Membrii ansamblului coral – studenţi şi masteranzi la specializările Pedagogie Muzicală şi Dirijat – au reuşit să impresioneze auditoriul prin acurateţea intonaţională, prezenţa scenică şi maniera interpretativă elocventă a pieselor.

Primul grupaj de lucrări a fost din sfera muzicii religioase, impresionante ca stil şi scriitură, având concepţii componistice distincte. Am remarcat interpretarea adecvată stilului sobru şi totuşi sensibilă a motetului Ave verum de W.A. Mozart, susţinută de acompaniamentul delicat şi introvertit realizat la pian. Tempo-ul lent, sunetul omogen, cald al corului au luminat această cunoscută creaţie din repertoriul destinat ritualului religios catolic, conturând un cadru muzical propice unui debut de concert coral. A urmat apoi un moment din sublima melopee ortodoxă, constituit de interpretarea uneia dintre cele mai cântate lucrări ale compozitorului Gavriil Musicescu şi anume partea I din Concertul nr. 1, în Si bemol Major. Sonoritatea a fost limpede şi cristalină, cu o bună diferenţiere a planurilor sonore de la momentele expozitive şi până la culminaţia în forte, generând şi efecte de contrast prin inserţia pasajelor în pianissimo. Dramaturgia muzicală a opusului s-a evidenţiat şi prin armonizarea vocilor într-o interpretare închegată şi plină de trăire artistică. Cea de-a treia lucrare, The Ground din creaţia compozitorului norvegian Ola Gjeilo, mai puţin cunoscută publicului auditor, a constituit un moment inedit, dar totodată binevenit. Scrisă pentru cor şi acompaniament de pian pe textul latin al imnurilor liturgice Sanctus, Benedictus şi Agnus Dei, piesa se remarcă prin supleţea melodică, cursivitatea scriiturii corale, diversitatea sonorităţilor, prezenţa modulaţiilor la tonalităţi îndepărtate ce îi conferă accesibilate şi modernitate.

Dacă prima parte a concertului s-a bazat pe lucrări de factură religioasă, programul a continuat cu piese laice din arealul românesc şi universal, cele mai multe de inspiraţie folclorică, oferind crâmpeie din bogăţia creaţiei populare autohtone şi a tradiţiei germane romantice. În audierea miniaturilor corale Morarul de Dumitru Georgescu Kiriac şi Mă luai, luai de Tudor Jarda s-au remarcat ritmurile pregnante, caracterul doinit, particularităţi de limbaj ce necesită o interpretare în stil specific.

Apoi am ascultat Popasul ţiganilor din creaţia lui Robert Schumann, compusă pentru cor cu acompaniament de pian, pe versurile poetului german Emanuel Geibel. Lucrarea reprezintă o frescă a vieţii nomade, ilustrând prin cele şapte strofe ale poemului diferite stări sufleteşti, într-o succesiune de tablouri muzicale variate.

După ce ne-am lăsat purtaţi de armoniile romantice ale cântului coral german, s-a revenit la repertoriul românesc prin lucrări ce au în comun inspiraţia din folclor, dar diferă la nivel tematic, al modului de abordare, caracterului şi tehnicilor de scriitură. Cântecul păcurarului de Vinicius Grefiens este un cântec de păstorie, creat în spirit popular, sub forma unei teme cu variaţiuni. Simplitatea tematică, dinamismul metro-ritmic şi măiestria scriiturii corale constituie virtuţi care sunt agreate atât de interpreţi, cât şi de auditori şi i-au asigurat permanenţa în repertoriul diverselor ansambluri. Următoarea piesă, Arhaisme pentru cor mixt a cappella, compusă de Sigismund Toduţă, pe versurile poetului Mihai Celarianu s-a remarcat prin modul ingenios de a îmbina simplitatea cântării omofone de strană, la care fac aluzie secţiunile Salmodiando, cu sonorităţile de avangardă componistică, pline de dramatism, din partea mediană a piesei. Deşi lucrarea pune anumite probleme de precizie intonaţională şi sincronizare de ansamblu, membrii corului au reuşit să confere acestui opus o interpretare elocventă în stil ,,arhaic”. Cântecul şi jocul miresei este o creaţie de tinereţe a lui Tudor Jarda. După cum sugerează şi titlul, lucrarea constituie un diptic care reuneşte două piese din repertoriul nupţial: Ia-ţi mireasă ziua bună şi Dansul colăcarilor. Prima parte, în tempo lent, are o scriitură omofonă, în care armonia modală face aluzie la sonorităţile specifice tarafurilor maramureşene. Partea a doua, Jocul, contrastează prin tempo-ul vioi şi scriitura mai densă, prin care compozitorul inserează în dansul popular elemente de polifonie imitativă de tradiţie academică. Lucrarea Cântând plaiul Mioriţei de Irina Odăgescu este un poem închinat frumuseţii ţinuturilor natale, pe versuri de Nicuşor Constantinescu. Concepută într-o formă amplă tripartită, cu măsuri alternative şi melodică avântată, cu modulaţii insolite, piesa este o bijuterie muzicală care a supravieţuit trecerii în uitare.

Concertul s-a încheiat cu Hallelujah din oratoriul Messiah de Georg Friedrich Haendel, o lucrare impresionantă ce impune o anumită virtuozitate vocală şi care s-a bucurat de o interpretare reuşită din punct de vedere al omogenizării, al acurateţii vocilor în registrul acut, aspect susţinut de acompaniamentul pianistei lect. univ. dr. Brânduşa Tudor.

La final am rămas cu impresia unui concert coral reuşit, care încununează munca studenţilor şi a dirijorului de pe parcursul celui de-al doilea semestru universitar, fiind răsplătit cu aplauze îndelungate, binemeritate!