În seara de 16 octombrie 2023, în eleganta sală a Teatrului Municipal „Matei Vișniec” din Suceava, a avut loc primul eveniment artistic din cadrul Festivalului Internațional „Ciprian Porumbescu”. Concertul cameral susținut de Cvartetul Transilvan a oferit publicului ocazia de a audia un program alcătuit din lucrări consacrate ale repertoriului clasic de cvartet de coarde, aparținând celor trei compozitori vienezi – Haydn, Mozart, Beethoven –.

Evenimentul a fost un prilej de mare bucurie și sărbătoare pentru mediul artistic bucovinean, unde muzica se regăsește în ipostaze numeroase și diverse: arta folclorică atât de bine păstrată și conservată în acest tărâm cu istorie îndelungată, muzica religioasă de mare forță și adâncime, reflectând valorile creștine ale spațiului moldav în general, la care se adaugă din ce în ce mai pregnant muzica de tradiție academică europeană, atât din secolele anterioare, cât și din epoca modernă (secolul XX) și lumea contemporană, din zilele noastre.

Realizat la inițiativa Consiliului Județean Suceava, care este principalul susținător al evenimentului, Festivalul Internațional „Ciprian Porumbescu” a fost organizat prin demersurile Centrului Cultural „Bucovina”, la inițiativa unui grup de oameni extraordinari, care au dat viață acestui proiect cultural de înaltă ținută artistică. Manifestările programate în cele patru zile au adus la Suceava interpreți de elită, soliști consacrați din lumea muzicii academice românești, profesori cu amplă experiență în activitatea universitară, ansambluri camerale cu renume internațional, precum și tineri compozitori care s-au lansat în provocarea de scrie muzică specială pentru competiția integrată în festival.

Partenerii care au sprijinit desfășurarea evenimentului sunt primăria Municipiului Suceava, Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, Colegiul de Arte „Ciprian Porumbescu” și Inspectoratul Școlar Județean Suceava.

Recitalul din prima seară a festivalului i-a avut ca protagoniști pe membrii Cvartetului Transilvan, a cărui existență se apropie de pragul a patru decenii de activitate, grupul inițial fiind fondat în 1987. Cvartetul Transilvan și-a edificat şi consolidat o reputație cu rezonanță amplă în țară și peste hotare, acumulând o listă impresionantă de performanțe artistice, prin participarea la festivaluri celebre din Austria, Franța, Anglia, Finlanda, SUA, la competiții redutabile, concurând cu Emerson String Quartet, American String Quartet, Mendelsohn String Quartet, la întâlniri diplomatice, vizite prezidențiale, evenimente oficiale importante precum aderarea României la Uniunea Europeană și prin susținerea de concerte patronate de Casa regală a Spaniei sau Guvernul Turciei. Cu o vastă experiență interpretativă, cei patru membri actuali ai Cvartetului Transilvan sunt în continuare uniți prin bucuria de a cânta împreună: Gabriel Croitoru – vioara I, Nicușor Silaghi – vioara II-a, Marius Suărășan – violă, Vasile Jucan – violoncel.

Concertul cameral a debutat cu Cvartetul de coarde K.V. 156 în Sol Major de W. A. Mozart, lucrare ce face parte dintr-un ciclu de șase cvartete numite Milaneze, datorită localizării compozitorului în renumitul centru artistic italian în perioada realizării lor. Compus în 1772, acest cvartet evidențiază starea de bucurie, frenezia și entuziasmul specifice vârstei adolescenței, tânărul Mozart având atunci doar 16 ani. Prin cele trei mișcări, Presto, Adagio și Tempo di minuetto, Cvartetul K.V. 156 evidențiază deopotrivă avântul tinereții compozitorului și limpezimea stilului clasic, datorită echilibrului creat de ordinea succesiunii lor, invitând publicul să se delecteze inițial cu o mișcare rapidă, energică și luminoasă, urmată de o secțiune mediană în tempo lent, cu sonoritate melancolică și caracter liric, încheindu-se cu un menuet tipic culturii muzicale vieneze din acea vreme, în stil galant și tempo așezat, cu momente de dialog complementar între instrumente, având efectul de a contrabalansa contrastul dintre primele două părți și de a crea echilibrul la nivelul întregii lucrări.

