A pornit ca un experiment născut din dorința de a îmbina pasiunea pentru jazz și muzică cu nevoia de a arăta lumii o regiune uimitoare, plină de comori ascunse și peisaje uluitoare. Din 1973 și până azi este un vis în continuă creștere, ce continuă să reunească diferite tipuri de spectacole, de la cel mai pur jazz la proiecte legate de un spectru larg de genuri muzicale.

Umbria Jazz a devenit în timp mai mult decât un festival. Prin anvergura manifestării sale, atât în ceea ce privește diversitatea spațiilor performative cât și perioada neobișnuit de extinsă (10 zile), prin conceptul ce a extins adresabilitatea de la publicul specializat către toate tipurile de vârstă și inițiere, de la elită la direcția educativă, precum și prin prezența sa semestrială (vară / iarnă), festivalul a atins dimensiunile unui fenomen european, ce își are adepții săi și cucerește noi categorii de public.

Impactul pe care Umbria Jazz continuă să-l exercite în lumea muzicală contemporană își are, cu siguranță, originea în viziunea mereu actualizată a organizatorilor asupra schimbărilor permanente petrecute în domeniul jazz-ului și al muzicii ca fenomen social complex. Un prim argument în acest sens îl reprezintă extinderea ariei stilistice a muzicii pe care o oferă publicului de la jazz-ul tradițional către zona pop / rock, unul dintre polii de atracție din lineup-ul ediției 2024 fiind Lenny Kravitz, reîntors după o lungă absență pe scena italiană. De asemenea, componența echipei artistice a evenimentului, ce combină tradiția și modernitatea, specialiștii în domeniul muzicii de jazz și consultanți în zona media, dovedește alinierea la viziunea contemporană asupra unui festival cu adresabilitate extinsă, către cucerirea unui public eterogen ca vârstă, formare și opțiuni muzicale: directorul artistic CARLO PAGNOTA, fondatorul festivalului încă de la prima sa ediție, MANUELE MORBIDINI (saxofonist de jazz), ENZO CAPUA (compozitor de jazz, producător, jurnalist) și ANNIKA LARSSON (artist vizual, specialist și cercetător în domeniul instalațiilor multimedia).

Ediția de vară 2024 (12-21 iulie) anunța prezența în cetatea medievală a Umbriei, Rocca Paolina (1540-1543) a nu mai puțin de 580 de artiști și 238 de concerte ce aveau să se desfășoare pe 12 scene, în locații largi, fastuoase sau spații intime sau neconvenționale. Unele din numele prestigioase ale jazz / pop / rock-ului contemporan ca Nile Rodgers, Hiromi, Diana Krall, Fatoumata Diawara, Raye, Chucho Valdes, Lizz Wright, Veronica Swift sau Richard Galliano au performat alături de artiști tineri, nonconformiști, aflați în căutarea propriei voci în spațiul muzical atât de eterogen fuziunilor pe care le propune evenimentul. Zeci de concerte în aer liber au fost oferite gratuit publicului de artiști emergenți în piețe și pe străzi, la care se adaugă scena grandioasă din Piazza IV Novembre, în fața celebrei fântâni din Perugia, în inima orașului.

Piazza IV Novembre – scena și publicul în așteptarea concertului University of Montana Jazz Band

(foto din arhiva personală)

Locațiile festivalului sunt cunoscute pentru identitatea lor muzicală specifică. Arena Santa Giuliana este scena pentru evenimentele majore, atât pop/rock, cât și jazz. Teatro Morlacchi – centrul vieții culturale a orașului – găzduiește cele mai tradiționale concerte de jazz, locul fanilor puriști. Galleria Nazionale dell’Umbria este cufărul prețios și intim al muzicii jazz sofisticate și „de cameră”, în stilurile de nișă, predispuse cercetării. În schimb scenele în aer liber din Piazza IV Novembre, Giardini Carducci și Terazza Mercato Coperto sunt dedicate unor genuri mai populare și unui public care dorește să asculte muzică soul, blues și swing în cel mai autentic stil contemporan. Clubul de la miezul nopții de la Secret Bistrot este locul „bufnițelor de noapte”, cu pasiune pentru jam sessions. Este locul jazz-ului fără vârstă, în care, conform tradiției, există o trupă rezidentă, anul acesta fiind cvintetul condus de saxofonistul Piero Odorici.

