Mihail Jora s-a născut pe 2 august 1891 la Roman, într-o familie cu trecut istoric încă din vremea lui Roman I Mușat. A fost încurajat de mama sa, cu studii la Conservatorul din Dresda și de Paul Ciuntu (unchiul acestuia, muzician)  să urmeze calea muzicii.

            Creația lui Mihail Jora a fost apreciată atât de contemporani, cât și de generațiile care au urmat. Paul Constantinescu, unul dintre urmașii săi, a spus: „Dacă Jora ar fi scris numai Cântec din fluier și tot ar fi un mare compozitor”.

            Creația lui Jora a avut o evoluție gradată, desfășurată pe parcusul întregii sale vieți, deși regimul acelor timpuri a lăsat câteva „goluri” ce nu au mai putut fi „umplute”, au fost prezente în sobrietatea, strictețea și solitudinea sa, până la sfârșitul vieții.

Realizarea unui echilibru perfect între elementele de bază duc la apariția unor piese precum Moină și Pastel (G. Bacovia), Buna-vestire, O zi, Păstrează (T. Arghezi), Ciocârlia (L. Blaga), Pasărea naltă, Cuvintele (M. Dumitrescu). Acestea evoluează de la Cântec din fluier (Arghezi), unde tonurile se dezvoltă în jurul unei linii drepte, până la desfășurarea asemeni celor din Chiot sau Lumină (M. Dumitrescu), unde recitativul intens melodizat evoluează pe întinderi mari. Ritmul păstrează de cele mai multe ori o strictă neutralitate în confruntarea dintre forța melodică și cea armonică. Imaginea muzicală este la Jora axată de obicei pe o dată unică centrală. Observăm că reușitele sale majore în lied au fost realizate pe textele unor mari poeți precum Bacovia, Arghezi, Blaga, Vasile Voiculescu și Mariana Dumitrescu[1].

Mihail Jora este unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai lied-ului în muzica românească. De remarcat este faptul că şi-a numit cele peste o sută de partituri de gen Cântece, tocmai pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart acestei lucrări de tradiţia lied-ului german, reprezentat în special de compoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms. El a compus pe versuri ale marilor poeţi români, numeroase lucrări care se disting prin expresia lor originală. Creaţiile lui Jora se caracterizează prin conţinutul lor de viaţă bogat şi variat. Unele lucrări sunt străbătute de o undă de umor şi ironie. Opera lui Jora se remarcă prin măiestria interpretării elementelor melodice si ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au întrezărit virtuțile artistice ale baletului[2].

Compozitorul romașcan, unul din cei mai importanți compozitori români după George Enescu. Pascal Bentoiu ne relatează că, Mihail Jora, a avut un temperament de tip romantic, lucru evidențiat de faptul că în arsenalul său componistic se remarcă tema melodică și  conductul armonic. Neoromantismul este foarte pregnant în lucrările compozitorului, dar se poate observa și o claritate tipic modernă. Silvestri afirmă într-o scrisoare către Jora: „Ați creat o școală întreagă, prima școală românească”.

Ceea ce se înțelege prin lied este în special o creație a muzicii romantice germane. Lied-urile lui Mihail Jora demonstrează o adâncă înțelegere a particularităților limbii noastre vorbite, asimilind anumite aspecte ale muzicii populare românești. Muzica lui Jora nu putea lua însă naștere fără existența unei evoluate creații poetice, astfel lied-ul românesc a trebuit să aștepte aparițiile poeților Bacovia, Goga și Arghezi, pentru ca prin activitatea lui Mihail Jora, să intre în faza decisivă a realizării proprii. Ștefan Niculescu, în studiul Creația de cântece a lui Mihail Jora, ne prezintă sursele de unde compozitorul s-a inspirat, mai exact din chanson-ul francez, Mihail Jora și-a însușit unele procedee armonice coloristice și mijloacele de acompaniament, menite să nuanțeze imaginea muzicală. Arta vocală a lui Musorgski a fost aceea care i-a întărit convingerea de a se sprijini pe texte autohtone, de a stiliza creația muzicală populară. Cântecul lui Jora este echivalentul românesc al poemului cântat în viziunea lui Fauré, al lied-ului de Schubert și Schumann, al creației vocale de cameră a lui Mussorgski.

