A doua seară a Festivalului Internațional „Ciprian Porumbescu” – 17 octombrie, ediția 2023 – a continuat seria evenimentelor artistice pregătite pentru fiecare zi din perioada desfășurării sale cu un nou concert cameral, susținut de această dată de un ansamblu de suflători cu o componență multietnică și renume internațional, Cvintetul V Coloris. Evenimentul a avut loc în aceeași sală a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, având capacitatea de a atrage un public numeros, nerăbdător să îi asculte pe membrii joviali, energici și cu origini diverse ai cvintetului.
Realizat la inițiativa Consiliului Județean Suceava, care este principalul susținător al evenimentului, Festivalul Internațional „Ciprian Porumbescu” a fost organizat prin demersurile Centrului Cultural „Bucovina”, ce are ca scop conservarea și promovarea culturii tradiționale din nordul Moldovei prin numeroase proiecte culturale, festivaluri și activități artistice.
Programul propus de Cvintetul V Coloris a fost gândit unității tradiționale a surselor inspirație muzicală, toate lucrările incluse aparținând unor compozitori români, maghiari și danezi preocupați de valorificarea elementelor folclorice în creațiile lor, prin filtrare, prelucrare și adaptare timbrală adecvată compoziției academice. György Ligeti (1923-2006), Ciprian Porumbescu (1853-1883), Carl Nielsen (1865-1931), Sabin Păutza (n. 1943) au în comun raportarea muzicii create la sursele de inspirație populară care au pătruns în memoria și identitatea artistică a fiecăruia încă din copilărie, datorită nașterii și petrecerii primilor ani ai copilăriei în regiuni cu tradiții culturale bogate, generatoare de imagini sonore originale și idei creatoare extrem de roditoare.
Deși s-au reunit în urmă cu doar câțiva ani în această formulă, cei cinci membri ai cvintetului de suflători V Coloris au acumulat deja o experiență bogată de interpretare și organizare de evenimente, având în prezent un Curriculum Vitae impresionant! Laureat a trei competiții internaționale, frecvent invitat la festivaluri de top din Danemarca și România, Cvintetul V Coloris s-a remarcat rapid pe scena muzicală europeană și a devenit apreciat în unanimitate de criticii de specialitate.
Reunind muzicieni de top din România, Danemarca și Insulele Feroe, ansamblul explorează tradiția folclorică românească, daneză, muzica contemporană, dar și repertoriul universal prin compoziții originale și transcripții ale unor lucrări consacrate, fiind una dintre cele mai căutate formații camerale din Scandinavia și România. Provenind din culturi și spații geografice diferite, cei cinci membri ai grupului sunt uniți de dragostea lor pentru muzică, investind energia și forța lor de acțiune în acest nobil scop: Ștefan Diaconu – flaut, Jonas Frølund – clarinet, Felicia-Gabriela Greciuc – oboi, Niklas Kallsoy Mouritsen – corn și Constantin Barcov – fagot. Originile lor diferite, precum și varietatea culturală i-au inspirat să aleagă un nume ce reflectă „bogăția culorilor”, Coloris referindu-se la un amestec cromatic inspirator.
Dintre realizările remarcabile ale Cvintetului V Coloris, trebuie menționată participarea la Festivalul „George Enescu” în luna septembrie a acestui an, susținând un concert dedicat celor mai importanți compozitori Români sau care au legături cu spațiul românesc. De asemenea, V Coloris este organizatorul festivalului internațional Once Upon Festival din Copenhaga, care se desfășoară în perioada 7-9 octombrie, anul acesta realizând cea de-a doua ediție. Membrii grupului doresc să integreze în repertoriul lor muzică din diferite genuri, dedicând o parte din lucrările abordate culturii specifice pentru țara de origine a fiecăruia. Pe lângă repertoriul clasic pentru cvintet, sunt preocupați să aducă la lumină lucrări mai puțin cunoscute și compoziții noi, scrise în zilele noastre.