Conceptul multicultural și de fuziune al festivalului se reflectă în oferta de activități aflate dincolo de muzica per se: expoziții, ateliere și seminarii, lansări de carte și albume de muzică, târguri de cărți și viniluri de jazz. Fiecare zi de festival începe la prânz cu parada fanfarei și se încheie noaptea târziu cu dimensiunea intimă a clubului de jazz.

Târg de carte și muzică în foaierul Teatro Morlacchi (foto din arhiva personală)

Ce ne-a impresionat, dincolo de avalanșa de muzică de calitate și decorul impresionant în care se petrece:

            – fluxul enorm de public, ce umple la propriu toată străduțele înguste ale cetății, dar care nu reușește să acopere muzica concertelor stradale. Un flux de oameni de toate vârstele, de o anumită clasă, în a căror ținută remarci acea distincție pe care o dă gustul pentru o muzică aparte, un elitism accesibil tuturor, dar neaccesat de oricine. Tineri, copii și seniori care nu au niciun gând de shopping turistic (deși magazinele pun la dispoziție, pe lângă faimoasa ciocolată a brandului Perugina, tot ce se înțelege prin moda italiana), ci nerăbdători să audă, să cunoască, să se conecteze cu cei care simt muzica cu aceeași pasiune.

            – eficiența uimitoare a organizatorilor de a gestiona numărul atât de mare de fani ai jazz-ului fără ca totul să pară excesiv de aglomerat sau haotic: autobuze dedicate ce poartă marca Umbria Jazz, funicularul suprateran destinat accesului direct în cetate, încurajarea transportului ecologic, eficiența voluntarilor din locațiile interioare, ce funcționează cu precizia unui ceasornic.

            – absența spiritului mercantil care te copleșește de obicei în locațiile destinate evenimentelor de asemenea anvergură. Restaurantele nu reprezintă o extravaganță pentru nimeni, ciocolata este pentru orice buzunar (așa cum ar trebui să fie), iar standurile cu suveniruri (puține la număr, de altfel) sunt atrăgătoare din toate punctele de vedere. Nimic ostentativ, nimic banal, artificial sau supraevaluat.

            – componenta educativă a festivalului. Agenda fiecărei zile conține invariabil, la aceeași oră, un program dedicat copiilor, cu activități și laboratoare de familiarizare cu muzica de jazz, susținute de educatori, muzicieni și profesori, prin care copiii și adolescenții devin protagoniștii evenimentelor muzicale. UJ4 KIDS este deja la al șaselea an de existență și este considerat de Fondazione Umbria Jazz un instrument de creștere culturală și socială, de educare a noii generații de muzicieni, un proiect creat cu scopul de a promova muzica jazz pentru fiecare grupă de vârstă (inclusiv bebeluși și femei însărcinate) și introducerea acesteia în școli.

Dar cel mai mult ne-a plăcut Teatro Morlachi, locația în care am avut privilegiul să ascultăm concertul extraordinar al celor de la Kenny Baron Trio, susținut sold out, la felca majoritatea evenimentelor petrecute în celebra locație pe tot parcursul festivalului. Situat pe una dintre înălțimile cetății, cu o fațadă modestă și o intrare ce nu promite prea mult, teatrul oferă o sală impresionantă, cu o arhitectură neoclasică elegantă, cu un interior opulent, împodobit cu balcoane aurite dispuse pe nu mai puțin de cinci etaje și un tavan pictat uluitor.

Teatro Morlacchi, intrarea principală și sala de spectacole (foto din arhiva personală)

Concertul Kenny Baron Trio, cu sonoritatea sa elegantă, de o sofisticare și o pasiune care a rezonat profund în zidurile istorice, a reprezentat oglinda calității și profesionalismului pe care îl promovează subtil întregul festival. Un recital după care orice comentariu e inutil, o disonanță inoportună. Starea vibrantă rămâne unica remarcă, singurul suvenir atemporal.

Kenny Baron Trio la Umbria Jazz 2024 (foto din arhiva personală)

Cu o tradiție de peste 50 de ani, Umbria Jazz s-a impus drept un pol al manifestărilor de gen, o destinație considerată privilegiu pentru artiști și da non perdere pentru iubitorii de jazz. Cele 10 zile de festival nu-și propun să fie o competiție cu evenimentele similare, ci sunt o celebrare în stil pur italian a jazz-ului, în care muzica și oamenii au timp. Să savureze, să trăiască, să-și trezească spiritul și să-l înnobileze.

Articol semnat de GABRIELA VLAHOPOL