Pentru a înțelege mai bine gândirea compozitorului, am contactat una din personalitățile muzicale importante ale Iașului, care a acompaniat numeroase lied-uri interpretate de Mihail Jora și anume, pianista Cezara Petrescu, conferențiar universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iaşi. A studiat la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi cu Adriana Bera (pian) și Gheorghe Rus (muzică de cameră), desăvârşindu-şi pregătirea la Academia de Muzică „Gheoghe Dima” din Cluj-Napoca unde a obţinut titlul de Doctor în Muzică cu teza Contribuții la teoretizarea spectacolului muzical contemporan.

Specializarea sa în domeniul acompaniamentului se bazează pe experiența didactică de 30 de ani în învățământul superior artistic, pe bursa de studii post-doctorale obţinută în cadrul Musical Institut for Doctoral Advanced Studies (Bucureşti), pe colaborarea cu Opera Naţională Română din Iaşi (1987-2001) şi Opera Braşov (2001-2004), participări, în repetate rânduri, la cursuri de măiestrie oferite de interpreţi de renume (Viorica Cortez, Marina Krilovici, Maria Slătinaru-Nistor, Mariana Nicolesco, Larisa Gergieva, Eleonora Pacetti, Vlad Iftinca, Boiko Tzvetanov, Alexander Walker, Andreas Weller), la concursuri şi festivaluri de tradiţie: Concursul Internaţional „Haricleea Darclée” (Brăila), Concursul naţional de interpretare a liedului românesc (Braşov), Festivalul şi concursul naţional de interpretare a liedului „Ionel Perlea” (Slobozia), Concursul naţional de interpretare „Mihail Jora” (Bucureşti), Concursul de interpretare vocală „Sabin Drăgoi” (Timişoara), Concursul „Magda Ianculescu” (Bucureşti), Concursul Internaţional „Eugenia Moldoveanu” (Ploieşti), Concursul Național de Interpretare „Dan Cumpătă” (București), Concursul Național „Victor Giuleanu” (București), Concursul Național „Eduard Caudella (Iași).

A fost distinsă cu premii individuale precum Premiul de acompaniament „Victoria Ştefănescu” (Concursul Naţional „Mihail Jora”, Bucureşti) şi Premiul „Doina Micu” pentru acompaniament pianistic (Festivalul şi Concursul „Ionel Perlea”, Slobozia), Premiul pentru cel mai bun acompaniament  (Concursul Național de Interpretare „Dan Cumpătă”), Premiul pentru acompaniament (Concursul „Victor Giuleanu”) și a asigurat pregatirea muzicală și acompaniamentul unor producții de operă aflate pe primul loc în topul unor competiții naționale: Opera Fringe Festival București și Festivalul Operelor Independente Iași.

A susţinut recitaluri şi spectacole la Opera Română Iaşi, Opera Braşov, Opera Constanţa, Filarmonica „George Enescu” Bucureşti, Filarmonica „Moldova” Iaşi, Filarmonica Braşov, Filarmonica Sibiu, Muzeul Naţional „George Enescu” etc. şi a realizat înregistrări la radio şi pe CD, repertoriul românesc pentru voce și pian fiind o constantă a activității sale. Desfăşoară, în paralel, o bogată activitate ştiinţifică (cărţi, studii publicate, participări la reuniuni ştiinţifice).

S. D.: Pentru început, v-aș ruga să îmi faceți o scurtă descriere a carierei dumneavoastră de muzician. Ați ajuns în punctul în care v-ați dorit, în care ați visat? Vă doriți ceva mai măreț decât ați înfăptuit până acum din punct de vedere muzical?

C. P.: Cariera mea de muzician a fost anticipată încă din copilărie, pentru că mi-am dorit foarte mult să cânt la pian pe scenă și am urmat toți „pașii” în formare pentru atingerea acestui deziderat. Aș putea spune că este caracterizată de:

– precocitate (primul premiu, Premiul I la „Lira de Aur”, la vârsta de 10 ani, primul recital integral la 18 ani, interpretarea unei lucrări în primă audiție la 19 ani, cel mai tânăr corepetitor/maestru corepetitor la Opera din Iași la 23/26 de ani, unul dintre cei mai tineri asistenți universitari la 27 de ani).