Prima lucrare audiată a fost ciclul de Șase Bagatele pentru cvintet de suflători, compus de György Ligeti, inclus în program datorită originii sale românești, fiind născut în localitatea Târnăveni, județul Mureș și cu ocazia celebrării centenarului de la venirea sa pe lume, în 1923. Realizate în 1953, cele 6 miniaturi camerale sunt de fapt transcripții ale unor piese extrase dintr-o altă lucrare a compozitorului, Musica Ricercata pentru pian solo, care conține 11 momente bazate pe teoria claselor de înălțimi sonore – cunoscută la nivel internațional ca pitch-class theory –. În cadrul acestui sistem se pornește de la un sigur sunet (la) în prima mișcare, în finalul fiecărei piese se adaugă mereu câte un nou sunet, astfel încât la finalul ultimei secțiuni se ajunge la totalul de 12 sunete, reunite sub forma unei mulțimi de sunete: {la, la ♯, si, do, do ♯, re, re ♯, mi, fa, fa ♯, sol, sol ♯}.
Titlul de Musica Ricercata se referă, pe de o parte la ideea de căutare a muzicii proprii, în vederea descoperirii unui stil creator original, individual și totodată proaspăt, modern, iar pe de altă parte, vizează valorificarea unor tehnici de construcție și scriitură similare muzicii din Baroc, precum contrapunctul imitativ sau liber specific genurilor polifonice riguroase (ricercar, fugă) sau, în unele mișcări, inserând trăsături ale pieselor de tip improvizatoric (preludiu, toccata, fantasia, capriccio). În cele Șase Bagatele, György Ligeti a reluat o parte din piesele lucrării anterioare, păstrând ideea construcției lor pe baza unui număr strict de sunete, reunite în mulțimi de sunete. Ciclul a intrat în repertoriul internațional standardizat pentru cvintetul de suflători, fiind deseori inclus în programele de concert și regulamentele concursurilor de interpretare pentru muzica de cameră. Denumirile pieselor surprind caracterul fiecăreia, starea de spirit pe care o sugerează, energia și forța de expresie: I. Allegro con spirito, II. Rubato. Lamentoso, III. Allegro grazioso, IV. Presto ruvido, V. Adagio. Mesto. Béla Bartók in memoriam, VI. Molto vivace. Capriccioso. Cele Șase bagatele sunt foarte solicitante tehnic atât la nivel individual, pentru fiecare instrumentist al ansamblului, cât și la nivel colectiv, necesitând o atenție vigilentă între membri, sincronizare și precizie la fiecare intervenție, aspecte pe care le-am remarcat cu bucurie în interpretarea Cvintetului V Coloris din cadrul festivalului „Ciprian Porumbescu”.
A doua lucrare pregătită de aceștia a constituit o surpriză pentru publicul sucevean: o transcripție inedită a Baladei lui Ciprian Porumbescu pentru formula timbrală de cvintet de suflători, în viziunea flautistului și muzicianului cu multiple specializări din componența ansamblului, Ștefan Diaconu (care este originar din Rădăuți). Din dorința de a fi cât mai aproape de sonoritatea caldă și vibrantă a lucrării emblematice pentru cultura muzicală românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ștefan a optat pentru câteva instrumente mai rar folosite în prezent: oboiul d’amore și clarinetul basset, al căror ambitus și timbru sonor au o rezonanță diferită față de oboiul și clarinetul de concert din zilele noastre, apropiindu-se de versiunile lor mai vechi, din perioada Barocului. De asemenea, fagotul este valorificat în registrul mediu spre acut, pentru a se apropia de sonoritatea violoncelului. Astfel, celebra temă a baladei lui Ciprian Porumbescu a fost expusă inițial la oboiul d’amore, a circulat pe parcursul lucrării la celelalte instrumente, iar în finalul lucrării am auzit clarinetul basset în pianissimo possibile, realizând o încheiere solemnă, în registrul grav al instrumentului, adecvată atmosferei create de frumoasa lucrare a compozitorului bucovinean.
