Horia Mihail a debutat ca pianist la vârsta de 10 ani interpretând Concertul în re major de Joseph Haydn în orașul natal, Brașov. De atunci, a susținut numeroase concerte cu majoritatea orchestrelor simfonice din România, inclusiv cu Orchestra Filarmonicii ,,George Enescu” și cu Orchestra Națională Radio.

A studiat pianul cu profesoara Stela Drăgulin, la Brașov, ulterior, la Academia de Muzică din București fiind îndrumat de profesorul Constantin Ionescu – Vovu. După completarea a 14 ani de studii în România, pianistul a urmat cursurile Universității din Illinois unde a studiat cu Ian Hobson. A finalizat cursurile în anul 1995 obținând diplomele de absolvire și de masterat. După încă patru ani de studiu, în 1999 a primit ,,Artist Diploma” de la Boston University, unde a fost îndrumat de Anthony di Bonaventura.

Timp de trei ani a activat ca lector la această universitate, însă în toamna anului 2002 a revenit la Brașov în calitate de solist al Filarmonicii și membru al formației Romanian Piano Trio. Împreună cu violonistul Alexandru Tomescu și violoncelistul Răzvan Suma a sustinut concerte de succes în țară și în străinătate. De asemenea, Romanian Piano Trio a realizat cinci turnee naționale Music ON, în urma colaborării celor trei instrumentiști rezultând trei CD-uri cu lucrări de Mozart, Beethoven, Schumann și Mendelssohn. Alături de violonistul Alexandru Tomescu a inițiat trei turnee Stradivarius din care s-au înregistrat CD-urile: Encore, Virtuoso și Romantic.

În calitate de pianist–solist, Horia Mihail a inițiat în parteneriat cu Radio România Cultural proiectul Pianul călător. Pornind de la ciclul Ani de pelerinaj de Franz Liszt, în cadrul turneelor de recitaluri solo pianistul a interpretat seria de teme cu variațiuni semnate de Beethoven și Mozart, precum și opusurile romantice compuse de Schumann, Chopin, Liszt, Brahms și Rachmaninov. La finalul recitalurilor, protagoniștii proiectului au donat instrumentele unor orașe care nu aveau un pian de concert.

În acest moment ,,piane călătoare” se găsesc la Alba Iulia, Roman, Tulcea, Deva și Caracal. Datorită acestor instrumente puse la dispoziție de Radio România Cultural, în orașele menționate a fost posibilă realizarea unor recitaluri și turnee dintre care menționez Duelul viorilor, Vioara lui George Enescu, Flautul fermecat și Argentango.

În anul 2013, împreună cu Orchestra Națională Radio, Horia Mihail a lansat primul CD solistic cu lucrări concertante de Beethoven, Rachmaninov și Lutoslawski la Editura Casa Radio, iar în 2015 a lansal albumul solo, Romantic, la aceeași editură.

Paula Vraciu: Ați avut vreodată intenția de a studia și altceva, poate un alt instrument?
Horia Mihail: Nu numai că am avut intenția să studiez altceva, chiar am și făcut-o. Un domeniu care aparent nu are absolut niciun fel de legătură cu muzica, dar vă spun eu că are. Am studiat la Colegiul Național ,,Andrei Șaguna” din Brașov matematică și fizică. Lucru care m-a făcut ca la un moment dat să-mi dau seama cât de importantă este știința, de fapt, în momentul în care abordezi din punct de vedere tehnic un instrument. Acei patru ani pe care i-am petrecut acolo mi-au deschis într-un fel mintea și am reușit până la urmă să realizez și aspectele care țin de fizică, mecanică a cântatului la pian.

P.V.: Au existat cazuri de pianişti reţinuţi de istoria muzicii, care au cultivat în special repertoriul cameral cântând în duo: câteva exemple ilustre sunt Gerald Moore, partenerul marilor cântăreţi Elisabeth Schwartzkof şi Dietrich Fischer Dieskau, iar în România Mariana Capdebo, Mariana Parnica, Albert Guttman, Ferdinand Weiss. Dumneavoastră aţi susţinut recitaluri solo şi aţi făcut echipă cu Teodora Gheorghiu, Leontina Văduva şi Ruxandra Donose. Publicul vă cunoaşte deopotrivă ca pianist concertist. Cum explicaţi specializarea unor pianişti în genul cameral?
H.M.: În momentul în care am avut acele serii de recitaluri alături de vedetele pe care le-ați enumerat, a fost într-un scurt turneu, în urmă cu vreo șase sau șapte ani. În general colaborez cu alți artiști instrumentiști. Asta o fac de foarte mulți ani, din vremea studenției, urmărind sfatul unui mare artist, pianist român, Radu Lupu. Aveam vreo șaptesprezece, optsprezece ani și la un moment dat m-a sfătuit să fac foarte multă muzică de cameră. I-am urmat exemplul și acum mă simt foarte confortabil pe scenă alături de alți muzicieni. Aș putea să-i enumăr pe Gabriel Croitoru, cu care cânt de foarte multe ori atât în România cât și în străinătate, Liviu Prunaru, Răzvan Suma, Filip Papa, muzicieni, hai să spunem din aceeași categorie de vârstă, cu care, repet, mă simt extraordinar pe scenă. Mai mult decât atât, muzica de cameră pentru mine reprezintă un mod de a fi foarte atent cu intențiile, dorințele și necesitățile partenerilor de pe scenă. Motiv pentru care cântatul alături de alți oameni este diferit față de cântatul solo. Dar atâta vreme cât și partenerii sunt la fel de atenți asupra necesităților, dorințelor și intențiilor mele, lucrurile nu pot să iasă decât bine. Mi-aduc cu foarte mare plăcere aminte și tristețe în același timp, de un concert pe care l-am susținut aici, la Iași. Din păcate singurul pe care l-am susținut alături de cvartetul Ad libitum în componența originală cu marele artist care din păcate a dispărut mult prea devreme, violonistul Adrian Berescu, alături de ceilalți membri ai cvartetului. Ne-am întâlnit la o repetiție chiar aici, în sediul Filarmonicii din Iași, și lucrurile au decurs perfect de la prima întâlnire, deși nu cântasem niciodată împreună. Țin minte, a fost Cvintetul cu pian de Robert Schumann. Din fericire, există o înregistrare a acelui concert, unul dintre momentele de referință ale istoriei mele pianistice.