– formare completă (am parcurs toate nivelurile de studii până la doctorat, post-doctorat prin bursa MIDAS 2012-2013 și post-universitar)

– performanță

– complexitate (activitate interpretativă, științifică, didactică)

– polivalență profesională  în contextul transformărilor domeniilor în care activez (învățământ superior și cultură/spectacol muzical)

Am ajuns într-un punct al carierei care, deși nu are aspectul visat, acela de solist concertist la care visează cei mai mulți adolescenți, mă mulțumește oferindu-mi satisfacții profesionale și personale neașteptate.

Din punct de vedere profesional, nu mi-am dorit niciodată lucruri „mărețe”, deși mi-am propus multe și am făcut multe. Au fost posibile numeroase momente semnificative și lucruri importante, definitorii și onorante. Îmi doresc să pot duce la bun sfârșit câteva proiecte personale și didactice la care mă gândesc, toate vizând sfera spectacolului muzical.

S. D.: Aș dori să vorbim despre Mihail Jora și lied-urile sale. În primul rând, când ați aflat de compozitor? Cine v-a propus prima dată să interpretați lied-urile?

C. P.: Am aflat despre Jora încă de pe băncile școlii (Poze și pozne), apoi, în facultate, din relatările colegilor de la compoziție care studiau creațiile lui Jora (piese pentru pian, cântece).

Am interpretat lied-uri de Jora în 1994, când doamna Adriana Severin, profesor de canto și lied-oratoriu la conservatorul ieșean (cred că atunci se numea Academia de Arte „G. Enescu”) a considerat că studenții săi sunt suficient de pregătiți pentru a participa la Concursul Național „Mihail Jora”.

S. D.: Când ați interpetat pentru prima dată cântecele compozitorului romașcan și cum vi s-a părut metoda lui de acompaniament, asemănătoare sau diferită de ce a compozitorilor români din aceeași perioadă!?

C. P.: În 1994 am interpretat ciclurile de lieduri op. 33, op, 38 și op. 40, lucrări de mare complexitate.

Nu am identificat o „metodă de acompaniament” în liedurile lui Jora. În ciclurile menționate mai sus, profilul partidei instrumentale este pe deplin conturat, original și tratat ca „partener cu drepturi egale” al partidei vocale, punând în valoare metafora poetico-muzicală.

S. D.: Ce părere aveți de armonia pe care o folosește Mihail Jora în lied-urile sale? Am observat că sunt lied-uri în care solistul intră cu o altă melodie față de acompaniament. Cum vi se pare tehnica pe care o folosește compozitorul?

C. P.: Armonia este parametrul de mare frumusețe și originalitate în creația lui Jora. Mă număr printre admiratorii muzicii joreene.

În general, în liedurile care depășesc stadiul prelucrării folclorice, partida vocală începe cu o altă „melodie” decât cea expusă de pian.

S. D.: La finalul anului trecut, în cadrul unei conferințe, îmi amintesc că trebuia să aveți și dumneavoastră o prezentare cu subiectul Mihail Jora și nu a mai avut loc în seara respectivă. Puteți să ne relatați câteva detalii din prezentarea respectivă?

C. P.: Prezentarea se referea la acompaniamentul liedurilor pe versuri de Arghezi, într-o încercare de încadrare în anumite tipologii, identificate în cântecele op. 16, op. 26 și op. 34. Diversitatea și plastica sonoră sunt foarte interesante. Dacă va exista o viitoare prezentare, vă invit să paerticipați, pentru că nu doresc să „desecretizez” conținuturi încă nepublicate.

S. D.: Care au fost lied-urile din creația lui Mihail Jora pe care le-ați interpetat? Ne puteți spune cine a cântat partea vocală?

C. P.: Am interpretat multe lieduri din creația lui Jora, atât în cadrul procesului didactic, cât și în recitaluri și concursuri… în 30 de ani de activitate didactică. În perioada 1991-2001, la Iași, la clasele de canto și lied-oratoriu ale profesorilor cu care am lucrat (Adriana Severin, Visarion Huțu, Mariana Stoia) era obligatorie parcurgerea a cel puțin un lied de Jora, de aceea este imposibil să nominalizez toți studenții și toate liedurile. Unele dintre cântecele des studiate: Primăvară, primăvară op. 11 nr. 5; Note de primăvară op. 15 nr. 3; Proză op. 15 nr. 5; Veverița op. 20 nr. 2; Ciocârlia op. 28 nr. 4; Ghicitoare op. 16 nr. 1.

