Începutul verii vine cu o diversitate de evenimente muzicale pentru publicul ieșean, dornic de sonorități foarte consacrate, sau, dimpotrivă, de partituri nevalorificate încă. În programul acestei perioade, am avut ocazia de a asculta un recital de cântece de leagăn, miniaturi vocal-instrumentale extrase din creația a nu mai puțin de 12 compozitori, aparținând culturilor germană, rusă, franceză și românească, din secolele XIX și XX. Pianista Ionela Butu și soprana Oana Severin au imaginat un recital denumit conceptual Cântec de adormit Mitzura – Cântecul de leagăn în liedul universal și românesc, ce a umplut sonor fiecare colț al Aulei Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”. Pentru aproximativ o oră, publicul s-a bucurat de sonorități pe cât de diverse, pe atât de interesante, atât din punct de vedere al expresiei, cât și în ceea ce privește limbile în care au fost cântate melodiile.

Evenimentul a făcut parte dintr-o serie de manifestări cultural-artistice, integrate în Festivalul Internațional al Educației. Asocierea național-internațional a fost o idee binevenită, ce a avut ca efect evidențierea trăsăturilor tradiționale ale muzicii românești, dar și abilitatea acesteia de a se integra în contextul european.

Interpretele care au evoluat sunt cadre didactice ale Universității Naționale de arte „George Enescu” din Iași. Soprana Oana Severin, lect. univ. dr., a dovedit pe parcursul evoluției artistice o aplecare deosebită pentru genul de lied, concretizată în numeroase participări de succes la concursuri de profil. De-a lungul anilor a împletit în mod constant vocalitatea cu instrumentalitatea, fiind nu doar interpretă vocală, ci și violonistă. Una dintre dorințele sale a reușit să o îndeplinească astăzi: aceea de a cumula într-un recital unele din cele mai frumoase miniaturi – cele dedicate maternității. Tocmai preocuparea sa pentru genul cameral a făcut posibilă colaborarea cu pianista Ionela Butu, conf. univ. dr., care a dezvoltat o activitate interpretativă preponderent axată pe acompaniamentul de lied, abordând lucrări din variate arii stilistice.

Recitalul a fost structurat în trei părți, gândite, în principal, pe posibilitățile vocii interpretei, dar și pe ideea de diversitate. Prima piesă a fost Mariä Wiegenlied op. 76, nr. 52 de Max Reger, un tablou al Sfintei Maici cu Pruncul ei. Am ascultat o melodie într-o sonoritate diafană, onirică, impresionistă. Atât soprana, cât și pianista au evidențiat cu finețe aceste trăsături ale muzicii. Am observat între cele două interprete o comunicare armonioasă, reflectată din plin în discursul muzical bine construit.

A doua miniatură a fost Hochländiches wiegenlied op. 25 nr. 14 (1840) de Robert Schumann. Trebuie menționat faptul că mesajul literar al pieselor a fost accesibil publicului datorită programului de sală, în care au fost traduse în limba română toate versurile liedurilor. Din acest punct de vedere, am observat o asemănare între acest lied și o altă piesă de gen, The Highland Balou, din ciclul de lieduri – cântece de leagăn A Charm of Lullabies (1947) ale compozitorului englez Benjamin Britten. Deși cele două piese au fost compuse la aproximativ un secol distanță, acestea nu sunt total opuse din punct de vedere stilistic, folosind un limbaj accesibil și creând muzică ușor de ascultat și apropiată de factura unui cântec de leagăn.

Următorul moment a propus un discurs muzical mai complex din punct de vedere armonic, de o expresie tumultoasă, dramatică: Cântecul de leagăn op. 16, nr. 1 de Piotr Ilici Ceaikovski. Partitura vocii și cea a pianului s-au unit în conturarea unui tablou romantic, în tradiția muzicii rusești.

Am avut ocazia de a asculta încă un wiegenlied din creația lui Max Reger, și anume op. 43, nr. 5. În realizarea acestei miniaturi, cele două interprete au dovedit abilități precum spiritul de echipă și adaptabilitatea, care au făcut posibilă evidențierea fidelă a relației dintre melodia acompaniată și scriitura polifonică.

Și următorul moment, Wiegenlied op. 105 nr. 2 de Franz Schubert a fost unul în care frumusețea și inocența copilului a fost descrisă sonor în partitura pentru soprană și pian. Expresia generală a acestei piese a fost optimistă, delicată, potrivită universului copilăriei, lipsit de griji și preocupat de joacă.

Ultimul lied ascultat în prima parte a fost Vergebliches Ständchen – „Serenadă inutilă” – op. 84 nr. 4 de Johannes Brahms. Construită în caracter burlesc, piesa este mai curând un dialog amoros, decât un cântec de leagăn propriu-zis. Apelativele „copilul meu”, „comoara mea”, „băiatul meu” nu sunt adresate unui copil, ci fac parte din conversația celor doi îndrăgostiți. De altfel, ideile care apar sunt comparabile cu cele întâlnite în textul biblic din Cântarea cântărilor:

„Oh, deschide-mi ușa!
Atât de rece este noaptea
Atât de înghețat vântul!”

Totuși, includerea acestui lied în tematica recitalului s-a justificat prin sintagma „Guten nacht”, încărcată, în context, de o subtilă notă de ironie.

În a doua parte a recitalului am ascultat piese compuse in secolul al XIX-lea. Pentru început, ne-am delectat cu sonorități ale muzicii franceze: Berceuse din ciclul Chants intimes de Jules Massenet. Linia melodică de o cantabilitate remarcabilă a fost pusă în valoare de acompaniamentul pianistic în scriitură impresionist-ornamentală, cu efect auditiv de pânză sonoră.