P.V.: Lucrările cărui compozitor vă inspiră cel mai mult bucuria de a interpreta?
H.M.: În general încerc să nu așez în categorii compozitorii, mă inspiră cel pe care îl cânt la un moment dat. Însă trebuie să recunosc, având în vedere că sunt ardelean, mă atrage mai mult spiritul german: Beethoven, Mozart, Haydn și alții.

P.V.: Cât de atrăgătoare este creaţia pentru pian de astăzi, comparativ cu repertoriul clasic-romantic şi ce exemple de lucrări pe care le-aţi interpretat ne puteţi oferi?
H.M.: Există foarte multă muzică scrisă, nu numai în momentul prezent ci și în trecut. Muzică ce a fost dată uitării din cauza faptului că era poate o reproducere mecanică a unor reguli ale epocii respective. Nu este celebru exemplul lui Salieri, care toată viața s-a chinuit să se apropie de Mozart nereușind niciodată? Unul geniu, celălalt un bun tehnician, să spunem, al componisticii. Așa se întâmplă și acum, există foarte multă muzică ce se scrie însă istoria va spune ce va rămâne, ce nu va rămâne. Am cântat foarte multă muzică contemporană proaspătă, caldă, pe vremea în care am locuit în Statele Uite, deoarece compozitori, atât colegi de-ai mei studenți sau profesori, m-au solicitat să le cânt muzica. Unele piese au fost primite cu foarte mult entuziasm, atât de mine cât și de public, altele nu. Acum, ce va rămâne, va rămâne, dar noi nu vom ști.

P.V.: Urmăriți alte noi proiecte muzicale sau extramuzicale?
H.M.: Da, mintea mea este tot timpul într-un fel de alertă. Am inventat multe lucruri de-a lungul timpului începând cu primul turneu al unei formații de muzică de cameră în România, în urmă cu unsprezece ani, acum defunctul Romanian Piano Trio. Apoi am inventat Pianul călător, Vioara lui George Enescu, Duelul viorilor, alături de parteneri de la Radio România. Însă mintea îmi merge și am în vedere o groază de alte activități muzicale, eu știu, poate unele în zone care nu sunt neaparat frecventate de melomani și muzicieni. Am intenția de a organiza un festival în aer liber în zona Brașovului.

P.V.: Tema proiectului Pianul călător în anul 2017 a fost Romantic Vals. Intenționați să continuați activitatea și în anul ce urmeză?
H.M.: Da, Pianul călător deja se preconizează a fi un turneu foarte intens, cu multe concerte. Voi cânta în anul 2018, când vom sărbători o sută de ani de la Unirea Principatelor Române, voi dedica turneul acestui eveniment, motiv pentru care am inclus în program o transcripție a Rapsodiei române de George Enescu. Este o lucrare extrem de solicitantă din punct de vedere fizic, sper să-mi iasă. Turneul va avea loc în aprilie și mai 2018 în toată România.

Integrala concertelor și simfoniilor de Beethoven, i-a adus în fața publicului ieșean pe Horia Mihail ca solist și pe Horia Andreescu în calitate de dirijor. Programul de vineri 8 decembrie a cuprins Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în si bemol major op. 19 și Simfonia a III-a în mi bemol major, op. 55, “Eroica”.
Interpretarea oferită de Horia Mihail Concertului nr. 2 pentru pian și orchestră de Beethoven s-a caracterizat prin naturalețe, expresivitate, o profundă sensibilitate și o tehnică bine controlată, dar virtuoză. În urma aplauzelor îndelungate, pianistul a interpretat într-o manieră meditativă partea Visare a suitei Scene din copilărie Op. 15 de Robert Schumann.

Paula Vraciu, anul III muzicologie
îndrumător: prof. asociat dr. Alex Vasiliu