ansambluri menționate la cote performante, încât dirijorii străini importanți care veneau în turnee la Iași le-au recunoscut valoarea.
Al doilea domeniu în care Antonin Ciolan s-a afirmat a fost dirijatul coral. A condus corul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Corul Bisericii „Sfântul Spiridon” din Iași. Ca rezultat al acestor calități, în 1941 a fost ales de Patriarhia Română să dirijeze vocile reunite din Chișinău, Bălți, Soroca, Ismail, Hotin la inaugurarea Turnului Dezrobirii Basarabiei. A fost un moment istoric și politic foarte important pentru că a marcat independența Basarabiei față de Rusia.
Al treilea domeniu de excelență a fost opera. A realizat spectacole la Iași, a fost numit Director general al Teatrului Liric din Odesa, a condus multe spectacole la instituția omonimă din Cernăuți. Și-a câștigat respectul publicului, al muzicienilor din aceste colective artistice, a criticii muzicale datorită calității și numărului mare de spectacole pe care le-a dirijat într-un timp relativ scurt. Un merit important al unui conducător de instituție și dirijor este să aibă un comportament apropiat față de subalterni, să realizeze spectacolele simfonice eficient și rapid.
Din 1955, când a devenit director și prim-dirijor al Filarmonicii din Cluj-Napoca, a realizat în timp scurt multe concerte, festivaluri cu muzică clasică, romantică, festivaluri Mozart, Beethoven. Deși s-a format la școala dirijorală germană de la sfârșitul secolului XIX și începutul celui următor, iar în timp au apărut concepții mai moderne – versiunile sale interpretative își păstrează valoarea, puterea de atracție. Stilul dirijoral s-a caracterizat prin combinația între exactitatea, rigoarea germană – patosul, dinamismul și expresia latină.
Lucrări reprezentative pentru stilul dirijoral
Opus-urile lui Brahms au făcut parte din repertoriul permanent al lui Antonin Ciolan, pe care l-a prezentat publicului mai întâi la Iași începând din anii ‘30 ai secolului trecut, până la sfârșitul vieții. A fost un interpret specializat în redarea creației romantice, preferințele sale îndreptându-se spre muzica germană și rusă. Întrucât a avut un temperament vulcanic, tumultos, dinamic – dublat de studiul riguros al partiturii pe care o respecta pană în cele mai mici amănunte, Antonin Ciolan a reușit să redea partea de trăire sufletească ardentă dar cu echilibru remarcabil. Acorda egală atenție sonorității generale a orchestrei – strălucitoare, compactă – timbrurilor fiecărui instrument care avea solo-uri.
În prima parte a Simfoniei I de Brahms (Un Poco Sostenuto – Allegro), pe parcursul unei succesiuni de fraze melodice, Antonin Ciolan a obținut contrastul de ritm (Allegro-Andante) fără ruperi, fără diferențe supărătoare, menținând continuitatea desfășurării muzicale. Trecerile de la episoadele lirice la cele dinamice sunt firești, fără întreruperi, dar fiecare episod are individualitate proprie.
Efectele muzical-artistice erau posibile prin repetițiile riguroase, nimic nu rămânea la voia întâmplării. Antonin Ciolan solicita fiecărui instrumentist sunetul și expresia pe care o considera potrivită fără a face nici un compromis, până se ajungea la interpretarea întotdeauna fidelă față de partitură. Muzica în versiunea lui dobândea mereu caracter spectacular.