Următorul cântec de leagăn propus de cele două interprete a fost, de fapt, cântecul unei fetițe care își adoarme păpușa. Este vorba despre liedul Cu păpușa de Modest Musorgski, al patrulea din ciclul Detskaya, pe versuri concepute de însuși compozitorul. Muzica descrie frumusețea unui vis despre o insulă minunată, despre pomi înfloriți și păsări de aur. Melodia liniară, repetitivă, acompaniamentul ce prezintă un anumit grad de disonanță, sunt elemente pe care le-am asociat cu spontaneitatea puerilă.

Următorul lied, Bei der Wiege op. 47 nr. 6 de Felix Mendelssohn Bartholdy, a propus o atmosferă diferită, dictată în principal de vivacitatea muzicii. Într-un discurs fin ritmizat, dar alert, mama își îndeamnă copilul să doarmă și să viseze la viitor. Acompaniamentul pianistic dinamic, repetitiv, a oferit publicului un moment muzical inedit, ce a avut efectul de a împrospăta atmosfera sonoră.

Următorul moment a venit cu un cântec de leagăn celebru, Wiegenlied op. 98 nr. 2 de Franz Schubert. Construit pe o structură strofică, în simplitatea sa, liedul s-a dovedit o mostră de muzică profund romantică. În finalul părții secunde a concertului, am ascultat Wiegenlied op. 41 nr. 1 de Richard Strauss, o muzică intens lirică, în caracter romantic târziu. Aceasta piesă a fost o provocare tehnică mai ales pentru soprană, prin traiectul sinuos al liniei melodice, care cere largi arcuiri vocale, apropiind muzica de caracterul discursului vorbit. Interpretele au dovedit din plin pe parcursul recitalului abilitatea de a se transpune în diferite epoci, pentru a reda cât mai fidel atmosfera cerută de fiecare stil abordat.

Ultima parte a recitalului cameral s-a concentrat pe muzica românească, fapt ce a reamintit despre aniversarea Centenarului Marii Uniri. Un prim compozitor din program a fost Achim Stoia, muzician ieșean, care a scris o muzică pătrunsă de influențe folclorice. Din creația sa am ascultat două piese. Prima, Cântec de leagăn, s-a concretizat într-un discurs de elemente tradiționale și romantic-impresioniste. Muzica a transmis o stare de pace melancolică, hipnotică prin acompaniamentul izoritmic. A doua piesă de Achim Stoia, Mama mea, s-a dovedit mai mult decât un cântec de leagăn: un omagiu adus mamei. Complex din punct de vedere armonic, acest lied a apărut în percepția ascultătorilor ca o sinteza sonoră a vieții, cu urcușuri și coborâșuri. Nici expresia nu a fost una liniară, ci a traversat diferite stări, de la optimism și recunoștință, la tulburare și melancolie, rezolvate în final într-o tentă luminoasă.

Tot din zona compozitorilor cu preocupări pentru folclorul românesc face parte Constantin Brăiloiu, un important pilon al etnomuzicologiei. Din creația sa am ascultat Cântec de leagăn. Melodia vivace, concepută în caracterul muzicii populare, a oferit o stare de bucurie și speranță. Versurile ascultate au fost sugestive pentru imaginea vieții românești la sat:

„Să te duci cu oile
Pe câmpul cu florile,
Să te duci cu vacile
Pe câmpul cu fragile”.

Interpretele au făcut din această piesă un frumos moment muzical, apropiat de folclorul românesc, dar și de stilistica secolului al XX-lea.

Un alt compozitor relevant în domeniul folclorului românesc și al influenței bizantine este Paul Constantinescu. Din creația sa am ascultat mai întâi Cântec, o piesă cu aspect sonor de parlando doinit, datorat ritmului asimetric și notelor repetate. Versurile lui Dimitrie Ciurezu ne-au propus un limbaj intens arhaic. Am auzit, astfel, cuvinte precum „cingătoare”, „răscrucind”, „zoroclie”, „dimie” sau „zâmbră”, care au amintit imaginea satului românesc străvechi. Tot din repertoriul lui Paul Constantinescu am ascultat Cântec de leagăn, o muzică modală, îmbinare a scriiturii tradiționale cu cea impresionistă. Melodia s-a apropiat de aspectul unui cântec de leagăn mai ales prin ritmul ternar și tempo-ul lent, pe care interpretele le-au pus în valoare, într-o bună comunicare.

Ultimul lied din program, Cântec de adormit Mitzura, tot de Paul Constantinescu a fost cel care a stabilit titlul recitalului. Pe versuri de Tudor Arghezi, melodia a pus în lumină elemente armonice de proveniență populară, valorificate într-un discurs modern, exuberant.

În contextul acestei teme – a cântecului de leagăn – interpretele au reușit să scoată la lumină piese atât de frumoase, prea puțin cunoscute și valorificate. Astfel, recitalul pe care ni l-au oferit a fost mai mult decât muzică. Abordarea tematicilor legate de copilărie a fost pentru fiecare dintre noi, ascultătorii, un prilej de a ne bucura de amintirea purității puerile. Duo-ul vocal-instrumental alcătuit din pianista Ionela Butu și soprana Oana Severin a realizat o frumoasă alăturare de cântece de leagăn, într-o interpretare fină, potrivită stilistic și închegată ca sonoritate.

Ligia Fărcășel
Doctorat, anul III