În după-amiaza zilei de 16 octombrie 2024, începând cu orele 16:00, corul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi, dirijat de conf. univ. dr. George Dumitriu, a susținut un concert în cadrul Festivalului Muzicii Românești, ediția a XXVI-a. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” și a fost prefațat de muzicolog dr. Aliona Paciurcă.

Săptămâna 14-20 octombrie a propus, în cadrul festivalului, diverse manifestări artistice publicului ieșean care a beneficiat de intrare liberă la toate momentele. Pentru studenții implicați ca voluntari, fie membri ai corului, fie participanți la acest proiect, deplasarea și ajungerea la timp la toate evenimentele a fost o adevăratǎ provocare. Participarea la ultimele repetiții generale nu a putut fi completă, acest fapt constituind o deficiență în aproximarea sonorității finale. În acest context intens, concertul a fost o reușită și a adus multă bucurie atât membrilor corului, cât și publicului prezent în sală.

Programul a fost divers și atractiv, prin diferitele genuri și stiluri abordate, cuprinzând unsprezece lucrări corale, cu conținut religios, poetic și folcloric, interpretate a cappella.

.

În deschiderea concertului au fost interpretate două lucrări contrastante ca stare și atmosferă, deși ambele fac parte din repertoriul de muzică sacră. Prima piesă, Cămara Ta, Mântuitorul meu de Ioan D. Chirescu, a introdus ascultătorii într-o lume sonoră luminoasă, debordantă și bogată în căldură sufletească. Cea de-a doua piesă, Te slăvesc pe Tine, Părinte de Pascal Bentoiu prezintă o altă latură a închinării – sobrietatea și reverența –, care sunt generate de descoperirea frumuseții în lucrurile neînțelese. Aceste „taine” ale credinței sunt reliefate în plan muzical prin înlănțuiri și momente disonante, cu rezolvare amânată sau realizată uneori în manieră neașteptată.

Veniți să ne bucurăm de Ioana Ghica Comănești este lucrarea muzicală care a dat și numele concertului. Inspirată din Psalmul 94, a fost singura piesă din program care s-a adresat în mod direct audienței din perspectiva omagierii sacralității, lansând o invitație pentru a participa activ la desfășurarea actului artistic prin exprimarea bucuriei. Cinei Tale cei de taină de Gheorghe Dima a fost o piesă solicitantă din punct de vedere al menținerii tensiunii interioare și a conducerii frazelor muzicale, evocând un important moment biblic.

Concertul nr. 1 de Gavriil Musicescu, lucrare semnificativă din repertoriul muzicii corale românești, este o lucrare grea, solicitantă atât din perspectiva structurii și întinderii ample, cât și datorită scriiturii care impune tehnici diverse de emisie și susținere vocală. Debutând cu o introducere în Andante, concertul este alcătuit din trei părți: Allegro, Adagio, Allegro, în care sunt valorificate texte religioase din Psalmii 23, 150 și 142 ai profetului David. Capodopera impresionează prin liniile melodice maiestuoase, prin momentele de scriitură imitativă scrise cu mult talent și știință polifonică, dar și prin îmbinarea acestora cu omofonia, constituind o rugă concertantă, înălțătoare.

.

Crizanteme de Vasile Spătărelu a marcat trecerea în sfera laică a programului. Concepută ca o frumoasă elegie a chipului matern, ce rămâne impregnat în memoria fiecărui om pentru totdeauna, lucrarea conține deopotrivă momente cu referire la divinitate și la starea de grație atinsă prin aprecierea unor valori sfinte pentru sufletul uman. Toate aceste idei au fost reliefate prin texturi muzicale expresive, cu melodii cantabile și sonorități deosebit de poetice, care au atins inimile spectatorilor.

În contrast cu atmosfera lirică a Crizantemelor, a urmat lucrarea Cântec și Joc din Maramureș de Dan Mihai Goia, aducând în prim plan buna dispoziție și energia specifice muzicii populare românești. După cum indică și titlul, lucrarea este concepută sub forma unui diptic ce reunește două piese diferite din punct de vedere al tempo-ului și al caracterului: Andante cantabile și Tempo animato. Dacă primul moment s-a evidențiat prin cantabilitate și accesibilitate, următoarea secțiune a stimulat publicul și a dinamizat atmosfera prin strigăturile pline de viață, introduse în scriitura corală.

Păstorița de Marțian Negrea s-a remarcat prin culoarea armonică și densitatea scriiturii. Muzica se pliază pe versurile poeziei lui George Coșbuc, iar viziunea interpretativă aduce un surplus de farmec textului poetic. Considerată drept una din piesele antologice ale muzicii corale românești, Ana Lugojana de Ion Vidu este o lucrare muzicală antrenantă prin caracterul vioi și tempo-ul rapid, necesitând o atenție deosebită la nivelul articulării cuvintelor.

A urmat celebra Mă luai, luai de Tudor Jarda, care a adus în atenția auditoriului elemente ale limbajului muzical popular, amplificate sau estompate în funcție de reliefarea unor caracteristici ale cântecelor de origine tradițională. Aparenta monotonie din primele două variațiuni este urmată de aglomerări tot mai intense, generate prin imitații și suprapuneri polimetrice care conduc discursul spre punctul culminant al lucrării. S-a resimțit o evoluție treptată în interpretare, asemenea vieții umane, înfățișată în acest caz sub forma unui obicei străvechi, îmbrăcat în veșminte ale consonanțelor și disonanțelor.

În finalul concertului, piesa Sări mândra de Sabin Păutza a răsunat în frumoasa aulă a Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, cu toate secțiunile sale sincrone și imitative, cu dialogurile dintre partidele vocale și momentele de culminație strălucitoare.  

.

Afișul concertului adresa o invitație simplă, dar plină de lumină și vitalitate: „Veniți să ne bucurăm” … și a fost bucurie!! Provocările din timpul repetițiilor și micile incidente petrecute nu au umbrit rezultatul final. Mobilizarea coriștilor a fost eficientă, având în vedere puținul timp disponibil pentru pregătirea repertoriului și diminuarea ansamblului, cauzată de plecarea membrilor care au absolvit anul universitar anterior. Cu toate acestea aplauzele au fost furtunoase și pline de veselie, aspect pe care l-am resimțit chiar din postura de corist.

.

Cronică semnată de DEBORA ARNĂUTU, anul IV, Dirijat Cor Academic