Alături de cele de mai sus, la UNMB erau studiate și liedurile mai spectaculoase din perspectiva execuției vocale: Lupii; Cântec pentru lumină op. 20 nr. 1; Cântec din fluier op. 16 nr. 4; Pasărea naltă op. 38 nr. 3

Încerc să rememorez momentele semnificative:

– 1994: Recital de lied la sala „Studio” a Teatrului Național din Iași, împreună cu Maria Macsim și Alexandru Petrescu, cântecele op. 38 și op. 40 alături de lieduri de Brahms, De Falla, Obradors;

– 1994: Concursul Național „Mihail Jora”, ciclul de lieduri op. 33 împreună cu Violeta Paraschiv (Premiul al III-lea), op. 38 împreună cu Alexandru Petrescu (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România), op. 40 împreună cu Maria Macsim (Premiul Fundației Drăgan);

– 1997: Concursul Național „Mihail Jora”, liedurile Tu ești un lac, Colind uitat, Belșug, Păstrează împreună cu Oana Severin (Premiul Memorial „Valentin Teodorian”);

– 1998: Concursul Național „Mihail Jora”, ciclul op. 16 împreună cu Cezar Dima (Premiul al III-lea);

– 1999: Concursul Național „Mihail Jora”, împreună cu Oana Severin (Premiul II, Premiul special al Fundației Academice „Petre Andrei”);

– 2000: Concursul Național „Mihail Jora” 4 lieduri  (Ghicitoare, Pentru începutul cântecelor, La cramă, Cântec din fluier) împreună cu Cezar Dima (Trofeul ediției a X-a și Premiul orașului București);

– 2000: Recital Jora împreună cu Oana Severin, Lăcrămioara Roată, Cezar Dima, Muzeul Național „George Enescu” (din repertoriul concursurilor anterioare);

– 2001: Înregistrări speciale la Societatea Română de Radio împreună cu Cezar Dima (alături de alte lieduri din creația universală, s-a păstrat în Cardex Pentru începutul cântecelor, Cântec din fluier);

– 2001: Young Concerts Artists, Leipzig, într-un program de 8 lieduri (30 minute) am inclus Cântec din fluier împreună cu Cezar Dima;

– 2004: Festivalul Liedului Românesc, Brașov, Pasărea Naltă op. 38. Nr. 5 împreună cu Alexandru Petrescu;

– 2005: Festivalul Liedului Românesc, Brașov, Priveliște blestemată împreună cu Daniel Mateianu;

– 2005: Recital de lieduri pe versuri de Eminescu împreună cu Claudia Pop, cântece din ciclul op. 33, Aula Universității Transilvania Brașov;

– 2010: Lieduri op. 1 pe versuri germane, Universitatea Transilvania, Brașov, împreună cu Simón Piroszca (recital licență);

– 2012: Concursul Național „Mihail Jora”, liedurile Veverița și Cântec pentru lumină împreună cu Ramona Păun (Premiul I);

– 2012: recitalul „Rezonanțe” realizat în cadrul proiectului MIDAS (UNMB), lieduri pe versuri de Arghezi din creația românească, printre care Ghicitoare împreună cu Bogdan Lupea;

– 2021: Medalion George Enescu – Mihail Jora, împreună cu Oana Severin, liedurile Colind uitat, Belșug, Păstrează, Ghicitoare, O Zi, Cântec din fluier, Primăvară, Ciocârlia, Tu ești un lac.

S. D.: Care dintre cântece v-a dat cele mai multe „bătăi de cap”? Ați renunțat vreodată să interpretați unul din lied-urile lui Jora din cauza complexității acompaniamentului sau pentru că solistei/solistului i-a fost greu să poată interpreta?

C. P.: Niciun cântec nu mi-a dat „bătăi de cap”. Experiența mea în interpretarea muzicii românești a fost de mare folos în înțelegerea liedurilor. Sub aspect pianistic, niciunul dintre cântece nu propune dificultăți de neînvins.

Nu am renunțat niciodată să interpretez un lied de Jora.

De obicei, includerea în repertoriu a unui lied de Jora se face de comun acord (cântăreț-pianist) astfel încât niciunul să nu fie copleșit. În cadrul universității, alegerea repertoriului studenților ține cont de posibilitățile de moment și de programa analitică a disciplinelor, de aceea nu a fost cazul să renunțăm. Piesa s-a studiat, s-a cântat la examen, dar poate nu s-a interpretat în recital.

S. D.: Considerați că lied-urile din creația lui Jora sunt reprezentative pentru creația românească? Dar pentru cea din spațiul moldav?

