Sâmbătă, 14 Mai, în cadrul Operei Naționale Române, din Iași, a avut loc o un spectacol remarcabil: reprezentarea baletului în două acte Don Quijote de Ludwig Minkus, având coregrafia realizată de Alexander Gorsky și Marius Petipa. Evenimentul a fost disponibil publicului în seara de sâmbătă (14 mai), dar și în cea de duminică (15 mai), de la ora 18:30, cu interpreți de seamă și o reprezentație distinsă.

Orchestra a fost dirijată de Svetlana Popov, absolventă a Conservatorului de stat „Gavriil Musicescu”, specializarea dirijat cor academic (1989), între anii 1990-1992 a parcurs și studiile post-universitare de master, specializarea dirijat simfonic, la Academia de Muzică „George Enescu” din București. Cristina Todi, coordonatorul coregrafic al echipei de balerini, este în prezent profesor la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași, dar și în cadrul Universității Naționale de Artă „George Enescu”.

Ludwing Minkus (1826-1917) a fost compozitor, violonist și dirijor austriac din secolul al XIX-lea, mai puțin cunoscut, a cărui creație este reprezentată în special prin genul de balet („Baiadera”, „Corsarul”, „Paquita”, „Don Quijote”).

În Prolog este prezentat Don Quijote, un cititor înverșunat care visează cu ochii deschiși la Dulcineea; dorind să devină cavaler, pleacă în căutarea aventurii, avându-l scutier pe Sancho Panza.

Actul I se dezvoltă pe baza poveștii de dragoste interzise dintre Kitri și Basil, tatăl acesteia, Lorenzo, nefiind de acord cu iubirea dintre cei doi; apare nobilul Camacho, de care Lorenzo este foarte încântat ca potențial ginere datorită averii acestuia, exprimându-și dorința de a o lua de soție pe fiica sa. În călătoria sa, cavalerul Don Quijote se îndrăgostește și el de Kitri, văzând în ea pe iubita lui de odinioară, Dulcineea; el o invită pe fată la dans, iar acceptă.

Actul al II-lea începe cu apariția mulțimii care se strânge la petrecerea unde Lorenzo dorea ca fiica sa să se logodească cu Camacho. Iubitul acesteia, Basil, se preface că se înjunghie și cade la pământ, ultima dorință a acestuia fiind să primească binecuvântare de la Lorenzo pentru a o lua de soție pe Kitri. Crezând că acesta moare, acesta îi îndeplinește dorința, iar mai apoi, ca prin minune, Basil își revine.

În continuare, Don Quijote se luptă cu morile de vânt; aruncat de brațele acestora, el cade, adoarme, iar în vis este rănit de săgeata lui Cupidon, crezând că în sfârșit își va întâlni iubirea vieții, pe Dulcineea.

Epilogul aduce atmosfera de sărbătoare de la han unde mulțimea petrece în continuare, iar Kitri și Basil își unesc destinele; printre oaspeți se află și Don Quijote, care le urează fericire și își continuă traseul în căutarea iubitei sale, Dulcineea.

Prezența lui Basil și a lui Kitri au fermecat publicul cu energia emanată și frumuseșea remarcabilă a dansului artistic pe scenă. Prezența lor pe scenă a fost fermecătoare și plină de bucurie, acestea fiind transmise prin fiecare mișcare a corpului lor.

Personajele baletului de origine spaniolă au transmis o expresivitate deosebită, evidențiată prin reprezentarea scenică și cu ajutorul armosferei create de aceștia, dar mai ales prin mimica și gestica, ce au avut o importanță colosală în exprimarea dansurilor iberice. Au fost momente remarcabile ale baletului în care erau incluse bătăi din palme și instrumente de percuție specifice spaniolilor (castaniete) și fragmente de dans în stilul de coridă.

Reprezentarea scenică a fost realizată într-un stil satiric, umoristic, extravagant, cu un număr redus de personaje și cu un Don Quijote prezent doar în momentele-cheie, asemeni unui personaj episodic, ce își face simțită prezența doar în unele scene ale baletului. Povestea inițială se întrepătrunde cu un al doilea fir narativ, pe parcusul baletului cele două planuri contopindu-se.

În evoluția actului al doilea, s-a remarcat prezența unui număr mai mare de personaje, o evoluție gradată a firului narativ ce a trecut de la desfășurarea acțiunii la punctul culminant, marcat de momentul în care Basil se preface că se înjunghie doar pentru a primi binecuvântarea tatălui Kitriei, eveniment ce se încheie cu succes, primind confirmarea.

Orchestra a fost bine condusă, cu armonii interpretate cald și suav. Un moment remarcabil al orchestrei a fost cel realizat de harpă, cu acorduri duioase și fermecătoare, având un efect particular asupra sonorității muzicii de balet

Pentru mine, a fost o mare satisfacție să mă aflu în sală la acest impresionant balet și să mă bucur de reprezentarea scenică, cât și de evoluția orchestrei, întreaga echipă artistică fiind alcătuită din instrumentiști și dansatori profesioniști.

Sorana Dascălu, Master anul II, Muzicologie

Leave a Reply

Your email address will not be published.