(* Cronica a apărut și în „Actualitatea muzicală”, nr. 12/2023, București)
În plin „sezon” autumnal de festivaluri dedicate fie muzicii moderne și creației contemporane în general, fie culturii muzicale românești, deopotrivă noi și vechi, cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Internațional MERIDIAN a încununat seria de evenimente care au însuflețit viața artistică din majoritatea centrelor culturale ale țării noastre în această toamnă. Astfel, prima jumătate a lunii noiembrie a fost încărcată de rezultatele muncii roditoare întreprinse de echipa de organizare a Festivalului Meridian (Diana Rotaru – director artistic, Irinel Anghel, Gabriel Mălăncioiu, Alexandru Ștefan Murariu, Constantin Basica, Vlad Văidean, Costin Aslam) printr-o pleiadă de evenimente desfășurate pe axa București – Timișoara – Cluj-Napoca – Iași, în perioada 5-12 noiembrie 2023. Tema festivalului din acest an, PERSONA, a păstrat ideea alegerii unui titlu generic, cuprinzător și inspirator, în același timp, precum edițiile anterioare, vizând simbolul măștilor cu toate conotațiile acestora în plan artistic, cultural, social.
Evenimentul desfășurat la Iași pe data de 7 noiembrie 2023, de la ora 17.00, în sala „Eduard Caudella”, a invitat publicul ieșean într-un periplu imaginar „Beyond Mask”, conform titlului ales pentru concertul cameral organizat de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” în cadrul Festivalului Meridian, în special datorită eforturilor dedicate de Emanuela Izabela Vieriu pentru a face posibil acest eveniment. Programul a inclus creații recente, unele interpretate anterior cu ocazia altor evenimente artistice, altele în primă audiție absolută, semnate de tineri compozitori români, aparținând generațiilor din anii ’80 și ’90: Andrei Virgil Popescu, Aurelian Băcan, Àron-Török Gyurkó, Bogdan Pintilie, Izabela Vieriu, Alin Constantin Chelărescu (ordinea acestora în concert nefiind cronologică, ci pe baza unei creșteri treptate a numărului de instrumente destinate în interpretarea lucrărilor și alternarea lor timbrală).
Cele șase lucrări incluse în programul evenimentului de la Iași au fost reunite sub cupola denumirii sugestive, oferind auditoriului ocazia de a explora un întreg univers artistic „Dincolo de mască”, intrând succesiv pe tărâmul mitologiei antice cu intonații de aulos (Panix), apoi în lumea sonorităților lirice enesciene integrate într-o mișcare viguroasă (Enestoccata), urmând apoi fluiditatea unui discurs sonor similar apelor curgătoare în zgomotul lumii contemporane (Liquid), trecând printr-un complex de trăiri sufletești cu „forme” diverse și liber exprimate (Shapes of Feeling)spre o nouă lucrare ce transpune sonor înflorirea interioară și care semnalează, astfel, minunile deseori neobservate ale naturii (Inflorescence), pentru ca, în final, călătoria să dobândească încă patru ipostaze artistice prin ritmicitatea jazz-ului, incongruența sonorităților dintr-un cântec de leagăn, nostalgia delicată a unei melodii de vals și frenezia folclorului balcanic din componența ultimei lucrări (StilMania, alcătuită din patru părți).
.
Prima lucrare audiată a fost Panix pentru flaut solo, compusă de Andrei Virgil Popescu în decursul acestui an, având prima audiție în luna martie, la București. Compoziția explorează universul mitologiei antice prin intermediul sonorităților impresioniste, inspirate, pe de o parte, de instrumentul de suflat specific culturii străvechi eline, aulosul, iar pe de altă parte, de stilul lui Claude Debussy – în lucrările Syrinx și Prélude à l’après-midi d’un faune – unde flautul deține un rol special prin timbrul său catifelat, unduitor, cald, sugestiv pentru atmosfera mistică, arhaică a întâmplărilor din vremuri imemoriale. Intenția componistică a tânărului Andrei Virgil Popescu este complexă, orientată spre descriere și sugestie sonoră, integrând transpunerea sonoră a unor tablouri aparținând pictorului Ferdinand Knab – care ilustrează preponderent cetăți, ziduri, porți, ruine, peisaje încărcate de istorie – și dorind o altă perspectivă asupra mitului zeului Pan prin întrepătrunderea cu momente din firul narativ al poveștii nimfelor și faunilor, însă cu roluri inversate. Citarea motivului din debutul Preludiului la după-amiaza unui faun are funcția invocării faunilor de către nimfe, iar contextul general este imaginat într-un tărâm legendar unde soarele este veșnic la apus, răspândind o lumină caldă, nesfârșită. Interpretarea flautistei Carla-Maria Stoleru a creat o atmosferă solemnă, bogată în tehnici de emisie și culori timbrale cu efect imagistic, descriptiv, valorificând întregul registru al flautului cu naturalețe și expresivitate, după cum și-a dorit compozitorul.