O compoziție inedită pentru publicul românesc a fost ciclul de Cinci piese pentru pian op. 3 din creația compozitorului danez Carl Nielsen, în versiunea aranjată și transcrisă de același Ștefan Diaconu pentru cvintet de suflători. Perioada în care a trăit Carl Nielsen (1865-1931) cuprinde tranziția dintre secolele XIX-XX, iar stilul său creator prezintă trăsături romantice și postromantice, cu unele tendințe spre sonoritățile moderne ale curentelor din primele decenii ale veacului trecut, dar într-o abordare moderată. Compuse între anii 1887-1891, miniaturile din ciclul op. 3 se caracterizează prin melodii nostalgice, visătoare sau, dimpotrivă, piese de caracter cu formule ritmice pregnante, având acel lirism specific sensibilității popoarelor scandinave. Am remarcat pe parcurs inserția unor instrumente cu timbru particular, folosite pentru a evidenția mai limpede specificul anumitor piese din ciclul lui Carl Nielsen: în Folketone (Folk Tune), s-a evidențiat o melodie populară cu caracter melancolic, meditaitv, în cea de-a doua, intitulată Humoreske (Humoresque), am remarcat folosirea clarinetului și a flautului piccolo, în cea de-a treia, Arabeske (Arabesque), apare cornul în registrul grav, în cea de-a patra, Mignon, am regăsit caracerul simpatic, captivant, prin valorificarea cornului englez, iar în ultima piesă, denumită sugestiv Alfedans (Elf’s Dance), am intrat într-o atmosferă de poveste, Dansul elfului având pregnanța și dinamismul specific acestui personaj emblematic pentru mitologia nord-europeană.
Păstrând ideea de început în configurarea programului bazat pe muzică folclorică – românească și daneză –, ultima lucrare prezentată de Cvintetul V Coloris a fost o creație puternic impregnată de sonoritățile populare românești, aparținând compozitorului Sabin Păutza. Compusă în prima sa versiune în 1978 pentru cvartet de coarde și orchestră, ca un concerto grosso cu dialog între grupul concertino și tutti, lucrarea Jocuri II este deja cunoscută publicului românesc, având la bază şapte melodii de dans preluate din Culegerea de folclor din Maramureş, întocmită de Béla Bartók. Temele sunt construite pe scări modale populare, iar tratarea armonică evidențiază folosirea mixturilor de cvarte, cvinte paralele și a cadențelor plagale.
După 45 de ani, Sabin Păutza revine asupra acestei lucrări din numeroasa serie a Jocurilor, realizând o versiune pentru formula de cvintet de suflători, cu dedicație pentru ansamblul V Coloris, în urma unei întâlniri din anul 2022, care a creat o frumoasă legătură între membrii dornici să interpreze creații folclorice și compozitorul care i-a îndrăgit. Fiind ocompoziție tradițională și modernă în același timp, Jocuri II pentru cvintet de suflători prezintă câteva particularități timbrale prin valorificarea flautului piccolo și a clarinetului în Mi b, întrucât acestea se apropie mai mult timbralitatea instrumentelor populare românești, precum fluierul, naiul sau cavalul. Jocuri II este primită de fiecare cu mult entuziasm de spectatori, datorită melodiilor diverse și captivante, prelucrărilor inspirate, ritmurilor pregnante și irezistibile, inserțiilor de bătăi din picior, a mișcărilor de dans și joc care se regăsesc în întreaga lucrare.
Opțiunile repertoriale și stilul personal de a interpreta al Cvintetului V Coloris a cucerit publicul sucevean prezent în sală în a doua seară a Festivalului „Ciprian Porumbescu”, precum și auditorii care au urmărit de acasă concertul, prin live streaming, lăsând mesaje de entuziasm și încântare pe canalele de promovare media. Maniera interpretativă a ansamblului se remarcă prin intuiție, fantezie și autenticitate, iar curiozitatea de a explora și a combina culturile dă naștere unor proiecte extraordinar de originale și atrăgătoare pentru publicul de pretutindeni!
Îi felicit din toată inima și abia aștept să îi reascult/ revăd într-un viitor eveniment artistic, pentru că au puterea de a capta atenția deopotrivă la nivel auditiv, prin talent, profesionalism și precizie tehnică, dar și la nivel vizual, prin prezența scenică deosebită, costumele tradiționale românești purtate cu drag și prin bucuria lor evidentă de a cânta împreună!
Cronică realizată de lect. univ. Mihaela-Georgiana Balan