Ultima seară a celei de-a doua aventuri clasice contemporane – intitulată sugestiv Classix in Perpetuum – a oferit publicului ieșean un regal pianistic.

Repertoriul propus pentru acest concert – George Enescu, Suita a II-a pentru pian în Re Major op. 10 și Modest Mussorgski, Suita Tablouri dintr-o expoziție – reunește două capodopere desprinse din universuri sonore distincte.

Concertul a fost susținut de pianistul Alexander Krichel în sala „Henri Coandă” a Palatului Culturii în data de 18 martie 2021, cu sprijinul Centrului Cultural German din Iași.

Pianistul german este câștigătorul prestigiosului premiului ECHO Klassik și este cunoscut pentru interpretările sale captivante ale unora dintre cele mai  dificile creații destinate pianului.

Alexander Krichel strălucește prin abilitățile sale tehnice și prin modalitățile de a exprima mesajul emoțional al muzicii care transcende către public. A înregistrat cinci albume la casa de discuri Sony Classical dintre care enumerăm Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Serghei Rachmaninov alături de Orchestra Filarmonică din Dresda și trei cicluri extrase din creația lui Maurice Ravel ce au avut un ecou internațional.

Ambiția și dăruirea pentru arta interpretativă l-au condus pe Alexander Krichel pe cele mai râvnite scene din toată lumea ajungând în New York, Cape Town, Tokyo, Kyoto, Caracas, Mexico City, Oslo, Varșovia, etc.

Alexander Krichel nu este doar un interpret ci este și co-fondator și director artistic al festivalului Kultur Rockt și director artistic al Kammermusik am Hochrhein. Din 2018 a devenit membru permanent al juriului Fanny Mendelssohn Förderpreis.

În prima parte a concertului, publicul ieșean a fost cucerit de sonoritățile rafinate și exuberante ale Suitei a II-a pentru pian op. 10 „Des cloches sonores” de George Enescu. Această creație este un reper al muzicii franceze de la începutul secolului XX ce a devenit parte integrantă a peisajului impresionist  și neoclasic ce se contura în această perioadă.

George Enescu oferă un caracter propriu tendințelor estetice ce au fost integrate în Suita a II-a pentru pian op. 10, realizând o lucrare consistentă și individualizată. Compozitorul a realizat acest opus pentru un concurs de creație organizat de revista Musica în anul 1903 pentru care a obținut marele premiu. Compoziția enesciană este alcătuită din patru dansuri contrastante inspirate din genul de suită preclasică: Toccata, Sarabanda, Pavana și Bourrée.

Sugestia clopotelor sonore din partea I și a IV a suitei (Toccata și Bourrée) și tendința de a îndrepta discursul muzical către „un moto perpetuo” – după cum menționează muzicologul Pascal Bentoiu în Capodopere enesciene – au fost realizate cu precizie de pianistul german. Aptitudinile sale interpretative au accentuat momentele de polifonie incluse în această creație, o adevărată provocare pentru un pianist deoarece „discursul muzical deține o scriitură armonică în medie la 5 voci cu densificări până la 8 voci.” (Pascal Bentoiu)

De asemenea, introspecția, melancolia intonațiilor medievale din partea a II-a (Sarabanda) și a III-a (Pavana) au fost ilustrate cu sensibilitate de Alexander Krichel dovedind o înțelegere profundă a partiturii enesciene.

În interviul realizat cu jurnalistul Cătălin Sava pianistul a mărturisit:

„La Enescu am, mai mult ca la oricine altcineva, senzația că găsesc mereu ceva nou: o linie, o frază, o temă secundară, pe care înainte nu am sesizat-o, un ceva care era ascuns undeva și totuși atât de la îndemână.”

În partea a doua a recitalului, pianistul german a interpretat suita Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgski. Sugestivele imagini realizate de pictorul Viktor Hartmann, ilustrate sonor de compozitorul rus au prins viață în interpretarea lui Alexander Krichel. Pianistul a creat un ambient oniric accentuat și de intimitatea sălii în care lumina pală îndemna la visare.

Alexander Krichel a oferit auditorului o trecere în universul de poveste a creației Tablouri dintr-o expoziție în care am descoperit ființe fantastice (Gnomul, Baba Iaga), locuri încărcate de mister (Vechiul castel, Grădinile Tuileries, Târgul din Limoges, Catacombele, Coliba pe picioare de găină, Marea poartă a Kievului) și am observat pasul greoi din Bâldo sau energia dansului puilor ce ies din găoace, precum și dialogul dintre Evreul bogat și cel sărac, imagini sonore întrepătrunse de emblematica Promenadă – ce unește tablourile și le anticipă caracterul.

Am remarcat precizia interpretării, modul în care pianistul a creat contraste și imagini sonore alături de bucuria de a fi din nou în fața publicului. Recunoștința sa pentru organizatorii festivalului Classix ediția a II-a a fost dezvăluită în finalul concertului prin emoțiile copleșitoare ce l-au cuprins precum și în interviul cu jurnalistul Cătălin Sava:

„Noi, artiștii, trebuie să le arătăm oamenilor că nu am dispărut. Suntem prezenți și vrem să facem muzică pentru ei!”

Coordonatorii festivalului Classix (ediția a II-a) au oferit publicului ieșean o experiență cu totul specială deoarece au avut curajul de a organiza un eveniment amplu, în condiții dificile și într-o perioadă dominată de incertitudine. De asemenea, festivalul desfășurat pe durata a cinci zile de concert în sălile emblematice ale Iașului a fost organizat cu mult profesionalism, deoarece fiecare sală a dispus de aparatură tehnică pentru transmiterea live a concertelor pe platformele de socializare și a fost creat un ambient deosebit în fiecare seară cu ajutorul iluminării și proiecțiilor sugestive.

Ne dorim ca aceste experiențe să devină tot mai prezente în spațiul cultural ieșean, iar tinerii organizatori să ne surprindă cu experiențe muzicale inedite.

Mihaela Rusu, doctorand Muzicologie