Următoarea creație audiată ne-a arătat efectul neașteptat al asumării unei măști componistice din alt secol, prin valorificarea unor teme celebre în contexte antinomice care determină dedublarea sinelui și un contrast puternic între sursa de inspirație și propriile idei. Enestoccata pentru vioară şi pian de Aurelian Băcan, compusă în 2017, reprezintă un omagiu adus marelui compozitor român, valorificând motive enesciene preluate din Sonata nr. 3 în la minor pentru pian și vioară „în caracter popular românesc”,într-o viziune contrastantă față de expresia introvertită a acesteia. Cântecul lung, hăulitul sau jocurile de dans folcloric sunt distorsionate prin conversia caracterului original într-o mișcare trepidantă, uneori acerbă, bazată pe ritmul motoric, specific genului toccata și elemente de scriitură de tip ostinato, cu numeroase pedale repetitive. Lucrarea semnată de Aurelian Băcan a adus cu sine o energie puternică în sala de concert, generând un impuls al freneziei artistice care s-a resimțit în interpretarea violonistului Daniel Gherasim și a pianistului Vlad Gheorghiu, întreaga desfășurare sonoră emanând o forță vitală și o voință interioară resimțite deopotrivă în spiritul muzicii enesciene și în viziunea „măștii” contemporane alese de către compozitorul Aurelian Băcan.
O altă fațetă a autodezvăluirii componistice în fața publicului auditor „dincolo de mască” este cea a fluidizării gândurilor și ideilor creatoare prin intermediul tehnicilor timbrale extinse, așa cum a procedat Àron-Török Gyurkó în lucrarea Liquid pentru clarinet şi pian (2023), implicând sonorități diverse de la microzgomote fine amplificate până la conglomerate sonore consistente. Compozitorul și-a imaginat discursul muzical sub forma unei materii fluide care se unduiește constant și alunecă de la un instrument la celălalt, determinând interacțiuni inedite, texturi timbrale și întrepătrunderi discursive între efectele de sonoritate ale clarinetului și pianului. Izbucnirile bruște, resimțite ca niște scântei rapide sau explozii cu redare intermitentă creează uneori imaginea unui flux sonor mai dens, incandescent, precum magma care clocotește la infinit în splendoarea ei roșiatică. Cei doi soliști, clarinetistul Zaharia Hojbotă și pianistul Andrei Enoiu au conturat un parcurs sinuos, aplicând tehnici diverse de emisie și atac, realizând efecte timbrale și momente de legătură atent lucrate pentru interpretarea acestei partituri contemporane complexe.
A urmat o lucrare prezentată în primă audiție absolută, Shapes of Feeling pentru vioară şi pian (2023) compusă de Bogdan Pintilie, în care am observat o mare varietate de stări, sentimente, ca niște măști conturate într-o multitudine de forme și ipostaze. Astfel, ideile muzicale se diversifică pe parcursul secțiunilor ABCA, urmate de o coda, având la bază motive succinte, bine conturate, asociate cu ritmuri pregnante, evidențiate prin formule repetitive, uneori desincronizate în raport cu organizarea metrică, generând aluzii melodice și polimetrii cu trimitere spre prelucrările folclorice. Scriitura tinde în general spre omofonie, dar există pe parcurs intervenții polifonice pasagere, care contribuie la dinamismul lucrării și caracterul ei expresiv, evidențiat prin interpretarea violonistului Daniel Gherasim și a pianistului Vlad Gheorghiu, fiind totodată impregnat de însuflețirea și vitalitatea compozitorului.
Așa cum în interiorul ființelor umane se dezvoltă microuniversuri dense în trăiri, gânduri, transformări lăuntrice, și în mediul natural se petrec fenomene ascunse vederii, dând naștere unor veritabile minuni ale lumii înconjurătoare. Lucrarea semnată de compozitoarea Izabela Vieriu este intitulată Inflorescence pentru a sugera un proces miraculos și fascinant care se petrece în interiorul smochinelor, prin creșterea treptată a miezului care devine în același timp floare și fruct. Componența timbrală a ansamblului pentru interpretarea acestei lucrări include flautul (Carla-Maria Stoleru), clarinetul (Zaharia Hojbotă), vioara (Bogdan Onofrei) și pianul (Andrei Enoiu), având rolul de a sugera gingășia și rafinamentul structurii elaborate a țesutului vegetal din interiorul smochinei, iar scriitura aerisită, evitând complexitatea aglomerărilor sonore, alături de variația perpetuă a motivelor și pulsația constantă din background-ul lucrării sunt simbolice pentru poeticitatea unui fenomen neobservat, revelând frumusețea ascunsă a naturii.