Pentru audiția comparată a Primei Simfonii de Brahms am audiat variantele înregistrate de Arturo Toscanini și Leonard Bernstein. O trăsătură comună evidentă la Antonin Ciolan și Arturo Toscanini consta în dinamismul ritmic ilustrat prin tempo-urile mai rapide, alăturarea lor fiind motivată prin apartenența la stilul dirijoral din prima jumătate a secolului XX. Deși erau la fel de dinamici temperamental, Antonin Ciolan a beneficiat de plusul maturității pe care i l-a oferit vârsta înaintată, Toscanini a realizat înregistrarea Simfoniei I de Brahms când avea 70 de ani, Ciolan a interpretat-o în 1967, ajuns la senectute. Elementele principale pe care le-a urmărit Antonin Ciolan constau în luminarea fiecărui detaliu instrumental – solo sau de partidă – expunerea sonorității ample a întregii orchestre, contrastul dintre caracterele dinamic, ritmic și cel liric. Dar contrastul se obținea prin continuitate, nu prin rupere.
Simfonia I de Brahms în interpretarea lui Leonard Bernstein a fost înregistrată în anul 1983 cu Orchestra Filarmonicii din Viena. Spre deosebire de varianta lui Antonin Ciolan, tempo-ul ales de Berstein pentru prima parte, Allegro, este mai așezat spre a se sublinia masivitatea discursului melodic. Antonin Ciolan a respectat caracterul impozant al muzicii prin accentele și expresia puternică a instrumentelor cu corzi, pe care a impus-o orchestrei filamonicii din Cluj-Napoca. Astfel, tempo-ul său mai alert nu intră în contradicție cu natura marțială, strălucitoare a muzicii.
Și în partea a III-a (Un Poco Allegretto E Grazioso) dirijorul român a păstrat tempo-ul mai mișcat, imprimând dinamism superior și eleganță liniei melodice. Spre deosebire de Leonard Bernstein, care a ales o mișcare mai lentă. În partea a IV-a ( Adagio – Allegro Non Troppo Ma Con Brio) nota dominantă a variantei lui Antonin Ciolan este tot mișcarea vie, superior dinamică celei alese de Bernstein. Audierea altor opinii interpretative ale unor dirijori străini, în cazul de față Leonard Bernstein, dovedește că, până la sfârșitul vieții, Antonin Ciolan a rămas fidel ritmului bine marcat, subliniind caracterul romantic al simfoniei, asigurând interpretării latura spectaculară.
Deși nu a avut la dispoziție o orchestră mare ca număr de instrumentiști (cum a fost cazul ansamblurilor celebre din țările occidentale și din America de Nord), Antonin Ciolan a ajuns cu ansamblul din Cluj-Napoca la sonoritatea amplă, strălucitoare, puternică cerută de partitura Simfonia I de Brahms.
[1] https://ziarulfaclia.ro/in-memoriam-140-de-ani-de-la-nasterea-dirijorului-antonin-ciolan-fondatorul-orchestrei-filarmonicii-transilvania/
[2] Alex Vasiliu: Filarmonica din Iași – Opt decenii de la înființare (I), Arhivă Convorbiri literare Nr. 11(323) 2022, pagina de net 183 sau https://www.convorbiri-literare.ro
[3] Alex Vasiliu – Antonin Ciolan, Muzicianul patriot, site-ul Editurii Junimea, text preluat din Ziarul de Iași, 5 decembrie 2020
[4] Alex Vasiliu – Antonin Ciolan, Muzicianul patriot, site-ul Editurii Junimea, text preluat din Ziarul de Iași, 5 decembrie 2020
[5] https://michaelabocu.ro/articole-noi/135-de-ani-de-la-nasterea-dirijorului-antonin-ciolan-fondatorul-orchestrei-filarmonicii-transilvania/
[6] https://ziarulfaclia.ro/in-memoriam-140-de-ani-de-la-nasterea-dirijorului-antonin-ciolan-fondatorul-orchestrei-filarmonicii-transilvania/
[7] https://ziarulfaclia.ro/in-memoriam-140-de-ani-de-la-nasterea-dirijorului-antonin-ciolan-fondatorul-orchestrei-filarmonicii-transilvania/
[8] https://editurajunimea.ro/antonin-ciolan-muzicianul-patriot/
.
Beatrice Rotopănescu, anul IV, Muzicologie
Coordonator Jurnalism Muzical: prof. dr. asociat Alex Vasiliu