C. P.: Liedurile lui Jora sunt fundamentale, nu doar reprezentative pentru creația românească. Deși localitățile din estul țării au dat culturii române foarte multe valori, nu îmbrățișez ideea de a fragmenta muzica românească pe criteriul zonal. Prefer periodizarea realizată de Vasile Herman, Valentina Sandu ș.a. pentru că viețuirea într-o anumită zonă geografică influențează mai puțin profilul profesional. Desigur, pentru fiecare oraș, orice personalitate culturală reprezintă un reper.

S. D.: Ce părere aveți despre contrapunctul pe care Jora îl folosește în creațiile sale de lied de la început? Dar din creația pe versuri de Mariana Dumitrescu, unde lucrurile devin mai profunde? Cum vi se pare stilul în care pune problema armoniei?

C. P.: În creațiile de început, toți parametrii discursului muzical sunt în dezvoltare/ devenire/ cristalizare și sunt tributari în măsură variabilă modelelor asumate de Jora din școala germană în care s-a format.

În liedurile pe versuri de Mariana Dumitrescu, discursul joreean este, desigur, mult mai elaborat într-o manieră unică. Totuși, este cunoscut faptul că ritmul în cântecele sale este profund asociat cuvântului, neexistând totuși vreo „invenție” a nivelul acestui parametru. Ca interpret, nu m-am gândit niciodată la contrapunctul din aceste creații… Am remarcat și aș sublinia o anumită complementaritate între linia vocală și cea instrumentală, o subtilă abordare a densităților/ rarefierilor sonore. Aglomerarea sonoră (armonic și ritmic) sau diluarea discursului sunt indisolubil legate de text, de metaforă, de mesaj.

S. D.: Considerați că Jora a fost un reprezentat de seamă a muzicii românești? Este ceva diferit sau asemănător în creația sa de lied față de ceilalți compozitori ce au avut lied-uri?

C. P.: Jora este considerat părintele liedului românesc modern, făuritor de școală de compoziție, membru fondator al Uniunii compozitorilor. Alături de Enescu, a fost figura dominantă a primei jumătăți de secol XX în muzica românească. Elevii săi se numără printre compozitorii reprezentativi ai generațiilor de după 1945 (pentru detalii vedeți scrierile Valentinei Sandu despre muzica romînească). Pe baza unei relații de discipolat și aliniere admirativă a discipolilor, există asemănări între creația lui Jora și cea a elevilor săi (desigur, compozitorii valoroși au îmbogățit în mod original ceea ce au preluat de la profesorul lor!).

S. D.: Dacă ar fi să vă gândiți la întreaga creație de cântece a lui Mihail Jora, ce sinonim v-ar veni în minte?

C. P.: Sinonimele sunt dificil de atribuit unei creații care însumează sute de miniaturi pentru voce și pian. Mă gândesc la melopee, legat de calitatea de piatră de temelie a liedului joreean pentru muzica românească de gen, asemeni artei grecești pentru cea universală. Mă gândesc la caleidoscop, legat de diversitatea temelor, a versurilor folosite și, implicit, a modalităților/ mijloacelor componistice tot mai ingenioase. Mă gândesc la imagine muzicală, în legătură cu deosebita sugestivitate a sonorităților.

S. D.: Când va avea loc următorul recital cu lied-urile scrise de Mihail Jora? Aveți în plan o viitoare colaborare pentru realizarea sa?

C. P.: Deocamdată nu am un recital programat cu acest repertoriu. Este posibil să propun lieduri de Jora pentru Festivalul Muzicii Românești, reluînd/îmbogățind recitalul din decembrie 2021 susținut împreună cu Oana Severin (Ateneul Național Iași, stagiunea camerală).

Îmi doresc să realizez cu studenții un asemenea recital în următorii ani, poate tot în cadrul FMR.

Mihail Jora rămâne unul dintre reprezentanții de seamă a compoziției românești și un perfecționist, ce a marcat evoluția lied-ului și a operei autohtone, din prima jumătate a secolului XX.

---

[1] Cf. Pascal Bentoiu, Mihail Jora, în Mihail Jora, Studii și documente, vol. I, pp. 44-48

[2] https://primariaroman.ro/mihail-jora-creatorul-liedului-si-baletului-romanesc/

Sorana Dascălu, Master anul I, Muzicologie