Ultima lucrare a prezentat publicului o succesiune de măști spectaculoase, diferite atât ca sursă de inspirație, elemente de limbaj dominante pentru fiecare parte, cât și din punct de vedere al caracterului și stărilor de spirit sugerate. StilMania pentru flaut, clarinet, vioară a fost creată de tânărul compozitor Alin Constantin Chelărescu în anul 2021, reprezentând un ciclu de patru secțiuni cu denumiri sugestive: 1. Ritjazzmic; 2. Bertrand, Bertrand…; 3. La Valse; 4. SAK-SAK. Alăturarea lor pe parcursul acestei creații inedite generează o succesiune multicoloră de mișcări și tablouri sonore, în care firul unificator este dat de obsesia provocată de un aspect de limbaj determinant pentru stilul fiecărei părți componente.
Astfel, prima secțiune dezvăluie forța de impact a sonorităților specifice stilului jazz, prin ritmicitatea cu efect magnetic a unor melodii captivante, puse în valoare prin sincope, accente asimetrice, combinații metrice eterogene, pedale ritmice și alte forme de evocare a muzicii jazz.
A doua parte poate fi considerată o portretizare muzicală a unui personaj din romanul „Nemurirea” de Milan Kundera, de profesie avocat, care apare ilustrat sonor în mijlocul unui cântec de leagăn straniu, cu nuanțe grotești. Este ca o parodie caracterologică, datorită contrastului flagrant dintre trăsăturile impozante ale protagonistului kunderian și legănatul sugerat de ritmul ternar liniștit, care este „contaminat” cu accente bruște și efecte de emisie particulare în segmentele descompuse ale flautului și clarinetului, atipice și chiar sinistre în raport cu trăsăturile unui gen muzical considerat inofensiv. Suprapunerile verticale ale armoniilor tradiționale cu structuri puternic disonante și efecte timbrale abrupte creează imaginea unei realități distorsionate, unde personajele se mișcă mecanic și acționează disonant în raport cu trăirile și gândurile lor, ca într-un vis absurd, plutind într-o mare de hazarduri și alternative. Uneori, sonoritățile de pe parcursul acestei secțiuni mi-au amintit de stilul parodic al lui Alfred Schnittke, cu acel amestec de paradoxuri dintre umorul nobil, nostalgie edulcorată, persiflare rafinată și durere transfigurată.
A treia secțiune a lucrării StilMania face aluzie la poemul coregrafic al lui Maurice Ravel cu același titlu, La Valse, oferind o perspectivă personală a compozitorului Alin Chelărescu asupra celebrului dans de salon. Desfășurarea sonoră imaginată de acesta se resimte mai degrabă ca o căutare a atmosferei romantice, într-un efort de stimulare a memoriei pentru reconstituirea unor sonorități parcă uitate, prin inserția repetată a acelei melodii calde, vibrante, interpretate de pianist la o claviatură electronică cu timbru modificat, precum romanțele de odinioară. Această parte a cvartetului poate fi asemuită cu procesul amintirilor dintr-un trecut îndepărtat ce revin fragmentat și dezordonat printre alte succesiuni de pasaje și efecte care sugerează cursul gândurilor în fluxul de neoprit al minții umane.
Ultima mișcare ia naștere dintr-o izbucnire debordantă de ritmuri și culori sonore specifice muzicilor tradiționale din spațiul balcanic, amintind pe alocuri de contextul pestriț al unor lucrări de Mihail Jora. Deși am intrat într-un nou mileniu, iată că bazinul sonor în care folclorul românesc urban își găsea resursele în prima jumătate a secolului trecut constituie încă și astăzi un puternic ferment creator pentru cultura muzicală contemporană. Noile generații de compozitori (re)descoperă surse puternice de inspirație în diversitatea melodiilor modale balcanice și a formulelor cu pulsație eterogenă, pe care Alin Chelărescu le-a integrat într-o succesiune de sonorități care se revarsă cu exuberanță în asocierea timbrală dintre flaut, clarinet, vioară și pian.
Festivalul Meridian devine, de la o ediție la alta, tot mai sonor, divers, abundent în evenimente și ipostaze de manifestare. Ne-am bucurat enorm să găzduim în spațiul Universității Naționale de Arte din Iași un concert cameral incitant, cu program de muzică nouă, în interpretarea unor soliști valoroși ai mediului artistic ieșean! Felicitări organizatorilor, partenerilor și tuturor celor implicați, care au făcut posibilă desfășurarea acestui eveniment!
.
Mihaela-Georgiana Balan
lector univ. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Iași