Următoarea lucrare audiată a fost Cvartetul op. 64 nr. 5 în Re Major de J. Haydn, a cărui lucrare a fost dispusă în program după cea a lui Mozart, deși era mai în vârstă decât acesta cu 24 de ani. Ordinea aleasă pentru interpretarea cvartetelor este cronologică, cel de Mozart fiind compus în 1772, iar cel de Haydn în 1790. Dacă Mozart era în floarea vârstei atunci când lucra la Cvartetele Milaneze, Haydn avea deja o vastă experiență muzicală, compunând ciclul său la vârsta de 58 de ani. Numit și „Ciocârlia”, cvartetul lui Haydn face parte dintr-un grup de 6 creații de gen reunite în ciclul op. 64, dedicate violonistului Johann Tost. Acesta era un prieten al lui Haydn, ajutându-l să găsească interpreți și editori pentru publicarea ciclului. Tonalitatea Re Major, aleasă în genere de compozitorii clasici datorită asocierii cu sonoritățile calde, solare, contribuie la sugestia poetică a cântului maiestuos, înălțător de ciocârlie în prima parte – Allegro moderato –, urmând o mișcare așezată, cu o melodie expresivă, frumos evidențiată, în Adagio cantabile, apoi obișnuitul menuet, în tempo mediu, Allegretto,cu un caracter rafinat, echilibrat, specific atmosferei din saloanele aristocratice. Partea a IV-a, Finale: Vivace încheie cvartetul într-o mișcare deosebit de energică, în care instrumentele sunt prinse ca într-un iureș sonor, cu unele intrări polifonic-imitative ce pun în valoare măiestria scriiturii folosite de Haydn și virtuozitatea instrumentiștilor care au interpretat cu maximă precizie această secțiune finală a cvartetului.

Concertul cameral s-a încheiat cu Cvartetul op. 18 nr. 2 în Sol Major, de L. van Beethoven, o altă lucrare reprezentativă pentru stilul clasic vienez. Dacă Haydn încununează acumulările stilistice ale secolului al XVIII-lea, fiind considerat „părintele” genului de cvartet, iar Mozart concentrează istoria genului, parcurgând același drum ca Haydn, dar într-o perioadă mult mai scurtă – toate cvartetele sale fiind compuse în decurs de 20 de ani –, Beethoven asimilează experiența predecesorilor săi și o esențializează în acest ópus de tinerețe, alcătuit din șase cvartete compuse între anii 1798 și 1800, în urma unei comenzi solicitate de prințul Joseph Franz Lobkowitz. Întrucât acesta l-a sprijinit financiar de mai multe ori pe Beethoven și i-a facilitat interpretarea unor creații datorită orchestrei private pe care o menținea la curtea sa, compozitorul i-a dedicat mai multe lucrări, printre care și acest ciclu de cvartete op. 18. Având 28-30 de ani atunci când le compunea, Beethoven era suficient de matur pentru a realiza sinteza trăsăturilor clasice în primele sale cvartete, evidențiind admirația și respectul său pentru bătrânul Haydn, care era încă în viață pe atunci, dar și pentru stilul lui Mozart, care trecuse la cele veșnice mult prea devreme, în 1791. Pe lângă trăsăturile trăsăturile tradiționale ale cvartetului clasic, evidente prin structura genului în patru mișcări, planul tonal cu relații armonice înrudite și prin formele clare, ordonate, pe care le-a valorificat, Beethoven prefigurează și elementele limbajului muzical romantic din secolul al XIX-lea, prin unele excepții de alcătuire interioară a părților și prin înlocuirea obișnuitului menuet din partea a III-a cu un Scherzo în tempo Allegro, care aduce un caracter mai pregnant și viguros față de maniera elegantă a mișcării tradiționale care predomină în cvartetele clasice.

Am asistat la un eveniment artistic de mare rafinament, Cvartetul Transilvan având o forță de expresie extraordinară, o precizie deopotrivă individuală și colectivă, precum și o sonoritate atât de compactă, omogenă, consistentă, încât prezența lor pe scenă are puterea fascinantă de a lăsa în urmă lumea exterioară și de a transpune auditoriul într-o altă dimensiune, condusă și inundată de o înaltă formă de manifestare artistică – muzica!

Cronică realizată de lect. univ. Mihaela Balan, muzicolog în cadrul UNAGE Iași